Proiectul „Șezătoarea din Bibliotecă” a devenit unul dintre simbolurile Avrigului de azi

De 15 ani, în fiecare toamnă, la Biblioteca Orășenească Avrig începe un nou sezon de șezători – o activitate altfel, neconvențională pentru un asemenea spațiu cu destinație specială. De 15 ani, câteva dintre femeile Avrigului se adună la „Șezătoarea din Bibliotecă”, joi de joi, din octombrie până târziu în primăvară, pentru a arăta lumii întregi cum poate fi salvat de la uitare și nepăsare obiceiul șezătorilor, întâlnit în vremurile trecute în mai toate comunitățile rurale de la noi din țară.

La începuturi, „Șezătoarea din Bibliotecă” a reprezentat o încercare inedită, prima de acest fel, dar în timp a devenit un adevărat simbol al Avrigului – un proiect ce a inspirat zeci de biblioteci și așezăminte culturale de pe întreg teritoriul țării și care a fost multiplicat, în unele cazuri extrem de original, astfel încât să se adapteze cât mai bine specificului local.

Șezătoarea este unul dintre proiectele Bibliotecii Orășenești Avrig, realizat în parteneriat cu Asociația „Prietenii Avrigului”.

Am povestit zilele trecute cu bibliotecara Maria Grancea (Uca, pentru cei mai mulți dintre avrigeni), inițiatoarea ineditului proiect și cea care coordonează activitatea acestui grup informal, despre rolul și rostul acestuia, provocările peste care au trecut sau peste care și-au propus să treacă în viitor, precum și despre realizările importante și recunoașterea, faima națională și chiar internațională de care se bucură „Șezătoarea din Bibliotecă”.

Activități de șezătoare…

Au început sezonul 15 și se bucură tare mult. Nu mulți au crezut că ideea va prinde și că vor rezista atâția ani. Acum, parcă nici nu mai au emoții că proiectul va continua…

„Abia ne-am regrupat, iar până la primăvară voia bună și mâinile harnice vor fi, în fiecare joi, de la ora 18:30, în Biblioteca Avrig. Lada de zestre nu și-a epuizat comorile, așa că boresele încă scot de acolo valoroase moșteniri și adaugă ceea ce ele însele creează. Cea mai vârstnică boreasă din șezătoare trece bine de 8 decenii, iar cea mai nouă participantă trece ușurel de 8 ani. Cine vrea să se alăture grupului este binevenit și sigur nu va regreta! (Boreasă este cuvântul cu care este numită femeia căsătorită – găzdoaia, în Țara Oltului – Țara Făgărașului, iar denumirea vine de la „boereasă”.)”, și-a început relatarea Maria Grancea.

La „Șezătoarea din Bibliotecă”, femeile croșetează, țes, torc, cos, brodează, dar și cântă, spun glume, se pun la curent cu ultimele știri din societate, restaurează obiecte vestimentare, decorative sau de mic mobilier, pun la cale proiecte umanitare, își împărtășesc rețete gastronomice, readuc în atenție povești și legende legate de oameni, locuri și întâmplări, cântece, strigături, obiceiuri și tradiții…

Nu de puține ori, întâlnirile se aseamănă cu mici petreceri aniversare (multe dintre participante își aniversează ziua de naștere sau onomastica în cadrul șezătorii) ori cu „ateliere” de joc avrigenesc.

Un centru de resurse mai special

„În afara întâlnirilor obișnuite de șezătoare, doamnele au recuperat și valorizat patrimoniu imaterial și material mobil, îmbogățind Muzeul din Avrig, dar și deschizând o „casă avrigenească” în Casa Șimon din Muzeul ASTRA Sibiu. Au salvat piese vechi de port, decor, mobilier, unelte casnice, le-au curățat, restaurat și le-au redat o nouă viață.

Nu doar patrimoniu material a revitalizat grupul șezătorii, ci și patrimoniu imaterial: istorii ale unor obiceiuri locale vechi, cântări, strigături, rețete, practici, leacuri…

Șezătoarea, prin tot ce a strâns, a devenit sursă de informație pentru cercetare în etnologie, etnografie și muzicologie, cercetători de la universități și facultăți din țară (Cluj, Sibiu, Brașov, București) fiind deseori oaspeții noștri, rezultatele cercetărilor apărând în publicații de profil.

Mai mult, aici este deseori „școală” de meșteșug pentru oaspeți ai Avrigului, mari și mici, pentru copiii veniți în tabere pe Valea Avrigului, „obiectiv” cultural-turistic și, mai ales, brand local.”

„Vreau să amintesc și despre ampla documentare a portului local – în funcție de anotimp și ocazie – ce s-a concretizat în sute de fotografii. Campania va avea o ultimă sesiune în anul 2026 și se va finaliza cu editarea unui album și a unui volum despre tradițiile și obiceiurile din Avrig. (Campania de documentare a început în cadrul proiectului „Acasă la origini”, inițiat de comunitatea „La blouse roumaine”, dar a depășit mult cadrul proiectului, conturându-se apoi într-un demers local.)

Șezătoarea a găzduit emisiunea „Lada de zestre” a postului Radio România – Antena Satelor, emisiune transmisă atunci direct din șezătoare; a fost gazdă pentru echipa lui Nea Mărin în „Poftiți de lucrați”, a găzduit activități ale unor proiecte cu participări internaționale și a primit oaspeți din multe țări”, a continuat interlocutoarea.

Gazdă pentru „Șezătoarea Șezătorilor”

Pentru că, în timp, reputația proiectului „Șezătoarea din Bibliotecă” s-a dezvoltat mult, iar prietenii s-au tot înmulțit, a apărut ideea organizării unei șezători a tuturor șezătorilor din țară. Așa s-a născut „Hai cu lucru la Avrig!”.

„Organizăm cea mai mare întâlnire de șezători, realizând astfel o rețea de șezători ale cărei fire duc dincolo de granițe și al cărei centru nodal este… în centrul țării, la Avrig.

Peste 300 de persoane (330, în acest an) din zeci de șezători, din Tenerife până în Chișinău și din toată țara, se întâlnesc la Avrig într-o mare și frumoasă șezătoare. A ajuns să fie, pentru șezători, un fel de must-have o participare la această mare șezătoare.

Datorită bunei colaborări pe care o avem cu specialiști din Muzeul ASTRA Sibiu, în mai mulți ani consecutivi, pentru ziua a doua a întâlnirii de șezători de la Avrig, profesioniștii muzeului sibian au pregătit și un program special oaspeților boreselor avrigene”, ne-a spus bibliotecara din Avrig.

Din Biblioteca Avrig, în țară și străinătate

La rândul său, „Șezătoarea din Bibliotecă” a reprezentat și promovat Avrigul, într-un mod cât se poate de autentic și apreciat, în mari muzee de profil sau la evenimente dedicate, în diverse zone ale țării, dar și la Bruxelles (mai 2015), purtând port, cântări și strigături specifice locului.

Grupul a încercat să onoreze cât mai multe dintre invitațiile primite, astfel că a fost prezent la evenimente specifice dedicate portului popular, obiceiurilor și tradițiilor organizate la Muzeul ASTRA Sibiu, Muzeul Romulus Vuia din Cluj, Muzeul Satului Maramureșean din Sighetu Marmației, Muzeul Valer Literat din Făgăraș, Muzeul Golești (Conacul Golești), Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București, Muzeul Vrancei din Focșani, Palatul Principilor din Alba Iulia etc.

„Din Maramureș la Brăila, din Apuseni la București, de la Cluj la Golești sau de la Alba Iulia la Focșani, Brașov, Sfântu Gheorghe și în multe alte localități, șezătoarea a străbătut țara, ducând un crâmpei de Avrig frumos, lăsând amintiri și legând prietenii, a creat punți între comunități.

De câte ori a fost posibil, un grup de borese din șezătoarea Avrig a fost prezent în locul rezervat lor – Insula tradițiilor – din Piața Volantă Transilvania din Sibiu, fiind recompensate de Consiliul Județean Sibiu cu Certificatul de Apreciere.

De asemenea, grupul nostru a participat, ca invitat cu ateliere de meșteșuguri, la fiecare ediție a Festivalului Făgăraș Fest, a răspuns invitației Asociației Dacia și a Centrului Cultural Româno-German din Nürnberg la acțiunea „Cel mai lung brâu românesc” (doamnele au țesut, cusut și împletit 10 metri de brâu, contribuind astfel la realizarea obiectivului Centrului Cultural de înscriere în Cartea Recordurilor)”, completează Maria Grancea.

Povestesc și împărtășesc informații prețioase despre Avrigul frumos și autentic, sprijină comunitatea…

Atunci când sunt solicitate, doamnele din șezătoare reprezintă sursa de informare pentru elevi și studenți care „culeg”, în scopul realizării diverselor lucrări, povești despre tradiții și obiceiuri locale.

În urmă cu ceva timp, au recuperat și reparat patru războaie tradiționale de țesut, pe care le-au montat în bibliotecă și la care țes brâie, traiste, șervete, covorașe etc. Obiectele rezultate sunt comercializate, iar din sumele colectate se finanțează proiecte ale șezătorii (atelierele de la evenimente) și atelierul de pictură pentru copii, organizat tot de și în bibliotecă.

„E greu să rezumi activitatea din 14 sezoane a „Șezătorii din Biblioteca Avrig” în puține cuvinte, dar este suficient să privești la fotografiile, relatările și filmulețele realizate cu prilejul întâlnirii șezătorilor din luna mai și înțelegi că lumea o percepe ca pe un grup valoros, dintr-un loc special”, mi-a mărturisit, în finalul discuției, Maria Grancea.

Foto: arhivă Maria Grancea