O poveste de dragoste olandezo-română: Cârța, Campingul De Oude Wilg (Salcia Bătrână)

De mai bine de un sfert de secol, Cârța se numără printre locurile din România unde pasionații de drumeție și turism de camping găsesc un teren potrivit, sigur și special amenajat, pentru a-și parca rulota, autoturismul ori bicicleta și pentru a-și putea amplasa cortul: Campingul De Oude Wilg (Salcia Bătrână). Aici poposesc, în fiecare an, din aprilie până în octombrie, turiști din multe țări ale lumii – oameni pentru care călătoria însemnă un mod de viață.

De Oude Wilg a devenit, treptat, unul dintre reperele care au contribuit la creșterea notorietății turistice a comunei Cârța. Inițiativa amenajării aparține cuplului Manette și Tudorel Drăgoi, o familie mixtă neerlandezo (olandezo) – română, ce și-a permis să viseze, să-și dorească și să acționeze, să creadă în visul lor – așa cum puțini mai sunt capabili în zilele noastre.

Cum a început aventura

Odiseea campingului de la Cârța, dar și povestea de dinainte de apariția ideii acestei afaceri de familie sunt frumoase, cu învățăminte și multă dragoste de țară, de lucrul sănătos, bine făcut, pentru omul simplu care caută liniște, pace, înțelegere și timp de calitate alături de cei dragi.

Prin 1991, la scurt timp după ce românii și-au dobândit libertatea, Tudorel, la acea vreme angajat al Uzinii Mecanice Mârșa, a primit ,din partea unei prietene cu care coresponda, invitația de a vizita Olanda. Chiar dacă nu a fost deloc o decizie ușoară, firea sa deschisă, lipsa de obligații familiale deosebite, susținerea părinților și mai ales evaluarea corectă a oportunității de a lua contact cu lumea occidentală, l-au „împins” să accepte provocarea. A plecat, astfel, în călătoria care urma să-I schimbe viața.

„Prietena mea a venit în 1990 în Mârșa, m-a vizitat și când a văzut unde stau, care este situația în Mârșa, mi-a spus, foarte sigură pe ea, că o să mă cheme în Olanda, că o să merg acolo. A făcut demersurile necesare la ambasadă, am obținut viza și am plecat. Am ajuns în Olanda și foarte rapid, gazdele mi-au găsit un loc de muncă într-un restaurant (deja, de a doua zi, pasiunea mea pentru gătit m-a trimis într-un restaurant, unde am intrat direct „în pâine”). Apoi, am lucrat într-un Yacht Club, într-un alt restaurant… ˝- povestește Tudorel.

A cunoscut-o pe Manette, s-a îndrăgostit, și-au făcut planuri de familie și au muncit împreună.

˝Încă de la începutul relației, i-am spus lui Manette că eu nu doresc să rămân în Olanda definitiv și m-a înțeles.

Prin 1996, ne-am gândit, tot mai serios, că n-am mai rămâne în Olanda, am veni în România. (…) Aveam deja casa din Cârța, cumpărată după primul an de muncă în Olanda. În anul 1999 ne-am căsătorit, iar un an mai târziu, am venit la Cârța…”, ne-au povestit Tudorel și Manette.

Campingul de la țară

Ideea amenajării unui camping a fost a tatălui lui Manette, un om cu mare experiență managerială, și s-a dovedit a fi fost foarte inspirată, deoarece, exact în același an, a fost eliminată necesitatea obținerii vizei de călătorie pentru România.

Cei doi antreprenori povestesc: „Deci, ne-am făcut camping când în România ideea de camping era percepută cu totul altfel (erau acele căsuțe de lemn, amplasate prin diverse stațiuni sau locuri turistice), iar aici în sat era cu atât mai neobișnuit. Am deschis, am vrut un camping liniștit, pentru oamenii simpli, fără a vinde pachete super sofisticate pentru clienți; le-am oferit terenul de campare, liniște, reguli destul de stricte de respectat, toalete, dușuri, o mică bucătărie, un loc pentru grătar dotat cu toate cele necesare și un loc de joacă pentru copii. În prima zi de funcționare, am și avut primul client: un german singur˝.

În primul an, rememorează cei doi , au avut 40 de clienți.

˝Apoi, dintr-o pură întâmplare, au sosit la noi niște olandezi, care, după ce au fost foarte dezamăgiți de condițiile găsite la campingul din Dumbrava Sibiului (iarba necosită, lipsa curentului electric etc.), au căutat o alternativă. Au rămas de-a dreptul impresionați și, la întoarcerea în țara lor, au publicat o descriere a campingului nostru într-un ghid turistic olandez. În același an, au venit la noi și niște polonezi, tineri, cărora le-a plăcut aici și au postat în Polonia, tot într-un ghid, impresii despre camping. La un an distanță, sunau turiștii din Polonia să ne anunțe că mâine vor sosi la De Oude Wilg. Le spuneam: Oameni buni, este departe, este mult de condus!, iar răspunsul lor era, aproape de fiecare dată: Nu contează, acolo vrem să venim! Așa de bună a fost reclama din acele vremuri, atât pentru Polonia, cât și pentru Olanda, pentru că și olandezi vin foarte mulți la noi” – spun proprietarii campingului de la Cârța.

Românii au învățat despre turismul de camping

În primii ani de activitate, cam 90 la sută dintre clienții campingului din Cârța au fost străini (germani, olandezi, polonezi, cehi, francezi etc), românii nefiind foarte atrași de turismul de camping. În timp, lucrurile s-au schimbat, mai ales după pandemia Covid – 19, iar acum ponderea este cam jumătate – jumătate (străini și români).

„Au trecut anii, ne-am extins campingul și acum avem cam trei categorii de clienți: oamenii mai în vârstă, pensionarii – în perioada dinainte de vacanța mare; oamenii mai tineri, familiile cu copii – în timpul vacanței de vară; la sfârșit de vară și în perioada toamnei, din nou oamenii mai în vârstă și familiile fără copii. Avem turiști care stau o noapte, iar aceștia sunt, de obicei, cei care vin pentru Transfăgărășan, dar avem și turiști ce vin pentru mai multe zile, care au biciclete și își doresc să exploreze regiunea sau care stau la noi pentru liniște.

Avem foarte mulți turiști cu studii superioare (cadre didactice, de exemplu), conducători de ONG-uri, oameni de cultură, români sau care vin în România să descopere țara sau își doresc doar liniște”, ne-au mărturisit cei doi.

Un loc simplu, liniștit…

Tudorel și Manette nu și-au dorit niciodată ca locul lor să fie foarte aglomerat; au ținut la această regulă și atunci când au considerat că numărul de turiști este suficient, au închis porțile. „E mai ușor de gestionat așa, deoarece ne dorim ca toți clienții să poată beneficia de anumite servicii (de exemplu, accesul la dușuri sau toalete). Vrem ca oamenii să se simtă liberi, copiii să poată alerga în voie, să se poată juca… Iar asta caută oamenii care vin la noi!

Campingul nostru este un loc destul de ieftin, accesibil oamenilor simpli, fără pretenții pre multe. Ne dorim să-l lăsăm așa, deoarece ne gândim că dacă tot este proprietatea noastră, de ce să nu profite și clientul de un preț mai mic. La noi, două persoane cu un cort plătesc mai puțin de 20 de euro/noaptea de găzduire˝- explica Tudorel și Manette.

Cei doi nu își doresc mai mult, le e suficient ce au: ˝Ne mulțumim cu atât. Sigur nu o să ne îmbogățim, dar mult mai important este ca turiștii să fie mulțumiți˝.

Gașca din Țările de Jos

După ce au fost oaspeții campingului, membrii unei familii cu trei copii s-au hotărât să devină vecini cu Manette și Tudorel, cumpărând casa de lângă aceștia.

„Gașca din Țările de Jos e completată de părinții, sora și cumnatul meu. Le place aici, și-au achiziționat case și trăiesc o viață frumoasă. Aici au libertatea și modul de trai la care, dincolo, în țara de baștină, nu și le-ar fi putut permite”, ne-a spus Manette.

O comunitate care a acceptat, foarte repede, o idee specială

I-am întrebat pe cei doi proprietari ai campingului din Cârța care a fost reacția comunității locale atunci când au făcut cunoscută intenția că doresc să amenajeze un camping în sat?

„La început, mulți dintre membrii comunității nu prea au înțeles ce ne dorim. Dar, pentru că satul Cârța este româno – german, oamenii sunt totuși mai deschiși la noutate și n-a durat chiar mult să ne facem înțeleși. La această acceptare rapidă a contribuit foarte mult și faptul că Manette a învățat limba română foarte repede, este mai comunicativă, sociabilă… N-am simțit niciodată aversitate, respingere, nimeni nu ne-a numit „venetici”…”, ne-au spus interlocutorii.

„Vreau să arăt turiștilor străini cât de frumoasă e România”

Pentru că s-a îndrăgostit iremediabil de Tudorel, de Cârța, dar și de România, Manette a dorit să afle cât mai multe despre istoria, civilizația, cultura, tradițiile, obiceiurile și geografia țării și să o viziteze. Așa a ajuns să frecventeze niște cursuri speciale și să devină ghid turistic național, calitate care i-a permis să însoțească și să îndrume mai multe grupuri de turiști străini prin diverse locuri din țară sau la unele evenimente culturale importante. „…Este o țară așa superbă și e mare păcat că nu-i iubită așa cum trebuie.˝- spune Manette.

De altfel, acreditarea de ghid turistic național pentru România a fost doar o mică dovadă a dragostei pentru România, următoarea fiind obținerea cetățeniei, demers pentru care a parcurs deja etape importante. Interviul oficial va avea loc curând.

📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰