Draci pictați pe pereții turnului bisericii din Cârțișoara. „Admiri, înveți și îți faci examen de conștiință”

La Biserica Ortodoxă „Bună Vestire” din Cârțișoara (Streza), prima întâlnire cu pictură de pe bolta parterului turnului clopotniță poate șoca. Imagini dure sunt înfățișate acolo, într-o ˝Judecată de Apoi˝… altfel, cu draci care pedepsesc oamenii pentru păcatele săvârșite de-a lungul vieții. Furtul, minciuna, preacurvia, distrugerea relațiilor, lăcomia, obiceiurile nesănătoase și altele sunt înfățișate foarte direct, lucru extrem de rar în bisericile românești. În plus, multe dintre personaje par a fi inspirate din realitatea de acum 200 de ani a satului, semn că pictorii cunoșteau comunitatea.

Astăzi, pentru oamenii locului, picturile de la Streza – Cârțișoara fac parte din cotidian, fie că au încercat să le deslușească înțelesul ori nu. Vizitatorii, însă, își pun întrebări la care Tribuna a obținut probabil cel mai potrivit răspuns – al părintelui protopop al Avrigului, dr. Vasile Gafton.

Biserica

Biserica „Buna Vestire” din Streza – Cârțișoara este una dintre cele două biserici ortodoxe ale satului, alături de Biserica „Sfântul Nicolae” din Oprea – Cârțișoara, amândouă fiind construite în aproximativ aceeași perioadă: începutul secolului al XIX. Dar turnul cu clopotniță a fost adăugat mai târziu.

Pictura bisericii îi este atribuită lui Nicolae, unul dintre pictorii din neamul Grecu, o familie de zugravi muraliști originară din Arpașu de Jos care a pictat numeroase biserici ortodoxe în Țara Oltului – Țara Făgărașului și sudul Transilvaniei. Familia Grecu a trăit la Săsăuș.

„…Pictura bisericilor înseamnă şi artă şi pedagogie, şi morală, şi cult, toate la un loc şi în acelaşi timp. Poziționat dinaintea picturii bisericești, admiri, dar în acelaşi timp şi înveţi, pe măsură ce îţi faci un examen de conştiinţă şi dai slavă lui Dumnezeu. Lucruri mai greu de înţeles azi, ce-i drept”, spune protopopul Vasile Gafton.

Preotul avrigean mărturisește că este întotdeauna provocat să se apropie de pictura pereților de sub turlă și că încearcă să își concentreze gândurile și atenția spre o interpretare cât mai clară a fiecărei scene în parte.

„(… )Sunt scene care te atrag şi în acelaşi timp te înfioară. Te îndeamnă să te documentezi pentru a afla, pentru a înţelege, pentru a accepta un mod diferit de a vedea şi de a accepta realităţile umane şi spirituale care marcau viaţa celor care pictau şi a celor pentru care se picta în acele vremuri. În fond, vorbim despre o practică a „expunerii” acestor scene, despre care se știe că îşi are începutul în practica pictorilor Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, aceia care au pictat ctitoriile domnitorului de la Sâmbăta şi Făgăraş. Există o explicație a acestui fenomen asupra căruia pr. prof. univ. dr. Ene Branişte s-a aplecat cu deosebită atenție, în cel de-al doilea volum al lucrării <Liturgică Generală, cu noţiuni de artă bisericească, arhitectură şi pictură creştină> ” – explică părintele Gafton.

Despre familia pictorilor Grecu, părintele susține că informațiile sunt puține. A scris, însă, despre ei actualul prodecan al Facultății de Teologie „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu, dr. Dragoș Boicu, iar despre lucrările lor, profesorul şi criticul de artă Maria Zintz.

Scenele

„Pictura din pridvorul acestei biserici prezintă o naraţiune specială a Judecăţii de pe urmă, caracterul special fiindu-i conferit de insistenţa pe chinurile iadului. Însă, ceea ce surprinde este aglomerarea de personaje care au rolul de a satiriza aspectele

negative din viaţa satului˝ spune pr. Vasile Gafton care adaugă, citând-o pe profesoara Maria Zintz, că cel mai probabil a existat un acord comun între pictori și credincioși cu privire la expunerea tarelor care se cereau corectate.

Astfel, în pridvorul bisericii din Streza – Cârţişoara sunt prezentate elemente ale vieţii sociale a satelor din epocă, cu bunele, dar mai ales cu relele lor. Sunt înfierate deficienţe morale şi sociale cum ar fi trufia, invidia, imoralitatea, lenea, beţia și altele. O scenă expresivă îi prezintă pe juraţii şi birăul satului care sunt reprezentaţi cu mâinile legate la spate şi pedepsiţi cu gârbaciul de către un drac pentru nedreptăţile comise.

˝Aici ar fi, poate, cazul să facem precizarea că modalitatea aceasta de a prezenta lucrurile, așa înfiorătoare cum pare, are rădăcini în tradiția bisericii și în învățătura de credință conform căreia, în spatele fiecărei patimi sau a fiecărui păcat se află un diavol˝- explică părintele.

În lucrarea sa, profesoara Maria Zintz afirmă că în pictura de la Streza – Cârțișoara, nu este scutit nimeni de chinurile iadului, nici chiar feţele bisericeşti, iar dovadă este este scena în care apare şi un călugăr al cărui comportament fusese, pesemne, dezaprobat de către pictori.

„Ce efect au avut scenele acum 201 ani? Ce efect au azi”

Părintele protopop dr. Vasile Gafton se întreabă ce efect au avut, atunci când au fost realizate, picturile. Și ce efect au astăzi.

„Dacă stăm să ne gândim bine, de la finalizarea picturii bisericii din Streza – Cârţişoara, în anul 1824 ,şi până astăzi, s-au scurs 201 ani. Câte nu s-au întâmplat de atunci? S-au destrămat imperii, s-au clădit imperii. Au apus epoci şi au răsărit altele. Oamenii, de asemenea, s-au perindat generaţii după generaţii, căci totul este trecător. Tiparele însă, în linii mari, par să fie aceleaşi. Ceea ce au reuşit să fixeze în imagini zugravii din familia Grecu este esenţa unui fond sufletesc ce se cere mereu primenit, mereu înnoit. Imperiu după imperiu, epocă după epocă, generaţie după generaţie. Cumva, rezonăm cu veşnicia conținută în fiecare clipă, în fiecare tuşă de culoare. Oare, ce efect or fi avut scenele acestea acum 201 ani? Oare, ce efect au azi? Dar… mâine?!” – se întreabă părintele Gafton.

Foto: Răzvan NEGRU