Tiki-Taka Topram și grupele de copii cu nevoi speciale din zona Gușterița. O poveste care trebuie neapărat… povestită. ”Copiii ăștia sunt pe un drum bun, merită șansa care li sa dat și să o să auziți lucruri frumoase despre ei”

Anul 2024, 17 iunie! La Munchen, pe ”Allianz Arena”, templul fotbalului din Germania, ”tricolorii” lui Edward Iordănescu debutează la turneul final al EURO cu un succes de răsunet, 3-0 cu Ucraina.

O zi mai târziu, Sibiu, România, undeva în cartierul Gușterița! Unde, mai precis? Pe terenul de sport al Centrului Social. O mână de prichindei adunați în jurul unui tip de două ori mai înalt decât ei. Cei mici îi spun ”domnu’ Marius” și se uită la el de jos în sus, unii dintre ei, așa, cu puținpă teamă, parcă. Majoritatea, cu un sentiment de respect pe care, oricâte eforturi ar face să-și dea seama de ce, pur și simplu… nu-și dau seama.

”Domnu’ Marius” se uită la ei, de jur împrejur… De sus în jos, cum altfel, dar e ceva special în acele priviri. Îl întreabă pe unul dintre ei: ”Ia zi, ai văzut meciul cu Ucraina?” ”Da, domnu’, l-am văzut!”. ”Și ce ți-a plăcut?”. ”Păi, mi-o plăcut de Ianis, de Hagi…”. ”De ce?” ”Nu știu, așa mi-o plăcut mie!”.

”Dar ție?” Și privirea-i cade asupra altui puști…

”Dom’ profesor, mie mi-a plăcut de Stanciu, că a dat așa de tare la poartă și a marcat. Și vreau să fiu și eu ca el!”. ”Muncă, muncă, muncă și multă seriozitate! Și, cine știe!”, îl încurajează ”domnu’ Marius”.

”Dar tu?”. ”Eu n-am văzut meciul, domnu’!”. ”Păi cum, măi, ai avut altceva de făcut, n-ai fost acasă, cum de nu te-ai uitat la meci?”. ”Păi, eu n-am televizor!”

E scurt-circuit! Cum vine asta? Adică, în 2025, mai există case în care să nu găsești un televizor măcar, fie el și din ăla ”antic și de demult”, să se poată uita copiii – nu zic la un meci de fotbal, atât de important pentru unii, atât de banal pentru alții – la un desen animat, iar părinții lor să afle ce s-a mai întâmplat prin lume, ori că ”ăia mari de la București” s-au hotărât să mai pună câțiva lei la alocația copiilor? Din nefericire, da!

Și, oarecum contrariat, gândul îmi zboară la ce mi-a povestit mai ieri fiică-mea, că nu știu ce colegă de-a ei nu-și vorbește cu părinții de vreo două zile că maică-sa a obligat-o să-și mănânce micul dejun în bucătărie, unde – culmea – n-are televizor, la fel ca în celelalte trei camere din apartament și pierde câteva minute din emisiunea – zice ea – de care nu se poate lipsi, în care câțiva hăndrălăi le fac curte divelor prezente în studio și alea dau ochii peste cap înainte să accepte să iasă la o întâlnire cu unul dintre ei… Deh, cultură!

Rămân pe gânduri, dar îmi revin repede, pentru că  ”Moro” povestește ceva care mă pune și mai mult pe gânduri: ”Unul dintre copii n-avea acasă nici măcar o sobă pe lemne, n-avea cu ce se încălzi iarna. Am făcut rost de o aerotermă, i-am dus-o acasă, dar surpriză: n-aveau nici măcar curent! Am rezolvat și asta, acum au curent și pe iarnă le-a fost bine!”.

”Domnu’ Marius” a jucat fotbal în tinerețe. O face și-acum, dar pe teren redus, adică la minifotbal. E Marius Manea, președintele clubului Tiki-Taka Topram. Înființat în 2017, cu echipă înscrisă într-un campionat sibian de minifotbal. Cu performanțe pe plan local și la nivel național.

”Moro” e antrenorul care are în grijă cele două grupe de copii, de 10 și 14 ani, care se pregătesc la Centrul Social din Gușterița și care au în competiție destui puști din cartierul ăsta. Pe numele lui, Toma Morariu…

Antrenamente pe terenul Centrului Social

V-am spus deja că cele povestite mi-au dat de gândit. Dar îmi revin repede! Aflu că, pe terenul Centrului Social din cartierul Gușterița, ”Moro” pregătește două grupe, de copii de 10 și 14 ani acum, care au în componență destui puști din zonă. ”Vrem să-i ajutăm și pe copiii ăștia. Mulți dinte ei n-au posibilități materiale, au destule lipsuri în familie, așa că nu le cerem niciun leuț, suportăm noi totul, de la echipament, la taxa de înscriere la AJF”, povestește ”Moro”.

Până anul acesta, au existat două grupe, una de copii de 9 ani, alta de 13 ani. Acum, vor fi de 10, respectiv 14 ani, dar se dorește adăugarea acestora a unei a treia grupe, din toamnă.

Îl întreb: ”De ce aici, de ce alegând să încerce să-i integreze și pe copiii rromi din zonă? Cu ce scop?”

”Singurul scop este de a-i integra pe acești copii, să nu se mai vadă diferența dintre ei și ceilalți. Cu toții poartă tricoul de aceeași culoare, au pe piept sigla aceluiași club. Deja ne mândrim cu ei, cu toții și sperăm ca, într-o bună zi, să auziți măcar de unul din ei că a ajuns bine, pentru că, de talentați, sunt talentați”, mai spune ”Moro”.

Fără taxe de orice fel, copiii nu plătesc niciun leu

Intervine și președintele clubului, Marius Manea, care spune că încearcă să- i sprijine pe copiii ăștia, spune el, ”cu nevoi speciale”, din zona Gușterița, mai ales din punct de vedere sportiv.

”De anul trecut colaborăm cu «Moro», cu copiii cu nevoi speciale din zona Gușterița. În primul rând, vrem să ajutăm copiii ăștia. Mergem pe ambele fronturi, adică e posibil ca, în timp, unii să se reorienteze către minifotbal, alții ar putea face o carieră în fotbal. Avem, din zona Gușterița, copii fără posibilități, dar pe care i-am înregistrat la AJF, deci este o treabă cât se poate de serioasă”, afirmă Manea.

Suntem curioși ce efort financiar presupune asta. ”Cheltuielile sunt undeva spre 100.000 de lei cu minifotbalul și cele trei grupe de fotbal, să fii la nivelul celorlalți”, mai spune el.

”Ce înseamnă să fii la nivelul celorlalți?”, îl mai întreb. ”În primul rând, să ai unde să faci antrenamentele și să joci. Noi suntem afiliați la AJF și trebuie să plătim 180 lei/oră pentru a ne pregăti pe un anumit teren. Celelalte cluburi, care sunt afiliate direct la FRF, beneficiază de un preț favorabil, de 36 lei/oră. Există un preț pentru școlile sportive, alt preț pentru cluburi afiliate la FRF, altul pentru cele afiliate doar la AJF. Apoi, copiii trebuie să aibă echipament, mingi de joc…

La Centrul  Social din Gușterița am găsit înțelegere și intrăm pe gratis. Sunt și copii de la centru, iar «Moro» este și voluntar acolo. Însă, deja ne lovim de o problemă, cu cei de 14 ani trebuie să începem pregătirea pe un teren mai mare. Ar putea fi «CFR»-ul, terenul de rugbi din Valea Aurie, «Pietricica». La IPAS, mai așteptăm, acolo e Ion Gheorghe cu grupele lui. Ar mai fi varianta Orlat, în baza unei relații de prietenie, dar e cam departe”, mai spune Marius Manea, președintele Tiki-Taka Topram.

Încă o grupă din toamnă. Se caută viitorii fotbaliști

Manea mai spune că, din toamnă, clubul pe care-l conduce va mai înființa o grupă de copii, dar și eforturile financiare vor fi mai mari, pentru că – susține el – Tiki-Taka Topram e printre puținele cluburi care nu solicită copiilor niciun leu taxă, pentru echipament, închirierea terenurilor de antrenament, competiții și deplasări.

”Bineînțeles, ca să faci treaba asta, îți trebuie și bani, chiar și numai pentru înscrierea copiilor la AJF, pentru că suntem printre singurele cluburi din Sibiu care nu solicită taxă copiilor, nu am luat niciodată bani de la părinți sau de la copii. Ne-am descurcat cum am putut, cu sponsorizări de la firme. Acum, avem și un proiect la Primărie depus pe Agenda Sportivă. Am primit finanțare de 15.000 de lei pentru tot sezonul în Campionatul Județean. Suntem în primul an când depunem un proiect, probabil în următori ani vom sta și mai bine. În continuare căutăm copii, nu numai din Gușterița. Sunt unii care poate au posibilități materiale, dar cu toate astea nu poți să le spui tu plătești, tu nu”, adaugă Manea.

Până una, alta, în ajutor i-au sărit mai mulți oameni de afaceri din Sibiu, dar crede că posibilitățile ar fi considerabil mai mari, dând exemplul județului vecin, Vâlcea.

”Pe lângă cei 15.000 de lei primiți pentru competiția sportivă pe care am organizat-o de 1 iunie, Fotbal Free, am mai fost sprijiniți doar din mediul privat. Fiind ancorat cu minifotbalul destul de bine la nivel național, participând cu Tiki-Taka Topram la Campionate Naționale, Cupa României sau alte turnee peste tot prin țară, am văzut cum stau lucrurile și la alții. Uite, de exemplu, la Vâlcea, campionatul de minifotbal este dominat de două echipe care au bugete cum nici nu vă puteți imagina, sunt susținute de Boromir și Anabela. Ori, minifotbalul câștigă tot mai mult teren în România, e pe o pantă ascendentă, drept dovadă și rezultatele naționalei, cu șase titluri europene și campioană mondială, anul trecut”, adaugă președintele Tiki-Taka Topram.

Și îl completează ”Moro”: ”Un copil pe care-l iei la 6 ani și-l pregătești 10-12 ani, imposibil să nu joace măcar la Liga a IV-a, dacă nu mai sus. Dacă nu sunt de perspectivă, jucătorii se duc la minifotbal cel mai probabil, pentru că, făcând fotbal atâția ani, are fotbalul în sânge”.

Concluziile le trage Marius Manea: ”Nu spun că ceea ce am făcut noi, încercând să-i integrăm și pe copiii cu nevoi speciale din Gușterița, este ceva ce n-au mai făcut și alții, din altă parte. La Sibiu însă, cred că este ceva inedit. Când îi vezi pe copiii ăștia cât de nerăbdători sunt să vină la teren… Unii stau și câte 6 ore. Vin cu două ore înainte, fac antrenamentul, apoi mai rămân să bată mingea. Cumva, îmi aduc aminte de copilărie, ieșeam din casă dimineața și nici să beau apă nu mă întorceam, ca să nu mă țină mama în casă. Unde mai pui că, dacă un copil vine la teren, aleargă, dă în minge, înseamnă că este preocupat cu ceva benefic, n-are timp, în vremea asta, să facă alte trăsnăi, pentru că sunt copii, și noi am fost și știm că, la anii ăștia, ești tentat să faci tot felul de lucruri.

Să nu vă gândiți că școala nu e importantă. ”Moro” e voluntar la Centru și ține în permanență legătura cu învățătorii și profesorii, cu diriginții copiilor. Fără absențe, fără note proaste, altfel nu sunt primiți la antrenamente. Credeți-mă, copiii ăștia sunt pe un drum bun, merită șansa care li sa dat și să o să auziți lucruri frumoase despre ei. Vă garantez eu asta!”.