Multe femei aleg să tacă tocmai atunci când vocea lor ar trebui să se facă auzită cel mai puternic. Acest lucru se întâmplă din cauza fricii, manipulării și nesiguranței provocate de partener. Acest material se adresează în special tinerelor, mamelor sau femeilor care se simt abuzate într-o relație, dar nu cunosc pașii necesari pentru a ieși dintr-un mediu toxic și a-și reconstrui viața. Am stat de vorbă cu reprezentanții Asociației A.L.E.G. despre cum putem recunoaște o relație abuzivă și ce putem face în astfel de situații.

La centrul de consiliere A.L.E.G., numărul celor care cer ajutor a crescut de la aproximativ 200 de cazuri anual, în urmă cu trei ani, la peste 300 în prezent. Unele dintre ele își iau inima în dinți și depun plângeri la poliție sau solicită ordine de protecție, altele se informează și fac pași mici, dar siguri, către o viață fără abuz.

Totuși, statisticile naționale confirmă că acasă rămâne, din păcate, cel mai nesigur loc pentru femei: 85% dintre infracțiunile de lovire sau alte violențe sunt comise în propria locuință. Doar în primele patru luni ale anului 2025, Poliția Română a intervenit la 40.030 de cazuri de violență domestică – aproape jumătate în mediul rural, jumătate în urban. Au fost emise 3.788 de ordine de protecție provizorii și 4.160 de ordine de protecție de către instanțe. Iar în 211 cazuri, agresorii au încălcat aceste măsuri.

Cum recunoaștem abuzul

Violența domestică este un termen umbrelă care include toate formele de abuz, ce pot avea loc într-un cuplu: fizic, sexual, verbal, emoțional/psihologic, economic, social, cibernetic sau spiritual. Abuzul psihologic este, deci, o componentă a violenței domestice.

Când vorbim despre violența manifestată asupra partenerei într-o relație de cuplu, nu ne referim la o izbucnire accidentală sau un incident izolat, ci la un ansamblu de acte și efecte care se repetă în timp, în cadrul mai multor episoade. În unele dintre acestea, partenerul poate recurge la o singură formă de abuz, verbal, fizic, psihologic, social sau sexual iar în altele utilizează o combinație de metode: insultă, șantajează, amenință și, în cele din urmă, recurge la violență fizică. Toate aceste elemente, care fac parte dintr-un tipar de abuz, control și constrângere, sunt strâns legate între ele și se amplifică reciproc, afectând în mod profund starea emoțională și fizică a victimei.

Abuzul emoțional este mai greu de recunoscut, adesea neglijat de victimă sau minimizat de cei din jur. Nu lasă urme fizice, dar produce traume psihice pe termen lung. Violența domestică în formele sale fizice și sexuale, este mai ușor de identificat, de documentat și sancționat legal.

Abuzul fizic se referă la comportamente precum pălmuirea, lovirea, îmbrâncirea, sufocarea, sechestrarea sau alte forme de agresiune care provoacă durere ori pun în pericol siguranța fizică a victimei.

Abuzul sexual presupune orice act cu caracter sexual impus prin forță, constrângere sau în lipsa consimțământului. Acesta poate include avansuri nedorite, remarci cu tentă sexuală, gesturi obscene sau atingeri nepotrivite – frecvent repetate și unilaterale. Una dintre cele mai grave forme ale acestui tip de abuz este violul în cadrul căsătoriei.

Există multe forme de comportament care, deși nu implică violență fizică sau forță directă, pot avea efecte la fel de dăunătoare ca abuzul. Acestea pot determina victima să își neglijeze propriile nevoi și dorințe, cedând în fața controlului, intereselor sau pretențiilor partenerului abuziv pentru a aplana conflictul sau pur și simplu pentru a supraviețui.

Abuzul psihologic/emoțional se manifestă prin comportamente precum hărțuirea, urmărirea, izolarea, ridiculizarea, umilirea, controlul excesiv, șantajul emoțional și manipularea.

Abuzul verbal include acțiuni precum ridicarea vocii, intimidarea, minciuna, amenințările, învinuirea, umilirea sau criticarea constantă.

Abuzul economic constă în controlul strict al veniturilor, interzicerea accesului la un loc de muncă și excluderea din deciziile financiare ale familiei.

Abuzul social presupune izolarea victimei de familie, prieteni și comunitate, precum și controlul asupra persoanelor cu care interacționează sau a modului în care se îmbracă.

Abuzul spiritual implică folosirea credinței, a valorilor religioase sau a obiceiurilor spirituale pentru a manipula, domina sau controla partenera.

Abuzul cibernetic se manifestă prin monitorizarea conturilor de social media, restricționarea comunicării online și amenințarea cu divulgarea de informații personale pe internet

Ce trebuie să facă o femeie care simte că este abuzată (emoțional, psihologic sau fizic)

Reprezentanții Asociației A.L.E.G. subliniază că, în primul rând, femeile aflate într-o relație abuzivă trebuie să aibă încredere în propriile sentimente și să înțeleagă că nu poartă vina pentru comportamentul partenerului. Rușinea nu este a lor, iar responsabilitatea pentru abuz aparține exclusiv celui care îl comite. Rămânerea într-o relație abuzivă nu este un semn de slăbiciune, ci rezultatul unei combinații complexe de factori emoționali, psihologici, sociali, economici și culturali.

„Aș dori să mă adresez celei care are nevoie să audă asta: dacă te afli într-o relație abuzivă și te gândești să pleci, încearcă să nu faci acest pas singură. Momentul în care îi spui partenerului că vrei să pleci poate fi periculos, așa că este important să ai alături persoane de încredere care să te poată susține și proteja. Caută sprijin real, fie printr-un centru de consiliere, un adăpost, un grup de suport sau alte servicii specializate. Informează-te și despre ordinul de protecție, care îl poate obliga pe agresor să păstreze distanța față de tine. Nu ești singură în situația asta, vorbește despre ceea ce și se întâmplă, ai dreptul la siguranță și o viață liniștită.

Aș vrea să mă adresez și celor care nu înțeleg de ce o persoană nu pleacă dintr-o relație abuzivă: este important să priviți dincolo de aparențe și să înțelegeți adevăratele obstacole. Relațiile încep adesea cu afecțiune și încredere, iar acceptarea transformării lor în abuz și control este dificilă. Pentru a putea pleca, persoana afectată are nevoie de sprijin real, fie din partea celor apropiați, fie prin ajutorul serviciilor specializate. Motivele pentru care victimele aleg să rămână sunt diverse și complexe, iar înțelegerea lor este esențială pentru a oferi ajutor eficient. Decizia de a rămâne nu reflectă lipsa de voință, ci o realitate complexă care necesită empatie, sprijin și înțelegere profundă”, mărturisesc aceștia.

Cele mai dese temeri și rețineri sunt:

• Frica de necunoscut, teama de a trăi pe cont propriu, de a o lua de la început singură (cu copiii)
• Responsabilitatea creșterii copiilor și amenințarea pierderii custodiei
• Promisiunile partenerului abuziv că se va schimba
• Sentimentul de vinovăție și convingerea că partenerul nu s-ar descurca fără ea
• Stima de sine scăzută, slăbită prin manipulare și învinuiri constante
• Iubirea față de partener, care nu dispare odată cu abuzul sau oscilează
• Presiunea socială și normalizarea violenței prin stereotipuri culturale („a meritat”, „stă pentru că-i place”)
• Dependența financiară și dificultatea de a-și asigura un trai independent
• Convingeri religioase sau culturale care promovează ideea că trebuie să înduri
• Stigmatul divorțului și lipsa unor repere de relații sănătoase

Care sunt pașii concreți pentru a ieși dintr-o relație abuzivă – din perspectiva sprijinului oferit de Asociația A.L.E.G.

Reprezentanții Asociației A.L.E.G. atrag atenția că ieșirea dintr-o relație abuzivă necesită sprijin emoțional consistent și ajutor concret, fie din partea apropiaților, fie din partea serviciilor specializate. De cele mai multe ori, lipsa acestui sprijin este unul dintre motivele principale pentru care victimele rămân blocate în relații toxice. Reacțiile în fața violenței diferă de la persoană la persoană: în timp ce unele decid să pună capăt relației încă de la primul episod violent, altele aleg să rămână, să plece temporar sau chiar să se întoarcă în mod repetat la agresor.

Pentru a începe procesul de conștientizare și depășire a violenței domestice, este esențială înțelegerea a ceea ce presupune o relație sănătoasă. O astfel de relație se bazează pe comunicare deschisă, respect reciproc, încredere și egalitate în luarea deciziilor. Fiecare partener are libertatea de a-și păstra independența și de a se bucura de spațiu personal, fără ca acest lucru să genereze reproșuri, gelozie sau furie. Intimitatea este construită pe baza consimțământului reciproc, iar în plan financiar, deciziile sunt luate împreună, într-un mod echitabil.

Centre de consiliere, adăpost sau linii de urgență unde victimele pot apela, în Sibiu

În județul Sibiu, există instituții publice și private care oferă servicii de consiliere, adăpost temporar și asistență juridică, fiind disponibile atât pentru victime, cât și pentru martori sau rude persoane care vor să ajute.

1. Serviciul unic de apel de urgență- tel. 112 sau plângere scrisă la sediul unităţii de poliţie
2. ANES – Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați- număr național gratuit 0800500333 și o lista cu servicii care pot fi accesate
3. DAS – Direcția de Asistență Socială Sibiu- 0722108662 și 079981257
4. DGASPC – Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu- tel. 0269232066 (tasta 2), 0269215177. Servicii sociale gratuite:

• Centrul de Primire în Regim de Urgență „Sf. Ana” – Găzduire temporară pentru victimele violenței domestice, oferind consiliere psihologică, asistență socială și juridică
• Locuința Protejată „Victoria” – Oferă cazare pe termen mediu, consiliere și reintegrare socială pentru victimele violenței domestice.
• raportare cazuri de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violență împotriva copiilor- tel. 119

5. Asociaţia Casa de Femei Creştină Germană Estera – găzduire pe perioadă determinată. tel. 0721162093, 0752261819
6. Asociația A.L.E.G.- centru de informare și consiliere psihologică – tel. 0753893531 (luni – vineri, 10:00-17:00)
7. Centrul de consiliere pentru agresori- str. Mitropoliei, nr. 2, email consiliere.agresori@dasib.ro, tel. 0269/232066 (tasta 2). Programele de reabilitare sunt esențiale pentru a reduce recidiva și a preveni viitoarele acte de violență.

Foto: Asociația ALEG, Pexels