Merită o excursie de o zi la Alba Iulia?

La doar o oră de Sibiu se află Alba Iulia cu a sa cetate readusă la viață cu ajutorul fondurilor europene. Dacă Sibiul a avut șansa unei infuzii puternice de capital în anii de dinaintea obținerii statutului de Capitală Europeană, vecinii noștri de județ au mai așteptat încă un deceniu să-și transforme zona centrală în magnet pentru turiști, printr-o investiție de 60 de milioane euro, majoritatea banilor fiind fonduri nerambursabile de la la Uniunea Europeană.

Parcarea

Cei aproximativ 70 de kilometri dintre Sibiu și centrul orașului Alba Iulia îi faci în mai puțin de o oră mulțumită autostrăzii care leagă cele două capitale de județ. În apropierea cetății sunt amenajate numeroase parcări, prețul fiind de 1 leu pentru 30 de minute în intervalul 8.00 – 17.00 și 1 leu / oră în afara acestui interval. Desigur, pe străduțele adiacente se poate parca fără taxă, doar că șansa de a găsi un loc este extrem de redusă, mai ales în zilele de weekend.

Prima impresie

Am intrat în cetate dinspre strada Mihai Viteazul, pe lângă fostul „Cafe – Bar”, o clădire în paragină aflată precum „nuca-n perete”, imaginea dezolantă a acesteia  știrbind din efortul autorităților de a reda locului strălucirea de odinioară.

Oarecum surprinzător, nu am simțit o deziluzie pronunțată, probabil și din cauza unui sentiment de deja-vu, obișnuit fiind cu multele astfel de „nuci în perete” existente și în zona centrală a Sibiului.

Turiștii sunt mulți, majoritatea europeni. Se vorbește în italiană și spaniolă, mai puțin în germană sau engleză. Un „titicar” electric este ticsit cu turiști și pleacă pe aleile amenajate de-a lungul zidurilor care înconjoară cetatea. Acesta este mult mai potrivit pentru observarea zonei decât „trenulețul cu talangă” pe care-l observăm la Sibiu în perioada Crăciunului, „bobinând” pe Bălcescu și Cetății, artere oricum aglomerate de mulțimea pietonilor.

Ce vezi, ce mănânci?

Cunoscută și sub numele de „Alba Carolina”, cetatea a fost amenajată în urmă cu peste 300 de ani, în vremea habsburgilor, cu fortificații și bastioane de tip „vauban”.

Statuia ecvestra a lui Mihai Viteazul, realizata în 1968 de către sculptorul Oscar Han, atrage instant privirile. Puțini știu însă că la inaugurarea statuii au participat Nicolae Ceaușescu, Gheorghe Maurer, la acea vreme prim-ministru, dar și Ion Iliescu, în calitate de șef al Departamentului de Propagandă al Comitetului Central.

Ridicată în secolul al XIII-a,  Catedrala Romano-Catolica Sfântul Mihai este considerată ca fiind unul dintre cele mai valoroase monumente arhitecturale medievale din Transilvania. În interiorul catedralei se păstrează sarcofagele lui Iancu de Hunedoara, al reginei Isabella și a lui Ioan Sigismund.

Între recentele gânduri pe  care vizitatorii le aștern în Cartea de oaspeți a edificiului, se află numeroase mesaje de adio pentru Papa Francisc, scrise în română și italiană.

Catedrala Ortodoxă a Reîntregirii, cunoscută  și drept Catedrala Încoronării este locul în care au fost încoronați primii suverani ai României Mari, Regele Ferdinand și Regina Maria. De altfel, Casa Regală a fost și cea care a alocat fondurile necesare construirii lăcașului de rugăciune, lucrările fiind realizate între martie 1921 și septembrie 1922.

Un tur al cetății ar fi incomplet fără o vizită la Muzeul Unirii și Sala Unirii. Aici se regăsesc documente originale și chiar steaguri aduse de delegațiile românilor prezenți pe 1 decembrie 1918 la Alba Iulia.

Biblioteca Bathyaneum, Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan sunt alte locații ce pot fi vizitate.

Iar dacă setea de cultură și foamea de cunoaștere au fost cu siguranță potolite, este vremea pentru servitul mesei. La terase, prețurile sunt identice cu cele practicate de „suratele” din zona centrală a Sibiului: cafea  la 15 – 20 lei, pizza la 25 – 40 lei, bere la 12 – 20 lei, apă și răcoritoare la 8 – 15 lei. Pentru o ciorbă, un fel de bază și desert, 100 de lei pare a fi un preț decent.

La final, cu o concluzie

La fel ca Sibiul, Alba Iulia nu duce lipsă de vizitatori. În zona centrală găsim tarabe cu suveniruri chinezești personalizate cu imagini ale obiectivelor istorice, de la magneți, la globuri de sticlă sau tricouri. Cetatea din orașul vecin are avantajul de a separa cumva locuitorii de turiști, ceea ce în Sibiu este imposibil având în vedere sutele de locuințe din zona istorică. Și nu este lucru deloc ușor să intri sau să ieși cu mașina personală pe Bălcescu, să îți cumperi mobilă și să o descarci din camion în Piața Mare, ori să îți lași copilul la joacă afară, pe Mitropoliei.

Revenind la excursia de o zi la Alba Iulia, aș spune că merită să arunci o privire și în curtea vecinului, să înveți din reușitele lui, să îți dai seama că și el are unele rateuri, cum ar fi balustradele putrezite din lemn amplasate pe podul de acces în cetate, oarecum „tovarășe” de suferință cu zidurile sibiene ce stau să se năruie în zona Manejului.

Concluzia  vă aparține!

Mihai POP