Cel mai renumit antrenor sibian are aproape 500 de meciuri pe banca echipelor din primul eșalon autohton și o singură experiență afară, tocmai în China, a cum două decenii. Cu Interul, a câștigat Cupa Balcanică, iar cu FC Vaslui a cucerit Cupa UEFA Intertoto.
În ultimii ani s-a confruntat cu ceva probleme de ordin medical, dar este nelipsit de la meciurile de-acasă ale celor de la FC Hermannstadt.
Primarul Astrid Fodor a inițiat proiectul de hotărâre privind acordarea titlului de ”Cetățean de onoare al Municipiului Sibiu”, proiect care va fi supus votului în ședința Consiliului Local de joi, 29 mai, dar cu siguranță va fi adoptat cu majoritate de voturi, Viorel Hizo fiind unul dintre cei mai îndrăgiți oameni de fotbal din Sibiu.
„Despre antrenorul Viorel Hizo am auzit cu admirație de la iubitorii fotbalului, din vremea în care s-a aflat pe banca tehnică a echipei Inter Sibiu. Este remarcabil ceea ce a reușit împreună cu echipa sibiană. După ce a plecat la alte echipe, de fiecare dată auzeam menționat numele său cu respect, un sibian de-al nostru făcând performanță la echipele mari din România. Pe domnul antrenor Hizo l-am întâlnit des în ultima perioadă la Stadionul Municipal Sibiu și m-a impresionat pasiunea pe care încă o are pentru fotbal, căruia i-a dedicat întreaga activitate profesională. Am înaintat această propunere Consiliului Local din convingerea că merită acest titlu datorită rezultatelor pe care le-a obținut pentru fotbalul sibian, dar și pentru că a reprezentat orașul cu onoare în Liga I națională, făcând performanță”, a transmis primarul Sibiului.
Ovidiu Boica
Viorel Hizo va primi titlul de ”Cetățean de onoare al Municipiului Sibiu” la propunerea primarului Astrid Fodor. Proiectul de hotărâre inițiat de edilul-șef este primul pe lista celor care vor fi luate în discuție în ședința Consiliului Local de joi, 29 mai, care va începe la ora 14:00, fiind de așteptat să fie adoptat cu majoritate de voturi.
În vârstă de 78 de ani, pe care i-a împlinit pe 6 februarie, Viorel Hizo este, cu siguranță, cel mai bun antrenor sibian din toate timpurile. Fără o carieră impresionantă ca jucător, neavând prezențe în prima divizie, Hizo s-a dedicat antrenoratului și prima performanță a fost obținută cu echipa de-acasă, FC Inter, pe ”Municipalul” situat la doar circa 3-400 de metri de locuința sa. La începutul anilor 90, cu Viorel Hizo pe bancă, ”bleu-albaștrii” au cucerit un trofeu internațional, Cupa Balcanică.
La un an distanță, s-a despărțit de FC Inter pentru a prelua Rapidul, prima sa experiență sub Podul Grant fiind de două sezoane.
În 1995, pentru o scurtă perioadă, a preluat-o pe FC Național, dar în scrut timp a revenit pe ”Giulești”, unde a și încheiat sezonul 1995/96.
În următorul sezon a venit mai aproape de casă, la FC Brașov, apoi a ajuns în Ștefan cel Mare, pregătind-o pe Dinamo în ediția 1997/98 a Diviziei A, vechea denumire a Superligii.
Din 1998, vreme de două sezoane, a plecat la Piatra Neamț, aflându-se pe banca echipei Ceahlăul, patronată de cel care avea să-i devină unul dintre prietenii apropiați, Gheorghe Ștefan, zis ”Pinalti”.
După o scurtă pauză, în sezonul 2001/2002 a revenit încă o dată la Rapid. Anul competițional 2002/03 l-a prins pe Litoral, la Farul, iar în anul următor s-a întors sub Pietricica, la Ceahlăul.
După despărțirea de echipa din Piatra Neamț și o nouă trecere scurtă prin ”Giulești”, în 2004 a părăsit România pentru singura sa aventură peste hotare, tocmai în îndepărtata China, la Chongqing Qiche, însă nu s-a adaptat și a revenit repede acasă, iar în sezonul 2005/2006 s-a aflat pe banca ”pandurilor”, la Tg. Jiu.
În 2006 s-a întors în Dobrogea, dar nu la Constanța, ci la Delta Tulcea, în eșalonul secund, însă finalul sezonului competițional l-a găsit la FC Vaslui.
După despărțirea de gruparea patronată de fostul arbitru Adrian Porumboiu, s-a reîntors la Ceahlăul pentru a treia experiență sub Pietricica, dar în 2008 a revenit la Vaslui.
Ultima ”descălecare” în ”Giulești” a avut loc în 2009, iar un an mai târziu a preluat echipa ”șepcilor roșii”, ”U” Cluj.
Între 2010 și 2013, a semnat alte două contracte cu FC Vaslui, retrăgându-se din antrenorat în 2013 de pe banca Ceahlăului.
Al cincilea în topul antrenorilor cu cele mai multe meciuri în prima divizie
Viorel Hizo a strâns 488 de prezențe pe banca echipelor din prima divizie autohtonă. Cele mai multe nu au fost însă în ”Giulești”, așa cum ne-am fi așteptat, ci la Ceahlăul Piatra Neamț (122).
La Rapid, a petrecut 106 meciuri, iar la FC Vaslui, cu zece mai puține (96).
Pe FC Inter a condus-o de pe margine în 59 de jocuri, restul până la 488 fiind la FC Brașov (33), Dinamo București (28), Pandurii Tg. Jiu (19), Farul Constanța (13) și FC Național (10).
Cu cel supranumit ”Dulăul” pe bancă, echipele din prima divizie au obținut 221 victorii, 85 de meciuri s-au încheiat nedecis, iar restul de 182 s-au încheiat cu rezultate nefavorabile.
Pe lângă Cupa Balcanică obținută în 1992 cu FC Inter, Hizo a câștigat, cu FC Vaslui, Cupa UEFA Intertoto, în 2008.
Sibianul este pe locul al cincilea în clasamentul antrenorilor cu cele mai multe prezențe în prima divizie din România. Lider autoritar este regretatul Florin Halagian, cu 878 de meciuri (432 victorii, 176 egaluri, 270 înfrângeri), între 1972 și 2011.
Podiumul îl completează Ilie Oană, cu 572 prezențe în Divizia A, între 1952 și 1979 (232 victorii, 124 remize și 216 înfrângeri), precum și de Nicolae Dumitru (558 meciuri, între 1962 și 1993, 250 victorii, 120 egaluri și 188 înfrângeri).
Pe locul al patrulea se situează Ion V. Ionescu, acesta strângând 496 de prezențe în prima divizie, între 1967 și 1994, cu 194 de victorii, 89 egaluri și 213 eșecuri.
Top 10 este completat de Ioan Andone (locul al șaselea, 456 meciuri între 1994 și 2017, 207 victorii, 80 remize și 169 înfrângeri), Florin Marin (1993-2017, 456 meciuri, 166 victorii, 103 remize și 187 eșecuri), Valentin Stănescu (1962-1984, 455 meciuri, 206 victorii, 101 egaluri și 148 eșecuri), Sorin Cârțu (1989-2013, 454 jocuri, 175 succese, 114 egaluri și 165 înfrângeri) și Angelo Niculescu (1953-1982, 445 partide, 196 victorii, 101 rezultate de egalitate și 148 eșecuri).
A suferit 7 operații grele de când s-a lăsat de antrenorat
Într-un interviu acordat, anul trecut, celor de la iamsport.ro, Viorel Hizo a dezvăluit că, de când s-a lăsat de antrenorat, a trecut prin momete dificile din punct de vedere al sănătății, susținând că a suferit șapte operații dificile. Cu toate acestea, sibianul a spus că i-a fost mai greu când s-a retras.
”Atunci! Acum 10 ani, mai exact. Nu-ți găsești locul. N-ai ce să faci. Atâta timp cât ai plecat mereu de acasă timp de peste 20 de ani. E greu să intri în alt ritm. M-am călit. Greu, dar am trecut peste. Important e că suntem bine. Și eu, și familia. Ne uităm la meciuri, criticăm…”, susținuse Hizo, întrebat când a fost mai dificil, când s-a lăsat de antrenorat, sau ulterior, cu problemele de sănătate.
Cum a trecut peste problemele de sănătate? ”Cu forță! (…) În 2014 am avut un neoplasm colonic. A trebuit să-mi scot glanda tiroidă. Am avut și un adenom hipofizar pe creier. Munca de antrenor nu e bună pentru cei care sunt mai slabi. Am făcut de două ori Covid… Am trecut peste toate, mă simt bine acum. Nu știu dacă a fost greu, am trecut ușor, soția mai greu. Dar trebuie să te lupți. Îi sfătuiesc pe toți să se lupte. (…) Asta e, bine că am trecut peste toate. Nici nu te prinzi. Unele mi-au venit de la început. Stresul a fost principala cauză. Regimul de viață a fost ordonat, n-am fumat, iar cu băutura sunt declarat dușman de moarte. Nu m-a văzut nimeni beat sau cu vreo sticlă de bere. Am încercat să evit. Ca antrenor… Numărați câți sunt azi în staff: principal, doi secunzi, preparator fizic, analist video, maseur. Toți! În anii ’90 era antrenorul, un secund și cam atât. N-am avut preparator fizic niciodată. Iar echipele mele au fost impecabile din punct de vedere fizic. N-am avut nici analist video. Stăteam noaptea și făceam sinteze de joc.
E greu să le faci pe toate. Trebuie să citești mult! Trebuie să înțelegi cum să pregătești, cum să programezi antrenamentele aerobe, anaerobe și tot așa. Ca să nu dai jucătorii peste cap. Toate trebuie învățate. Mi-ar fi plăcut și mie să am un staff așa, mare. Când i-am zis lui Ștefan că vreau un preparator fizic: «Ce să facă, mă! Să te încurce?». Porumboiu la fel: «Ce să facă preparatorul fizic?». Nu e simplu când ești singur”, povestea, în 2024, antrenorul sibian, susținând că cea mai dificilă intervenție chirurgicală a fost cea pe creier: ”Adenomul hipofizar pe creier. Ți-l face transnazal. Trebuie să-ți spargă interiorul. Dacă nu, trebuie să-ți facă pe cap și aici era riscul mare. A fost cea mai grea. Mulțumesc lui Dumnezeu că sunt bine!”.
Cine sunt celelalte personalități sportive sibiene care au primit tilul de ”Cetățean de onoare”
Lista personalităților care au primit titlul de ”Cetățean de onoare al Municipiului Sibiu” din 1991 și până în prezent include și mai mulți foști sportivi. Cu toții s-au născut în localitatea de pe malurile Cibinului și au scris istorie pentru aceasta, însă o parte dintre ei au ajuns pe alte meleaguri, între timp.
Prima a fost gimnasta Claudia Presăcan, apoi au urmat Mircea Vulc, antrenorul cu care CSU Sibiu a luat cele două titluri naționale de baschet, o altă gimnastă, Sabina Cojocar, Mihai Albu, unul dintre cei mai valoroşi baschetbalişti români din toate timpurile, precum și alpiniștii Teodor Tulpan și Lucian Bogdan.
Despre toți aceștia, precum și lista care le cuprinde pe toate celelalte personalități care au primit titlul de ”Cetățean de onoare al Municipiului Sibiu” în perioada 1991-2022, TRIBUNA a scris acum 3 ani și puteți reciti articolul respectiv AICI
Cosmin Pal
Ștefania VESA
Cosmin Pal
Vlad IGNAT
Cosmin Pal
Cosmin Pal
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Ovidiu BOICA
Cosmin Pal
o mare RUSINE!!!