Vă era poftă de un desert de poveste? Atunci când el e pregătit de un personaj special, capătă un gust aparte. Povestea unui hencleș…de poveste am regăsit-o pe pagina de socializare a președintei CJ Sibiu, Daniela Cîmpean.

„La doar 20 de minute de centrul Sibiului, în mijlocul satului Hamba, o casă este vegheată de flori multicolore în jurul cărora dau târcoale albinele din stupii aflați în curtea vechii biserici evanghelice. În satul denumit de sașii întemeietori „Hunebich” („Hanenbach” în germană), adică „Pârâul cocoșului”, biserica a rămas pustie după exodul etnicilor germani. Altarul a fost mutat în Turnișor, cristelnița în Sibiu, iar frumoasa orgă construită de frații Maets din Biertan a ajuns tocmai în Biserica Neagră din Brașov.

La doar câțiva metri de biserică, locuiește Aurelia Nițu, o pensionară plină de vigoare, căreia Cel de Sus i-a rânduit un trai între sași: „Sunt olteancă, însă de 56 de ani m-am stabilit în Hamba. Am lucrat la serele și cantina partidului, acolo unde veneau să mănânce bine toți ștabii comuniști. Venea și Nicu Ceaușescu”, își amintește femeia de anii în care a fost nevoită să muncească din greu pentru a-și crește cei patru copii.

„Soțul era din Hamba, iar pe vremea când Winter era prim-secretar al județului, ne-a repartizat casa asta, din plecările sașilor. Că așa era atunci, sașii renunțau la tot și plecau în Germania, lăsând averile în urmă”.

Așa se face că soții Nițu au ajuns în mijlocul unei comunități de sași într-un sat în care, la acea vreme, puținele familii de români locuiau preponderent la intrarea în localitate, dinspre Șura Mare.

„De la săsoaice am învățat să gătesc mâncăruri pe care noi, românii, nu le făceam: ciorbă de agrișe cu ciolan, ciorbă de mere cu afumătură sau tot felul de fripturi și tocănițe la care, în loc de acritură, serveam compot de fructe”.

Tot atunci, cea căreia întreg satul îi spune acum „mama Ica”, a învățat secretul vestitului desert săsesc: „Hencleș nu face oricine pentru că trebuie să ai multă răbdare și să te scoli cu noaptea în cap.”

Asta, pentru că întotdeauna mama Ica însoțește coacerea hencleșului cu câteva pite mari, bine rumenite în cuptorul cu lemne: „Știți ce-i aia o masă de hencleș? Este un hencleș cât o masă de șase persoane. Pentru o așa bucată mare, întâi faci aluatul din două kile de făină albă, opt ouă, un pachet de unt, o lingură de zahăr și un cub de drojdie. Îl pui în „moldiță” (trocuță din lemn), îl lași să crească așa, vreo 40-45 de minute, apoi cu „zdriholțul” (sucitor din lemn) îl întinzi și îl împăturești în patru. Iei o bucată de slănină, o topești, iar unsoarea aia caldă, grijă să nu fie prea fierbinte, o întinzi peste aluat. Masa trebuie să fie acoperită de aluatul subțire, peste care pui umplutura, pe care o faci așa: 24 de ouă bine bătute, cu patru pachete de unt care au fost topite și răcite în urmă cu două săptămâni, iar acum doar reîncălzite, vin amestecate și întinse peste aluat. Apoi urmează coacerea”.

Și cum cuptorul este generos, tanti Ica face și câteva pite mari, precum pofta ce te cuprinde cu gândul la bunătățile săsești. „După ce scot pita, las cuptorul să se mai liniștească timp de o oră. Doar atunci bag hencleșul. Trei minute sunt suficiente, iar dintr-o masă de hencleș ies 12 porții”.

Ajunsă văduvă, mama Ica își umple timpul purtând în gânduri grija și dragostea pentru familiile celor patru copii ai săi, care i-au dăruit șapte nepoți și doi strănepoți. Este dornică să lase moștenire rețetele învățate de la săsoaice: „Nu prea are cine să le învețe pentru că bucătăria sașilor este dichisită și cere timp. Cât mai pot, fac eu și sper ca până la urmă cineva din familie să-mi calce pe urmă. Sunt multe rețete pe care le știu”.

În curtea mamei Ica, urmează să ajungă orășeni dornici de drumeții și de mâncare bună. Chiar duminică, 6 aprilie, „Anii Drumeției” a organizat un traseu ce pleacă din Gușterița, traversează dealuri înflorite și sfârșește în fața unei mese îmbelșugate, pregătită de mama Ica. „Pun zacuscă, pită bună, marmeladă, chisătură săsească și alte bunătăți. Că no, poate or fi osteniți și flămânzi, dragii de ei!”

La Hamba, am găsit liniște și un timp ce se încăpățânează să stea în loc. Sătenii au un ritm molcom și dau ziua bună oricui le apare în cale.  Aici ești în județul Sibiu, cel cu oameni și locuri de poveste!”.