Ce înseamnă sărbătoarea Bunei Vestiri

În fiecare an, pe 25 martie, creştinătatea sărbătoreşte vestea cea bună pe care arhanghelul Gavriil o aduce de la Dumnezeu Fecioarei Maria şi, prin ea, întregului neam omenesc. Este ziua în care sărbătorim Taina întrupării Fiului lui Dumnezeu, a Cuvântului cel veşnic, din sânul Preacuratei Fecioare, Taina prin care Cerul se coboară pe pământ "Dumnezeu se face om pentru ca pe om să-l facă Dumnezeu" (Sf. Augustin).

Acest eveniment extraordinar va schimba destinul neamului omenesc şi cursul istoriei. Căci până la întru­parea Fiului lui Dumnezeu, neamul omenesc mergea spre moarte – sufletească şi trupească – ca urmare a păcatului protopărinţilor noştri Adam şi Eva, respectiv a neascultării, neînfrânării şi nepocăinţei.

În această zi însă, Dumnezeu a căutat cu milă şi îndurare din cer spre pământ şi a auzit suspinele şi plângerea tuturor celor care se chinuiau în iad, de la începutul lumii şi le vesteşte mântuire. Fiul lui Dumnezeu se întrupează pentru a înnoi firea umană moştenită de la Adam cel vechi şi pentru a descoperi oamenilor modul cum trebuie să fie, cum trebuie să trăiască omul cel adevărat, adică unit cu Dumnezeu, nu despărţit de Dumnezeu, ascultător de Dumnezeu, nu neascultător de Dumnezeu. Căci pentru neascultare şi lipsă de smerenie, Evă cea veche a căzut în păcat împreună cu Adam cel vechi, iar urmarea căderii în păcat a fost blestemul. Acum însă, în Fecioara Maria, Noua Eva, se anulează blestemul de demult, pentru că ea este ascultătoare şi smerită.

După cum se ştie, Fecioara Maria a fost închinată Domnului încă de la vârsta de trei ani, când a fost adusă la Templul din Ierusalim, unde a crescut în sfinţenie. Aici a agonisit har peste har şi, astfel, Dumnezeu i S-a putut adresa în vederea întrupării. Ei, mesagerul cerului, în persoana arhanghelului Gavriil, care a fost trimis de Dumnezeu să-i aducă vestea că a fost aleasă să nască pe Mântuitorul lumii, i se adre­sează cu cuvintele: "Bucură-te cea ce eşti plină de har, Domnul este cu Tine. Bine­cuvântată eşti Tu între femei."

Uluită şi cutremurată de această veste, Fecioara întreabă cum va fi cu putinţă aceasta, de vreme ce ea nu ştie de bărbat. Atunci, îngerul îi descoperă taina, respectiv faptul că aceasta se va face în chip minunat, suprana­tural, mai presus de fire, prin puterea cea fără de margini a lui Dumnezeu. "Duhul Sfânt se va pogorî peste Tine şi puterea celui Preaînalt Te va umbri; pentru aceasta şi Sfântul care se va naşte din Tine Fiul lui Dumnezue se va chema" (Lc 1, 35).

În urma acestor lămuriri, Fecioara Maria, plecându-se voinţei divine, răspunde: "Iată roaba lui Dumnezeu, Fie mie după cuvântul Tău!" Numai acum, concomitent cu asentimentul Fecioarei Maria, a avut loc întruparea. Prin acest cuvânt "fie", ea şi-a dat con­simţământul ca Dumnezeu Cuvântul să-şi ia trup omenesc din trupul ei şi din acest moment a început mântuirea noastră.

Deci, la Buna Vestire, Dumnezeu a săvârşit împreună cu Fecioara Maria lucrarea cea mai minunată, Întruparea Sa. Dumnezeu Tatăl a binevoit, Dumnezeu Duhul Sfânt S-a pogorât asupra Mariei, curăţind-o de păcatul strămoşesc şi dându-i putere să zămislească, iar Dumnezeu Cuvân tul s-a întrupat.

Fecioara Maria a participat în mod activ la întrupare, con­ştientă de lucrarea ce se să­vârşeşte, biruind ispita şi încredinţându-se lui Dumnezeu. Astfel, Ea a devenit o personalitate de valoare cosmică, o punte de legătură între Dumnezeu şi om, între lumea văzută şi nevăzută. Căci, prin Maica Domnului s-a coborât Dumnezeu pe pământ, Ea fiind scara care leagă cerul cu pământul. De aceea, Sfintei Fecioare îi adresăm rugăciunile noastre şi O rugăm să mijlocească pentru noi înaintea Fiului Ei şi Dumnezeului nostru. Şi aceasta pentru că numai prin Sf. Fecioară Maria ajungem la Hristos, Ea fiind Maica Vieţii, Maica lui Dumnezeu şi Maica noastră a tuturor, ocrotitoarea şi păzitoarea neamului omenesc.

Gh. DOBRIN

Text și foto: Arhivă Tribuna