„Primarul ne pune perfuzii, ne face injecții și ne pansează. Are grijă de noi”. Se întâmplă într-o comună din județul Sibiu

Un om de poveste a devenit, anul trecut, primarul Târnavei, iar pentru că are o biografie diferită de a multora dintre cei ce conduc comunități, este eroul principal al poveștii săptămânale pe care o regăsim postată pe pagina de socializare a președintei CJ Sibiu, Daniela Cîmpean.

„Era ultima zi din luna octombrie a lui 2024 când Mihai Feisan, asistent medical al Serviciului Județean de Ambulanță Sibiu, a schimbat uniforma de asistent medical, cu costumul de primar. Atunci a depus jurământul și a preluat funcția de edil al Târnavei, comună aflată între două orașe ale județului Sibiu, Copșa Mică și Mediaș.

Printre primele documente semnate în calitate de primar s-a aflat și o scrisoare către locuitorii comunei, prin care îi anunța că are, în continuare,  întreaga disponibilitate în privința acordării de îngrijiri medicale la domiciliu, indicându-le și numărul personal de telefon la care poate fi apelat oricând. „În 2015 m-a angajat la SMURD Copșa Mică, apoi am continuat, tot ca asistent medical, la substația Mediaș a Serviciului Județean de Ambulanță. De atunci mă ocup și de îngrijirea la domiciliu a consătenilor mei”, spune Mihai Feisan, ajuns primar în urma alegerilor locale din vara anului 2024.

Biroul primarului din Târnava este proaspăt renovat și plin de verdeață. „Între Crăciun și Anul Nou m-am apucat singur de zugrăvit biroul. Am adus și ceva plante de acasă”, spune edilul, ilustrând cumva îndemnul „Fă-ți Rai din ce ai”.

Lângă biroul pe care se află mai multe mape cu acte, o geantă verzuie cu inserții portocalii amintește de meseria de bază a primarului. O ridică și face un scurt inventar al conținutului: „Un tensiometru, soluții perfuzabile, betadină, pansamente, branule, seringi, pensă pentru extragerea corpurilor străine. Cam tot ce am nevoie.”

În ziua în care l-am vizitat, primarul Mihai Feisan era îmbrăcat la patru ace: „Am avut de dimineață o cununie. În mod normal, nu port cravată pentru că merg mult pe teren. Avem multe de făcut în comună”.

Iar lucrurile se văd: se lucrează la o pistă de biciclete, s-au toaletat copacii de pe domeniul public, se amenajează un nou acces în comună, se regândește sistemul de colectare a deșeurilor. Mai mult, în spatele primăriei, a fost construită o seră: „Nu ne permitem să dăm bani pe plante, mai bine le creștem noi, apoi le sădim în parcuri”.

Este sfârșitul programului, iar primarul începe vizitele la domiciliul bolnavilor. „Trebuie să pun o perfuzie unei tinere mame. Trece printr-o perioadă mai grea, dar cu voia lui Dumnezeu va fi bine”.

Îmi spune că i-a îngrijit și mama, că are familii întregi cărora le-a trecut pragul în calitate de asistent medical. „Observ în ultimii ani tot mai multe cazuri de cancer. Oamenii au nevoie de perfuzii, de tratament injectabil sau pansamentul operațiilor. Nu am putut refuza niciodată pe nimeni, indiferent că a fost noapte, ger sau sărbătoare”.

Pe pacienta primarului, redevenit ad-hoc asistent medical, am găsit-o în casa familiei, la marginea comunei. Are încredere că este pe mâini bune și că se va face bine. A pregătit o farfurie cu gogoși proaspeți, mirosul de vanilie acoperind bucătăria devenită sală de tratament. „Primarul ne pune perfuzii, ne face injecții și ne pansează. Are grijă de noi”, spune femeia, îndemnându-ne totodată să gustăm gogoșile calde.

Tatăl femeii aduce un cârlig metalic pe care-l agață de țeava de gaz. Aici va fi prinsă punga cu soluția de care fiica sa are nevoie. „Trebuie să-mi scot cravata, nu mă simt bine cu ea”, spune primarul. Apoi, își pune o pereche de mănuși chirurgicale și prinde branula, la care conectează perfuzia. 

„Da` ce mai tot lucrați, dom` primar? Că am văzut utilajul că împingea pământ acolo, spre calea ferată…”, întreabă gazda urmărind cu atenție cum fiicei sale i se scurgeau picăturile prin instalația de perfuzie.

„Ce să lucrăm, nea Cornele? Facem o pistă de biciclete. Ai văzut și dumneata că sunt vreo 40 de navetiști care merg la marginea drumului în fiecare dimineață. E mai sigur pentru ei să aibă o pistă a lor”, îi răspunde primarul. 

Urmează discuții despre comună și oamenii săi, despre politicieni, despre vreme și vremuri. „Noi să fim sănătoși!”, concluzionează nea Cornel, în timp ce strânge mâna primarului, în semn de mulțumire.

Aceasta este și singura recompensă pe care Mihai Feisan o primește de la pacienții săi – o strângere sinceră de mână: „Nu am cerut niciodată bani sau altceva de la bolnavi. Sunt ei necăjiți destul.”

În luna ianuarie a acestui an, primarul a decis ca bolnavii de cancer, veteranii și văduvele acestora, persoanele cu handicap grav, să nu plătească taxa de salubritate. „Sunt mulți care zac pe pat și se sting de boală. Sunt cu scutec, au cheltuieli mari. Să le mai cerem bani că aruncă scutecele la gunoi?”

Mihai Feisan crede că viața a fost bună cu el. La 18 ani a lucrat ca tractorist și știe cum se muncește pământul. Apoi, a învățat ca să ajungă asistent medical. A văzut oameni murind în accidente, altora le-a salvat viața și a adus pe lume patru copii care n-au avut răbdare să se nască în maternitate, preferând patul din ambulanță. 

Din postura de primar vrea să însănătoșească întreaga comunitate, lipsită în prezent de drumuri asfaltate, de rețele de apă și canalizare. Știe că toate acestea le va face cu sprijinul și încrederea celor care i-au acordat votul. 

Acolo, în Târnava, la ceas de noapte sau în zi de sărbătoare, cu o geantă verzui-portocalie purtată pe umăr, doldora de cele de trebuință bolnavilor, veți putea întâlni un bărbat tânăr care zilnic leapădă cravata de primar, redevenind asistent medical.

În casele în care intră, aduce speranță și iese cu sufletul mai bogat. El este Mihai Feisan, un primar din județul Sibiu, cel cu oameni și locuri de poveste!”.