VIDEO/ Cum și cine a salvat Compa după 1989: de la IPAS-ul de stat, la privatizare, listare la bursă și performanță

Cele mai multe dintre marile platforme industriale ale județului de dinainte de 1989 nu mai există astăzi decât în memoria bunicilor și părinților sibieni. Primii dintre ei  își aduc aminte de Independența, Mârșa, Libertatea, Balanța, Covtex, Copșa Mică, Victoria, de toate asemeni lor, ca fiind locurile unde și-au început viață profesională ori s-au format. Ceilalți, știu doar poveștile și își aduc aminte, poate, cum unele au devenit cartiere,  amplasamente pentru mari magazine sau pur și simplu ruine.

Desigur, unele  dintre numele de atunci există și astăzi, juridic, ca firme. Însă cele care și-au păstrat domeniul inițial de activitate, care fac producție și care au succes se pot numără pe degetele unei singure mâini și doar  una se distinge prin acționariatul preponderent sibian: COMPA SA.

Pentru a putea vizualiza videoclipul YouTube este nevoie să acceptați cookie-urile funcționale.

Istoria actualei COMPA este foarte lungă. Începe, înainte de 1900,  cu Iozsef Datky și atelierul său de fierărie, continuă  cu atelierul de caroserii Datky și fiii și  cu producția de arcuri. Arpad Datky  este cel care, după moartea tatălui său, denumește firma ˝Elastic A.Datky˝ , naționalizată, apoi,  în 1948. În 1969 Elastic și Automecanica (Arsenalul)  se reunesc în Centrala industrială autocamioane și tractoare (cu sediul la Brașov), sub denumirea  de Uzina de piese auto Sibiu. De aici  a mai durat patru ani până la Întreprinderea de Piese Auto Sibiu (IPAS) – denumire sub care au cunoscut actuala COMPA cei mai mulți dintre sibienii de astăzi .

IPAS-ul de dinainte de 1989 era un colos. Lucrau acolo peste 8000 de oameni ceea ce făcea ca întreprinderea să fie, ca și altele de la noi, un mic oraș în oraș. Avea cantină, propriile blocuri de locuințe pentru angajați, patrona un liceu, dar mai cu seamă, prin oamenii săi, făcea producție în condițiile deloc ușoare ale anilor marilor restricții. În această logică, nevoile de producție au determinat angajații să fie creativi, să realizeze prototipuri și să le omologheze.

Trebuie spus, pentru cine nu-și amintește, că istoria marelui Ansamblu Cindrelul Junii Sibiului este legată direct de Arsenal (Automecanica) și ulterior de IPAS. Acolo,  Ioan Macrea, fondatorul Junilor, a pus bazele  formației sindicale de dansuri populare. Sub numele uzinei a consolidat echipa și a obținut rezultatele care aveau să constituie baza indestructibilă a ansamblului de azi.

IPAS producea pentru Tractorul Brașov, pentru Dacia, Aro și Oltcit, toate mărci care aveau să treacă după 1989 prin suferințele economice cumplite cărora doar Dacia, ca brand,  le-a supraviețuit. Aceștia sunt anii care îl găsesc  la conducerea IPAS, devenită COMPA SA (întreprindere de Stat), pe inginerul Ioan DEAC.

Astăzi, Ioan DEAC își amintește de acele timpuri și  de eforturile COMPA de a se menține. Îi erau evidente diferențele de înzestrare tehnologică, îi era limpede că unii dintre colegii săi își vor pierde locurile de muncă, însă a mizat  pe ceva de care , se vede astăzi, alții nu s-au folosit  (fiindcă nu au apucat, nu au știut sau nu au vrut). Ioan Deac a mizat pe  ceea ce oamenii din COMPA știau: meserie!

După etape de trimiteri în șomaj, după analize complexe la care participau atât conducerea executivă cât și reprezentanții Statului (proprietarul firmei), după discuții și tatonări,  sunt create două societăți mixte, în 1996 și 1998. COMPA nu a câștigat, financiar, foarte  mult din aceste asocieri, însă, își aduce aminte Ioan DEAC, a învățat enorm. Acele asocieri au fost, de fapt, porțile de intrare  ale COMPA în economia reală a lumii.

˝Noi făceam oferte ca să vindem în străinătate amortizoare. Eram extraordinar de scumpi. Nici nu se putea discuta cu noi. La noi lucrau 10 inși față de unul la ei, costuri mari de toate felurile, iar cu tehnologia eram departe de tot..˝ – își amintește Ioan Deac. Cu ajutorul partenerilor  a învățat managementul COMPA, dar și angajații, ce înseamnă piață concurențială și tot așa au venit și marii clienți care deși și-au dorit firme mixte în care să aibă majoritate, au rămas alături de COMPA convinși de experiența și de seriozitatea oamenilor.

Încrederea pe care au acordat-o, odată convinși, partenerii externi fabricii de la Sibiu a fost deosebită. Există parteneri ai COMPA care au investit milioane în utilaje la Sibiu și au realizat produsele lor, dar  cu oamenii din COMPA.

În toate discuțiile cu Ioan DEAC apar angajații  întreprinderii pe care o conduce de peste 30 de ani. Experiența lor în domeniu, chiar dacă, la modul concret,  pe niște produse diferite față de piața  occidentală, îi făcea unici. Oamenii din  COMPA, chiar dacă nu aveau tehnologia celor din afară, aveau aceeași înțelegere a proceselor, pricepeau principiile și aveau ambiția de a învăța continuu.

COMPA s-a transformat, prin munca celor din întreprindere  și cu încrederea partenerilor externi,  în producător de componente, din fabricant de produse.

˝Nu mai producem casete de direcție, dar producem componente pentru casete de direcție˝- explică Ioan DEAC.

Din interviul pe care directorul COMPA l-a acordat Podcast-ului TRIBUNA se desprinde  (fiind, de altfel, chiar exprimată clar în două rânduri) dorința managementului de a duce firma înainte. Nici Ioan DEAC, nici colegii săi din conducere și cu atât mai puțin salariații COMPA nu și-au dorit sfârșitul pe care-l vedeau deja  pe toate marile platforme industriale ale Sibiului.

˝Noi am vrut să facem ceva din firmă! Pentru oameni  și pentru noi! Și nu ne-am dorit să facem ceva pentru un an de zile sau doi. Ne-am spus că suntem conducătorii COMPA și trebuie să ducem COMPA mai departe!˝ – spune Ioan DEAC.

Anii tranziției au rămas în memoria directorului așa cu au rămas și în memoria celorlalți care i-au trăit alături de el la COMPA, salariați din toate secțiile fabricii. Grevele, creditarea la dobânzi exorbitante, instabilitatea, șomajul, toate sunt realități trăite și de unii și de ceilalți. Firește, diferit, dar la fel de incomod. Este, probabil, prețul pe care fiecare dintre ei l-a plătit pentru ca astăzi COMPA să existe, să ofere locuri de muncă, să contribuie la bugetul Sibiului și să  facă performanță.

Prezentul COMPA este la fel de spectaculos precum trecutul. Face export și profit pe care îl distribuie acționarilor, susține educația și cercetarea, contribuie la dezvoltarea comunității și își calculează viitorul cu aceeași seriozitate care a însoțit-o de-a lungul istoriei.

COMPA este prima societate din Sibiu listată la Bursa de Valori  (din 1997, cu doi ani înainte de privatizarea totală) și are, inclusiv din acest motiv, responsabilități majore de competitivitate și eficiență. Trebuie să caute soluții la probleme noi, diferite radical față de cele dinainte de anii 2000: tranziția spre motoare electrice, nevoia de  diversificare a portofoliului, deficitul de personal calificat  etc.

Fostul IPAS, deși probabil nu multă lume știe asta, înseamnă  astăzi nu doar o firmă sau fabrică, ci un grup de firme. La toate COMPA deține pachetul majoritar sau total: COMPA IT (soluții informatice), TRANS CAS (transport), Recaserv (alimentație) și Arini Hospitality (industria hotelieră).

COMPA este unul dintre marii angajatori ai municipiului Sibiu și unul dintre marii exportatori locali. Produsele COMPA ajung pe toate continentele. Mărci precum Audi, BMW, Mercedes, Fiat, Ford, GM, Porsche, Renault, VW și multe altele folosesc produse COMPA. Partenerii COMPA sunt, deci,  așa cum sunt și produsele lor: serioși.

Răspunsul la întrebarea  ce a salvat COMPA după 1989 este simplu:  sunt oamenii acestei fabrici și felul lor de a se raporta la muncă.

Ioan DEAC vorbește în PODCAST-ul TRIBUNEI despre muncă și, probabil, nu se va face plăcut. Are, în legătură cu asta o constatare venită în continuarea unei afirmații din 1999. Atunci, întrebat de reporterii TRIBUNA cu ce defecte de comportament și de mentalitate intră romanul în secolul al XXI-lea, directorul COMPA răspunde:  ˝cred că defectul cel mai important care nu a putut fi nici măcar diminuat este obiceiul de a cere. Cerem foarte mult și dăm foarte puțin˝. Astăzi, în continuarea acestei ziceri, Ioan DEAC exprimă la fel de direct o nemulțumire întâlnită la cei mai mulți dintre românii harnici, obișnuiți să nu aștepte nimic din cer:

˝Eu de când sunt director la COMPA ( și sunt director de mulți ani)  nu am auzit pe nimeni la televizor să ne îndemne la muncă˝- spune Ioan DEAC.

Răzvan MARCU