Singura biserică demolată în județul Sibiu. Șanțuri și speranțe îngropate, la Mârșa

Încă de prin anii 60 – 70 ai secolului trecut, când dezvoltarea localității Mârșa, strâns legată de extinderea Întreprinderii Mecanice Mârșa a început să ia avânt, locuitorii au simțit nevoia construirii unei biserici. Această nevoie a apărut firesc deoarece majoritatea populației de atunci provenea în special din mediul rural al diferitelor regiuni geografice ale țării, unde biserica a fost dintotdeauna o prezenţă vie, la fel ca și totalitatea obiceiurilor, rânduielilor, ritualurilor legate de aceasta și de credința strămoșească. N-a fost însă un vis ce putea fi împlinit uşor pentru că, în acele vremuri, statul și autoritățile își doreau, cel mai probabil, un anumit tip de cetățeni, iar în acest tipar nu se încadrau, cu siguranță, oamenii cu credință în Dumnezeu.

Așadar, decenii la rând, mârșenii din colonia Mârșa ce simțeau nevoia de a se ruga într-un lăcaș de cult, de a sta de vorbă cu un preot sau care își doreau să participe la diverse ceremonii bisericești, mergeau la Avrig, Racovița ori în alte localități. Acolo își botezau copiii, se căsătoreau, mergeau la spovedit și împărtășit, participau la slujbele de Paști, la Crăciun etc. La Mârșa, binecuvântarea caselor de Bobotează era făcută în acele timpuri de preoții din Avrig, care oficiau și slujbele de înmormântare, înhumările fiind efectuate, de asemenea, în alte localități, mai apropiate sau mai îndepărtate, în colonie neexistând la acea vreme un cimitir.

Revoluția aduce speranța construirii unei biserici

Schimbările politice, economice și sociale ce s-au produs în decembrie 1989 au adus cu ele și multe speranțe pentru locuitorii coloniei Mârșa, una dintre acestea fiind şi aceea legată de construirea unei biserici. Începutul a fost delicat dar promițător, încă din primele săptămâni ale anului 1990 autoritățile din acea vreme identificând soluția de a acorda Parohiei Ortodoxe Mârșa (proaspăt înființată), un spațiu pentru amenajarea unui lăcaș de rugăciune, într-una din sălile de clasă ale fostei grădinițe din localitate. În câteva luni, cu ajutorul și implicarea locuitorilor, la parterul fostei grădinițe era deja amenajată și dată în folosință sala de rugăciune pe care mârșenii au numit-o biserică. Nici repartizarea unui paroh nu s-a lăsat prea mult așteptată, Parohia Ortodoxă Mârșa și Biserica „Pogorârea Sfântului Duh” fiind încredinţate preotului Ion Filimonescu. Atunci, cu toții credeau că situația lăcaşului de cult este una provizorie și că, în doar câțiva ani, la Mârșa se va construi o biserică. Chiar dacă funcționa într-un imobil impropriu, într-un spațiu la fel de impropriu, biserica din Mârșa și-a îndeplinit menirea nobilă, mai bine de trei decenii.

Au crezut că-și pot îndeplini singuri visul…

Credincioșii și reprezentanții Parohiei Ortodoxe Mârșa nu au renunțat niciodată la visul de a avea o biserică în adevăratul sens al cuvântului, iar demersurile și căutarea soluțiilor cele mai bune pentru îndeplinirea acestui vis n-au încetat niciodată de la înființarea acestei structuri. 

Apoi, „ajutoarele” nădăjduite lăsându-se parcă prea mult aşteptate, de pe la jumătatea anilor 90 încoace, mârșenii au considerat că soluția cea mai bună pentru concretizarea acestui deziderat al lor ar fi construirea lăcaşului în regim propriu. Astfel, după multe planuri, discuții și strategii, s-au apucat de treabă. Înțelegerea era ca fiecare familie din parohie să contribuie la lucrările de construcție, sau după caz, să achite contravaloarea cotei ce îi revenea, aşa cum au auzit că s-a mai procedat şi prin alte locuri. Oamenii s-au apucat de treabă și n-a durat foarte mult până când șanțurile fundației bisericii să fie săpate și să fie turnați primii metri cubi de beton. Din păcate însă, resursele financiare s-au epuizat rapid, vremurile au devenit tot mai grele, puterea financiară a populației a scăzut vertiginos. Ani de zile, lucrările la construcția bisericii au stagnat, șanțurile existente s-au prăbușit, iar speranțele mârşenilor au început să fie tot mai slabe.

Șanțuri prăbușite, planuri și speranțe noi

A urmat însă o nouă etapă în odiseea bisericii ortodoxe din Mârșa, dătătoare de noi speranțe. Era pe la jumătatea anilor 2000. Pe atunci, credincioșii și responsabilii parohiei au primit, din nou, girul pentru construcția unui lăcaș de cult, dar planurile și strategia de implementare au fost modificate radical; era vorba, de această dată, despre o biserică de lemn, un alt proiect. Aşa că, vechile șanțuri pentru fundație au fost îngropate, terenul a fost nivelat și, în 20 august 2006, episcopul vicar de atunci al Arhiepiscopiei Sibiului, cu delegaţie directă din partea Mitropolitului Ardealului, Înaltpreasfinţitul Părinte Dr. Laurenţiu Streza, alături de protopopul Avrigului, Vasile Gafton, preotul paroh Ion Filimonescu și alți slujitori ai bisericii, au participat la slujba specială de punere a pietrei de temelie pentru Biserica Ortodoxă „Pogorârea Sfântului Duh și Sfântul Ioan”.

Si, din nou, speranțele mârșenilor au redevenit puternice. Până în toamna anului 2006, cea mai mare parte a fundației bisericii era turnată, iar în luna noiembrie a anului respectiv, la dezbaterile pentru bugetul de stat 2007 din Parlamentul României, a fost adoptat un amendament al senatorului PC Ilie Stoica, prin care s-a aprobat alocarea sumei de 1 miliard lei pentru construirea bisericii din Mârșa. Mai mult, în luna februarie a anului 2007, Consiliul Local al orașului Avrig a adoptat o hotărâre (HCL nr. 7/2007) prin care a aprobat acordarea cantității de 200 mc material lemnos, din pădurea orașului, pentru construcția bisericii. Acest sprijin completa alocarea financiară, în sumă de 600 milioane lei vechi, acordată de Consiliul Local Avrig bisericii din Mârșa în cursul anului 2006. (La acea vreme, aleșii locali ai Avrigului au discutat și au fost de acord ca, în funcție de mersul lucrărilor, cantitatea de lemn acordată pentru construcția bisericii din Mârșa să fie suplimentată până la acoperirea întregului necesar pentru finalizarea lucrării.) Apoi, în primăvara aceluiași an, pe terenul acordat parohiei pentru construirea lăcașului de cult au fost aduși primii bușteni de dimensiuni mari. 

N-ai reușit? Continuă!

Toate demersurile n-au fost însă cu noroc nici de această dată deoarece, ca urmare a unor modificări legislative referitoare la siguranța în construcții, parohia din Mârșa a fost informată că trebuie să renunțe la lucrările pentru construcția bisericii întrucât asemenea edificii (pe structură din lemn), destinate publicului larg, nu mai pot fi autorizate. 

După luni bune de frământări și o nouă serie de demersuri, s-a reușit elaborarea unui nou proiect de biserică, acceptarea acestuia și s-a început o nouă construcție.

Totuși, din cauze diverse și complexe, nici de această dată nu s-a putut ajunge la încheierea lucrărilor, proiectul fiind, se pare, mult peste puterea financiară a parohiei. În ciuda tuturor etapelor parcurse și a demersurilor costisitoare care au fost întreprinse, nu s-au putut găsi resursele financiare şi, poate, nici înțelepciunea și nici sprijinul necesare pentru susținerea demersului. Astfel că, de aproape un deceniu, lucrările de edificare la biserica din Mârșa au fost complet sistate.

Paroh nou, același scop, situație delicată

În vara anului 2021, preotul Ion Filimonescu s-a pensionat, locul său la Parohia Ortodoxă Mârșa fiind luat de tânărul preot Claudiu Clapa, ce și-a propus să reia demersurile pentru construcția bisericii. 

S-a dovedit însă, că demersul este unul foarte greu, lipsa banilor și a susținerii financiare dovedindu-se a fi cel mai mare impediment. Apoi, cea mai gravă problemă descoperită a fost legată de starea de degradare a construcției efectuate, deoarece doar lucrările au stat pe loc zece ani, nu şi timpul sau timpurile. Pentru a putea fi reluate lucrările a fost solicitată de către forurile competente o expertiză tehnică de specialitate. După ce a fost efectuată expertiza, concluzia a fost aceea că, din pricina intemperiilor la care a fost supusă lucrarea și a lipsei unei protecții corespunzătoare, aceasta nu mai prezintă siguranța necesară pentru a fi continuată. Recomandarea? Demolarea pereţilor roşi de intemperii şi reedificarea lor. 

Din sala de clasă a fostei grădinițe, în sălile de clasă ale fostei școli

Vestea a fost receptată ca o adevărată BOMBĂ pentru întreaga comunitate. Şi, ca şi când nu era de ajuns, efectul acestei „bombe” a fost amplificat de necesitatea mutării de urgenţă a lăcașului de cult din clădirea fostei grădinițe în corpul de clădire ce a găzduit fosta școală generală. (Imobilul ce a găzduit fosta grădiniță din Mârșa a fost cedat Consiliului Județean Sibiu, care, în baza unui parteneriat cu Ministerul Culturii, a fost de acord să-l dea în folosință în scopul înființării unor laboratoare de conservare a patrimoniului și a unor spații anexe acestora). Așadar, după 35 de ani „în chirie” într-o clasă de grădiniță, Biserica Ortodoxă Mârșa a fost nevoită să se mute în două săli de clasă ale fostei școli generale, imobil aflat în conservare, iar demersurile pentru construcția unui locaș propriu par, din nou, destul de greu de realizat.

Cinci ani – perioada de grație. Revenirea la ideea construirii unei biserici din lemn

„Acum, datorită unei înțelegeri cu Primăria Avrig și conducerea liceului din Mârșa, ocupăm aceste încăperi din fosta școală generală. Avem o înțelegere valabilă cinci ani, timp în care ar trebui să ne mutăm la casa noastră. Am prezentat enoriașilor rezultatul expertizei tehnice a lucrărilor de la biserică și recomandarea de demolare, iar reacțiile au fost împărțite, de la acceptarea cu resemnare și până la nemulțumire. Dar, nu prea avem ce face. Una dintre propunerile salutare, venite chiar din partea unora dintre locuitorii din Mârșa, a fost revenirea la ideea construirii unei biserici de lemn. Bineînţeles, după demolarea zidurilor și cu respectarea tuturor normelor impuse de legislația în vigoare, pentru a nu crea alte probleme pe lângă cele deja existente. În acest sens, am putea profita de fundația deja ridicată, această propunere fiind agreată și de către Înaltpreasfințitul Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului. Cred că cea mai viabilă şi mai realistă soluție pentru noi acum ar fi aceasta. În cifre putem spune că, în prezent, ca urmare a campaniilor de strângere de fonduri desfășurate, avem strânși în conturile parohiei aproximativ 100.000 euro. Banii sunt, deocamdată insuficienți pentru a putea face planuri sau strategii prea stricte. Pentru demolarea zidurilor existente și curățarea locului, ar fi nevoie de 12 – 15.000 euro. Aceasta, dacă nu cumva se găseşte vreun binevoitor (cine ştie, poate mai există pe undeva cineva, nu ne pierdem nădejdea) care să ne ajute să rezolvăm problema cu costuri mai mici şi, astfel, să mai economisim din bani. Apoi, proiectul și viitoarea biserică de lemn, ne-ar mai costa aproximativ 150.000 de euro, sumă la care s-ar adăuga banii necesari pentru ferestre, dotări, amenajări, instalații, racorduri, avize etc. Nu ne putem permite acum să lansăm termene de punere în aplicare a acestor idei, pentru că nu avem o bază foarte solidă. 

Parohia Ortodoxă Mârșa are conturi bancare deschise la Banca Transilvania (RON – RO92BTRLRONCRT0618576701, EURO – RO42BTRLEURCRT0618576701), unde colectăm donațiile de la enoriași, de la cetățenii din alte localități ale ţării sau de la diferite societăți comerciale (sponsori). Este adevărat, banii se strâng destul de greu și trebuie gospodăriți cu grijă maximă. Dar, nădejdea noastră este aceea ca până peste cinci ani, la finalul perioadei de „închiriere” a spațiului unde ne desfășurăm activitatea momentan, să ne putem muta la casa noastră”, explică preotul din Mârșa. 

Poveste, fapte, oameni, perspective și… SPERANȚĂ

Aceasta este povestea, aceştia sunt oamenii, acestea sunt perspectivele. Unii, poate, ar considera că situaţia este descurajantă, însă, nu şi mârşenii. Ei încă mai speră. Dar, speranţa lor nu este fără temei, în pofida atâtor încercări de a o lua din nou de la început, căci fiecare început înseamnă totodată şi noi posibilităţi. Şi, parcă ne amintim că era şi o vorbă înţeleaptă, care suna cam aşa: Ai învins? Continuă! Ai pierdut? Continuă! Aşa încât, cu aceeaşi nădejde în Dumnezeu pe care au nutrit-o înaintaşii lor, mârşenii merg înainte spre lumina care acum pare că, abia se întrevede. Important este să nu se dea bătuţi. Să nu renunţe. Au mai rămas doar… cinci ani.

image=211910]