Cum să alegem activitățile extracurriculare potrivite pentru copii, fără să îi suprasolicităm. Ce ne sfătuiesc specialiștii

Activitățile extrașcolare contribuie la dezvoltarea copilului, însă alegerea stă de cele mai multe ori în mâna părintelui. Adesea părinții sunt tentați să își înscrie copiii la cât mai multe activități fără a se gândi că asta duce, inevitabil, la epuizare psihică. Psihoterapeutul Ioana Frunzescu ne oferă câteva sfaturi esențiale despre cum să abordăm aceste activități, în funcție de nevoile și dorințele copiilor, dar și de responsabilitățile părinților.

„Activitățile extracurriculare pot aduce beneficii copiilor, însă acest lucru se întâmplă doar dacă sunt alese corect, în funcție de dorințele și capacitățile copilului”, explică Ioana Frunzescu.

Părinții, din dorința de a-și sprijini copiii, le impun activități suplimentare, însă acest lucru poate avea efecte contrare: „Părintele trebuie să observe constant copilul, să înțeleagă semnalele acestuia și să fie atent la momentul în care copilul e obosit”, adaugă aceasta.

Un părinte care încearcă să își încarce copilul cu prea multe activități nu face decât să adauge presiune inutilă. De asemenea, psihoterapeutul spune că vârsta copilului și tipul de activitate contează foarte mult: „Vârsta minimă pentru a începe activitățile extracurriculare depinde de tipul activității, iar părintele trebuie să se informeze înainte de a lua o decizie. Este important ca aceste activități să fie alese într-un cadru organizat, iar părintele să se asigure că nu forțează copilul.”

Meditațiile excesive, o presiune suplimentară

O problemă tot mai frecventă în rândul copiilor este extenuarea cauzată de activitățile prea multe, mai ales în perioada școlii primare și gimnaziale. Aceasta apare frecvent în rândul copiilor mici, până în clasa a V-a, dar și în gimnaziu, între clasele a VII-a și a IX-a. Părinții sunt foarte preocupați de viitorul copiilor lor și le impun activități suplimentare, cum ar fi meditațiile sau diverse cursuri, pentru a le descoperi talentele.

Totodată, meditațiile excesive pot deveni o presiune suplimentară asupra copiilor: „Din păcate, în multe cazuri, părinții trimit copiii la meditații din teama că nu vor face față examenelor sau că nu vor învăța suficient la școală. Acest lucru poate duce la o presiune constantă asupra copilului și poate afecta echilibrul între învățământul școlar și dezvoltarea personală”, adaugă Ioana Frunzescu.

Comunicarea copil-părinte, punctul cheie

Un punct esențial este comunicarea dintre părinte și copil. Totul pornește de la relația pe care părintele o construiește cu copilul încă din primii ani: „Dacă această relație nu este stabilită corect, copilul poate accepta activitățile din teamă sau din plictiseală, fără a le înțelege cu adevărat scopul”, explică psihoterapeutul.

O comunicare deschisă și sinceră ajută la descoperirea dorințelor și aptitudinilor copilului, iar astfel părintele va ști ce activități să aleagă.

Psihoterapeutul sugerează un echilibru între activitățile educaționale și cele recreative. „Ideal ar fi ca un copil să meargă la școală, să nu fie suprasolicitat cu meditații și, în timpul liber, să practice un sport pe care îl alege și să se implice într-o activitate artistică, cum ar fi muzica, actoria, pictura sau fotografia. La un moment dat, copilul va decide pe care dintre aceste activități dorește să le urmeze la un nivel mai profund sau le va păstra ca hobby-uri”.

Unii copii au un temperament care le permite să își exprime nemulțumirile, iar dacă activitățile sunt prea multe sau nu le plac, aceștia vor renunța la ele.

Ioana Frunzescule recomandă părinților să fie atenți la semnalele copiilor lor și să le ofere sprijin în alegerea activităților extracurriculare: „Trebuie să învățăm să ne cunoaștem copiii și să-i ghidăm cu răbdare. Fiecare copil are propriile dorințe și abilități, iar rolul nostru ca părinți este să le respectăm alegerile și să le oferim sprijinul necesar în dezvoltarea lor.”