Nașterea Domnului – chemare la sfințenie

Slăvitul praznic al Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos sau Crăciunul, sărbătoarea păcii și a bucuriei între oameni, la care am ajuns și în acest an și pe care o sărbătorim cu suflete pline de lumină, de har și de binecuvântare, ne oferă tuturor bucuria de a ne întâlni în jurul sfintelor altare și de a gusta dimpreună „cu strămoșii în cor” din izvorul cel nesecat și pururea dătător de viață și de daruri al învățăturii sfintei noastre Biserici dreptmăritoare.

Ne aflăm în această zi de lumină și de bucurie în care Mântuitorul nostru Iisus Hristos a venit pe pământ ca să ne răscumpere din robia păcatului și „să dobândim înfierea”, cum zice Sf. Ap. Pavel (Gal. 4,5). Din iubire față de noi El s-a făcut om ca pe noi să ne facă ”părtași dumnezeieștii firi” (II Petru 1,4).

Astăzi s-au împlinit, precum zice Sf. Ioan Gură de Aur „cele ce odinioară patriarhii le întrezăreau, proorocii le profețeau, iar drepții doreau să le vadă; acelea s-au împlinit și au luat sfârșit astăzi. Dumnezeu s-a arătat în trup și cu oamenii a petrecut.”

Cu adevărat Nașterea Domnului este cel mai important moment din istoria neamului omenesc, căci prin ea Dumnezeu a unit din nou cerul cu pământul; prin ea El s-a coborât din ceruri luând chip smerit de om, făcându-se întru toate asemenea nouă, însă fără de păcat, ca pe noi să ne înalțe la strălucirea cea dintâi.

Această pogorâre la noi s-a săvârșit după legile dumnezeiești „că unde vrea Dumnezeu se biruiește rânduială firii” – cum glăsuiește o cântare bisericească. Pruncul Sfânt s-a născut din pântecele preacurat al Fecioarei Maria prin adumbrirea Sfântului Duh – cea de a treia persoană a Sfintei Treimi – și prin puterea Celui Prea Înalt (Luca 1,35).

Venirea în lume a Mântuitorului Hristos a produs „bucurie mare la tot poporul” (Luca 2,10) fiind asemănată cu răsăritul „Soarelui dreptății” (Maleahi 3,20).

Lumea de atunci, zdruncinată de războaie și de nedreptăți a primit cu bucurie cuvântul Evangheliei, cuvânt de dragoste pentru aproapele, de bunătate, de iertare pentru vrăjmași și de înțelegere față de suferința și neputința omenească.

Vestea cea bună adusă de Domnul Hristos în lume a transformat de-a lungul vremii moravurile timpurilor, a adus o reală înnobilare a omului ca și chip al lui Dumnezeu aducând o nouă viziune asupra vieții și a morții, precum și o chemare sfântă la înțelegere și înfrățire.

Această chemare plină de putere dumnezeiască vine de la însuși Părintele luminilor, de la care se coboară „toată darea cea bună și tot darul cel desăvârșit” (Iacob 1,18) și la ea se cuvine să răspundem cu toții, cei mici și cei mari, cei învățați și cei mai puțin învățați, cei drepți ca și cei păcătoși, căci împlinindu-o vom avea bucurii în viață, belșug în case și liniște în suflete și în țara noastră.

Evanghelia lui Hristos a îmblânzit pornirile cele rele ale firii omenești și a pricinilor care duc la dezbinare și la războaie, pe care, din păcate, le trăiește oamenirea și astăzi.

De aceea Sf. Ap. Iacob ne spune „de unde sunt războaiele, și de unde certurile dintre oameni? Nu oare de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre? Poftiți, și nu aveți; ucideți și pizmuiți, și nu puteți dobândi ce doriți; vă sfădiți și vă războiți, și nu aveți pentru că nu cereți. Cereți, și nu primiți pentru că cereți rău, ca voi să risipiți în plăcerile voastre” (Iacob 4,1-3).

De aceea Nașterea Domnului, mult dorită de credincioși este ziua în care toată suflarea omenească este chemată la bună înțelegere, la pace și la înfrățire.

Ziua de astăzi este și sărbătoarea familiei creștine, a unirii dintre un bărbat și o femeie în legea dragostei creștine. Învățătura Mântuitorului Hristos a adus har de curăție și de sfințenie în viața familiei pe care a întărit-o ca așezământ dumnezeiesc și lăcaș al virtuții, având a îndeplini un rol mare în sânul Bisericii și al societății românești.

Sf. Ap. Pavel ne încredințează că „Iisus Hristos ieri și azi și în veci este Același”(Evrei 13,8) iar Mântuitorul Hristos ne spune lămurit: „iată Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28,20). Noi creștinii simțim că El este pururea cu noi prin Sfânta Biserică – trupul Său tainic – pe care a întemeiat-o prin jertfa de pe cruce și a răscumpărat-o cu scump sângele Său.

Hristos este prezent prin lucrarea sfințitoare a Sfântului Duh pe care o primim prin Sfintele Taine care ne înnoiesc și ne întăresc puterile noastre sufletești și trupești.

Ne întâlnim cu Domnul și Stăpânul vieții noastre în sfintele rugăciuni pe care le facem în biserică sau la casele noastre, la ceas de bucurie, de suferință, de boală sau de încercare, căci El ne-a zis prin glasul prorocului David: „cheamă-Mă la vreme de necaz și Eu te voi izbăvi și Mă vei preamări” (Ps. 49,16). Prin toate aceste lucrări sfinte și sfințitoare noi suntem împreună lucrători cu Hristos, mai ales atunci când împlinim cu vrednicie sfintele Lui porunci, când ne ostenim pentru păstrarea dreptei credințe, când ne închinăm viața noastră slujirii semenilor noștri, mai ales a celor aflați în suferințe și lipsuri.

Binecuvântarea lui Hristos ne însoțește pe tot parcursul vieții noastre dacă vom face ceea ce ne-a poruncit El și dacă împlinim porunca iubirii lui Dumnezeu și a aproapelui, poruncă în care se cuprinde „toată Legea și proorocii”(Matei 22,40).

Magii i-au adus pruncului Iisus daruri: aur – ca unui împărat, tămâie – ca unui Dumnezeu și smirnă – ca unui mort, pentru îngroparea Sa.

Și noi să-I aducem darurile noastre duhovnicești: aurul credinței, adică iubirea curată și sinceră, tămâia rugăciunii neîncetate și smirna faptelor celor bune evanghelice.

Precum tămâia numai după ce arde răspândește mirosul ei plăcut, tot așa și noi, numai prin mistuirea patimilor și a păcatelor, prin arderea în cuptorul iubirii dumnezeiești ne vom arăta cu adevărat cinstitori de Dumnezeu și iubitori de oameni.

Toți suntem mădulare ale Trupului lui Hristos cum zice apostolul „iar voi sunteți trupul lui Hristos și mădulare fiecare în parte” (ICor 12,27) iar din aceasta urmează că trebuie să trăim cu intensitate mesajul Evangheliei lui Hristos, să-l transpunem în fapte bune, să trăim în pace și în deplină iubire frățească. Să ne primenim firea noastră și lepădând pe omul ce vechi „să umblăm întru înnoirea vieții”(Romani 6,4) îndeplinind îndemnul paulin care ne zice: „Mai departe, fraților, câte sunt adevărate,câte sunt de cinstite, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute și orice laudă, la acestea să vă fie gândul.

Cele ce ați învățat și ați primit și ați auzit și ați văzut la mine, acestea să le faceți, și Dumnezeul păcii va fi cu voi.” (Filipeni 4,8-9).

Se cuvine deci să aducem Părintelui ceresc mulțumirile noastre pentru că din dragostea cea fără de margini față de noi a trimis pe Fiul Său în lume; să ne închinăm cu smerenie adâncă Dumnezeului nostru Iisus Hristos rugându-L să îndrepteze pașii noștri pe calea adevărului și a binelui, să păstrăm cu scumpătate darurile cele bogate pe care Sfântul Duh le revarsă neîncetat în viața noastră făcându-le să rodească în noi bucuria credinței celei drepte, împlinirea nădejdii de mântuire aducătoare de revărsarea dragostei noastre fierbinți peste întreaga lume aflată și astăzi în războaie și neînțelegeri, în mizerie și suferință, în nedreptăți și în îndepărtare de valorile creștine.

Numai prin întoarcerea la izvorul cel limpede și dătător de izbăvire al Evangheliei lui Hristos, numai prin împlinirea poruncilor Lui, numai printr-o trăire autentică a învățăturii creștine ne vom putea îndrepta viața noastră și ne vom bucura de darurile aduse în lume de Nașterea Domnului, pe care o prăznuim de peste două mii de ani.

Bucuriile acestui praznic măreț să se reverse în sufletele și în casele noastre, să avem cu toții voie bună spre slava Celui ce în peșteră S-a născut pentru a noastră mântuire.

Rugăm pe Mântuitorul Cel născut în ieslea Betleemului să ne binecuvinteze pe toți iar sărbătorile Nașterii Domnului, Anului nou și Bobotezei să le petrecem cu sănătate, cu pace și cu mulțumire, acum și întru mulți ani! Sărbători fericite!

† Visarion, Episcopul Tulcii