„La trei pași de moarte” – fostă graniță de imperiu, devenită atracție turistică în munții Sibiului

Un loc încărcat de povești ce par desprinse din romane de aventuri sau din filme: așa s-ar putea descrie fosta graniță dintre Imperiul Austro-Ungar și Țara Românească, o fâșie lată de 2 metri, pe creasta Munților Făgăraș. Am descoperit un tablou fascinant al locului într-o postare de pe pagina de socializare a președintei CJ Sibiu, Daniela Cîmpean:

„Aproape că nu este zi, din primăvară până în toamnă, în care Creasta Făgărașului să nu fie călcată de turiștii aflați în căutarea liniștii și a bucuriei de a fi mai aproape de cer, mulți dintre aceștia alegând zona denumită „La trei pași de moarte”. Aceasta se află pe teritoriul județului Sibiu și este străbătută de drumeții care călătoresc între Bâlea Lac, Vârful Moldoveanu sau Cabana Podragu.

În cei 25 de ani de când conduce grupurile de turiști pe cărările munților, Catri Naicu, ghid al Programului „Anii Drumeției”, a fost întrebat de nenumărate ori despre legătura cu moartea a zonei aflată la 2.150 metri altitudine, în vecinătatea Lacului Bâlea: „Aici a fost granița dintre Imperiul Austro-Ungar și Țara Românească. Practic, limita era dată de muchia Crestei, care are o lățime de aproximativ 2 metri, adică de trei pași. Se știe că pe aici treceau cei care aduceau cărți scrise in limba română și le introduceau în Transilvania. Toți erau  catalogați drept „contrabandiști” și riscau să fie împușcați de grăniceri dacă erau surprinși pe graniță. Dacă reușeau să facă cei trei pași peste graniță, scăpau”.

La poalele Făgărașilor se află comuna Cârțișoara devenită cunoscută în lume datorită lui Badea Cârțan, ciobanul  care timp de 30 de ani a adus traiste pline cu cărți românești din Vechiul Regat, pe care le-a distribuit românilor transilvăneni, dar și pentru călătoria de 43 de zile pe care a făcut-o pe jos, până la Roma, pentru a vedea Columna lui Traian.

„Vechea potecă urca dinspre Vidraru, spre Fereastra Zmeilor, traversa granița, și cobora spre Arpaș. De aici, cei care aduceau cărți românești puteau merge spre Făgăraș – Brașov sau Avrig – Sibiu”, mai spune Catri Naicu.

Cei care vin în creastă, în zona numită „La trei pași de moarte”, au parte și de imaginea spectaculoasă a unei stânci găurite, aflate în vecinătate: „Fereastra zmeilor”. Nu este drumeț care să nu-și dorească o fotografie a cărei „ramă” să fie chiar stânca.

Și dacă cumva v-am stârnit cumva dorința de a urca în Creasta Făgărașului, aflați că pe timp de iarnă acest lucru este interzis. „Tot ceea ce înseamnă poteci de munte aflate la peste 1.800 de metri altitudine sunt închise pe timpul iernii”, spune Dan Popescu, directorul Serviciului Public Județean Salvamont Sibiu. Chiar și vara se recomandă atenție sporită: „În porțiunea dintre „La trei pași de moarte” și „Fereastra zmeilor” au fost montate lanțuri metalice  de care turiștii se ajută când urcă sau coboară, traversând cele trei jgheaburi din zonă”, a mai precizat șeful salvamontiștilor sibieni.

Despre „Fereastra zmeilor” se spune că-și dezvăluie originea numelui doar în clipa în care o privești de pe potecă. În același timp, se mai vorbește despre faptul că vântul serilor de vară aduce cu sine sunetul unei turme îndepărtate de oi, mânate de un cioban dibaci în cântatul la fluier care, aidoma lui Badea Cârțan, ar trece peste hotarul ce odinioară despărțea românii aflați de o parte și de alta a munților.

În Creasta Făgărașului, drumeții sunt mai aproape de înaltul cerului și pot scruta cu privirea zările binecuvântate cu munți falnici, văi împădurite sau cu apele scânteietoare ale Oltului.

Acolo, în munți, se află o parte a județului Sibiu, cel cu oameni și locuri de poveste!”.