Crăciun cu frunze galbene pe jos sau cum campania de trimis Sărbătorile în derizoriu a început mai devreme

Au început de pe la mijlocul lui octombrie, cu afişe la spectacolele tradiţionale de Crăciun şi Anul Nou: concerte descrise ca vieneze sau clasicele apariţii sezonier-colindătoare ale lui Fuego sau Hruşcă. Au bubuit apoi ofertele turistice "de iarnă", chiar dacă până la iarnă mai e, iar afară era vreme de tricou şi bermude (iar unii chiar erau îmbrăcaţi în tricou şi bermude). Apoi am avut ceva mai concret tot în octombrie: montarea instalaţiilor stradale zise "de sărbători". Imediat după asta, rafturile cu produse de Crăciun au copleşit rafturile cu produse de Halloween, în TOATE supermarketurile pe care le vizitez de regulă. Repet, nu era nici măcar noiembrie. Acum deja se edifică Târgul de Crăciun. Şi s-a pus şi bradul artificial. E 6 noiembrie.

Suficient de devreme cu sărbătorile ca să te plictiseşti fix de sărbători

Unii ar spune că în fiecare an e la fel, numai că de data aceasta au pornit-o mai devreme. Şi nu doar în Sibiu şi nu doar în România. E (ca) o conspiraţie consumeristă (şi nu doar) împotriva principalelor sărbători creştine. Crăciunul este, pentru cei care îşi amintesc, o sărbătoare creştină: Naşterea Domnului Iisus. I se mai spunea şi Christmas prin ţările anglofone, pentru că e cu referire la Christ, adică tot Iisus. Fiind o sărbătoare creştină, ea e(ra) sărbătorită de creştini, pentru că este sărbătoarea lor, nu a altor religii care şi ele au sărbătorile lor, pe care nu le sărbătoresc creştinii pentru că nu au de ce. La noi i se spune şi Crăciun, o pocire în timp (spun specialiştii în lingvistică şi teologie), a latinului "creation" sau "creatiun" care se pronunţă apropiat: "creaţiun". Adică ziua în care sărbătorim "creaţia" lui Iisus Hristos. Şi la englezi, "Christmas" vine de la Christ şi Mass, adică Liturghia (sărbătorii) lui Iisus. Deci oricum ai întoarce-o ca la Noua Lume, sărbătoarea este legată de Naşterea Domnului: 25 decembrie adică. Şi nu e vorba nici de cumpărat compulsiv, de îmbuibat culinaro-alcoolic, de cântat colinde cu o lună jumătate înainte şi nici de pregătiri cu două luni înainte.

Mulţi vor spune (iar) că o dau cu religia (care nu mai e cool) şi teorii ale conspiraţiei (care sunt cool), dar oricum ai da-o, ducerea asta voită în derizoriu a sărbătorilor există. O dată pentru că se repetă în fiecare an. Apoi, că la fiecare an, are loc tot mai devreme. Şi aici, dincolo de miştouri de savanţi de insta şi fumuri de experţi în commenturi, intervine banala logică şi lege cauză-efect. Dacă tu ai o sărbătoare şi o aştepţi cu nerăbdare, la momentul ei te bucuri şi o trăieşti din plin. Dacă "sărbătoarea" aceea durează lălăit aproape două luni, deja eşti în plină banalitate. Ai parte de atâtea becuri, muzici specifice, combinaţia de roşu-alb, jinglebelluri şi feliznavidaduri, superoferte de mâncare, băutură, dulciuri, globuri, jucării, ornamente, căciuli de moş, coarne de ren, "hohoho" şi "Moş Crăciun a venit mai devreme la…" încât, exact la momentul sărbătorii, tu eşti imunizat şi nu-ţi mai pasă că e sau nu Crăciunul. Sărbătoarea "ta" nu mai e sărbătoare, ci a fost coborâtă la nivelul unui ospăţ cu de toate care este exact ceea ce este: o sesiune de mâncare-băutură şi zăcut. Atât. Pentru că bucuria ei ţi-a fost luată din motive de advertising, marketing, piar, content writing şi SEO plus ceva chirurgie comportamentală şi inginerie socială. Iar tu, cu tot confortul ăla al tău, eşti cu mult sub amărâţii aceia de strămoşi ai tăi care, deşi mult mai săraci, fără climă, plasmă şi wifi, erau infinit mai trăitori şi se bucurau mult mai intens.

Consumerism şi bisnis. Doar atât?

O scuză pentru atitudinile acestea de abuzare a sărbătorilor este că "totul e business". Inclusiv o sărbătoare. Parţial e corect, zic eu. Un târg de Crăciun e o "oportunitate" şi "O provocare". Aduce bani. Adică aduce mai mulţi bani dacă e pornit mai devreme decât dacă durează la modul normal, doar puţin pe la finele lui decembrie. La fel, dacă lansezi oferte de Crăciun mai iute, ai impresia că oamenii vor rupe lanţul să facă shopping compulsiv cu produse de "X-mas" umplându-şi portbagajul şi ţie conturile. Dacă anunţi imediat după Paşti un concert de colinde sau de valsuri neapărat vieneze, eşti iar în câştig, că primeşti bani în avans pe care-i poţi rula. Orice produs de Crăciun e conceput nu de dragul sărbătorii, ci ca un target sau mai multe să-l cumpere. Iar dacă faza asta aduce bani, ce mai contează esenţa sărbătorii, că nu aia e ideea. Banii nu au miros. Cui nu-i place, imediat aranjăm să-l facem conspiraţionist sau neevoluat.

Ce-i drept şi oamenii sunt perfecţi ca clienţi-target. Cei care vin la târgul de Crăciun de la, să zicem Sibiu (sau alte oraşe faimoase în chestii cu multe becuri şi chioşcuri) vin de dragul naşterii Domnului, sau pentru becuri şi chioşcuri?

Totuşi nimic nu mă poate opri să cred că şi aici este, subtil, o trimitere (reeducativă) în derizoriu a unei sărbători creştine. Va fi comerţ şi bisnis, dar de multe ori, la anumite niveluri, comerţul se întâlneşte cu politica şi politicile. Ca subiecte de gândit, hai să ne amintim de cât de supuşi fără comentarii au fost toţi din zona comerţ când au avut de-a face cu pandemia, de la stupida măsurare a temperaturii la panourile de la casa care protejau de nimic. Cum fără a avea un gram de îndoială sau împotrivire, s-au mulat pe "comandamentele vremii", au adoptat noul limbaj de lemn cu "sustenabilitate" şi "verde", cum sar periodic preţurile şi dispar din sortimente ca să arate ce criză e, şi cât caz fac acum cu "prevenirea risipei alimentare". Deci nu e exclus ca de undeva să se fi dat tonul general al pornitul cu japca la sărbătorit aproape încă din vară.

Oricum, e cam spre penibil

Da, ştiu, peste tot e la fel, în Europa leagăn al civilizaţiei şi al valorilor europene se face tot aia aşa că de să nu maimuţărim şi noi, ca să arătăm că "ne aliniem valorilor", că doar la asta ne pricepem. Dar ce faci când vezi, non stop, din octombrie până în decembrie, tot un Crăciun? Ţi se urăşte, asta dacă nu ai dat într-un fel de senilitate încât de fiecare dată când te trezeşti să ţi se pară totul ceva nou. Ba ajungi să te întrebi de ce nu sunt oferte de Crăciun tot anul, de ce nu lasă bradul ăla nonstop că oricum nu aduce a brad dar e mai bun, totuşi decât să omori un copac (chiar dacă adori asta) de dragul lui X-mas.

Ar trebui ca să-i întrebăm pe toţi promotorii de sărbători în avans "de ce faceţi asta"? Şi nu doar presa (care e bolnavă de tabloidism şi a ajuns un fel de fabrică de ştiri la normă şi cu normă) ci şi omul comun, de pe stradă. Chiar aşa, de ce e toată graba asta cu sărbătoarea? Nu e timp toată luna lui decembrie? OK, magazinele ca magazinele, marfa ca marfa. Dar restul?

Oricum, cu toate eforturile de a băga pe gât oferte, cu toate becurile şi hohohourile la 16 grade cu plus, omul tot în zilele premergătoare Crăciunului e pălit de demenţa cumpărăturilor. Vezi pe cineva luând globuri acum? Sau ciocolată în formă de moş? Ori cordeluţă cu coarne de ren?

Cred că mulţi s-au convins că Naşterea Domnului ce o sărbătorim în 25 şi 26 decembrie are legătură zero cu toată poleiala asta cotidiană care sărbătoreşte altceva şi pe altcineva. De altfel nici Crăciunul anglofon nu mai e aşa Christmas, că a devenit X-mas. Adică Liturghia lui X? Cine e X?

Ne urăm tuturor audiţie plăcută de acum până în decembrie la "Deschide uşa creştine", bubuit de petarde că deja s-au apucat şi vizionare plăcută la standurile din supermarketurile cu orice siglă de care ne vom împiedica până după Anul Nou. Acum e abia început de noiembrie.