Brăţara din aur, veche de 3.000 de ani, datată aproximativ sec. XII-IX a.Chr., a fost preluată și adusă la Sibiu, transmite Muzeul Naţional Brukenthal.
Conform contractului, piesa va fi expusă pentru doi ani de zile la Muzeul de Istorie "Casa Altemberger". Piesa a fost adjudecată în cadrul licitației Artmark din Palatul Cesianu-Racoviţă.

"Ne bucurăm că sunt colecţionari, aşa cum se întâmplă şi în cazul de faţă, care, atunci când achiziţionează o piesă importantă, cum este şi această brăţară de aur, doresc să o expună pentru o perioadă de timp într-un muzeu, pentru ca şi publicul larg să o poată vedea. Îi mulțumesc domnului David Mooney și conducerii Artmark pentru oferta de a împrumuta, în regim gratuit, această piesă Muzeului Național Brukenthal.
Suntem în colaborare cu doamna dr. Corina Borş (cercetător ştiinţific/ arheolog expert în Secţia Arheologie din cadrul Muzeului Naţional de Istorie a României – n.r.) pentru realizarea expoziției și a publicației despre această piesă.
Ne pregătim ca piesa să fie expusă la Muzeul de Istorie – Casa Altemberger începând din 1 noiembrie 2024 într-un modul expoziţional distinct, împreună cu texte şi cu date despre aceasta şi provenienţă – aşadar îi vom rezerva un loc aparte, astfel încât brăţara să poată fi văzută în toată splendoarea sa. De asemenea vom avea și o campanie de marketing, așa cum doar la Muzeul Național Brukenthal se face și așa cum am obișnuit și publicul.
În decursul timpului, Muzeul Naţional Brukenthal a mai expus lucrări achiziţionate în licitaţiile Artmark, precum atunci când am expus două picturi celebre de Nicolae Grigorescu – «Car cu boi» (în 2010) şi «Fata cu mărgele roşii» (în 2011). De data aceasta, însă, suntem cu atât mai bucuroşi cu cât este pentru prima dată când Muzeul Brukenthal poate expune o piesă de o asemenea importanţă pentru istorie, dintr-o colecţie privată. Este o premieră pentru noi”, a declarat dr. Alexandru Constantin Chituţă, directorul Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu.

Brăţara provine din localitatea Costeşti (judeţul Argeş), dintr-o colecţie privată moştenită pe linie maternă timp de şase generaţii. Conform relatărilor familiei, Ilie şi Rada Neacşu au lăsat-o fiicei lor, Catrina Caterina, care, mai apoi, a lăsat-o moştenire fiicei sale, Catrina Ioana, străbunica actualului deţinător.

Brăţara este cunoscută în literatura de specialitate, fiind documentată prin menţionarea sa, în anul 2014, în Repertoriul Arheologic al judeţului Argeş (pct. 125): „Pe teritoriul localităţii a fost descoperită, întâmplător, înainte de 2005, o brăţară din bară de aur torsadată, cu un sistem de închidere de tip «ochi cu cârlig», datând probabil de la începutul primei Epoci a Fierului. Diametrul este de max. 9,2 cm, iar greutatea de 23,4 gr. Se păstra în posesia urmaşilor descoperitorului”. Acest artefact reprezintă o descoperire rară pentru zona geografică Muntenia şi perioada cronologică de referinţă, mai ales că, potrivit specialiştilor, nu sunt cunoscute alte analogii directe pentru teritoriul actual al României. Brăţara se înscrie în categoria pieselor de podoabă din metal preţios, fiind purtată de un personaj din elita acelor timpuri. Acest exemplar era parte a elementelor de port asociate cu elita societăţilor care preced epoca geto-dacică pe teritoriul actual al României, atât masculină, cât şi feminină. „Este o discuţie întreagă în cercetarea românească despre aşa-numita comoară getică. Piesele de tip asemănător de la Muzeul Naţional de Istorie, în primul rând celebrele brăţări dacice regăsite în ultimele două decenii, sunt piese de tezaurizare. Aşadar sunt piese care nu erau destinate portului, ci unei forme speciale de tezaurizare. Ştim că în societăţile pre-monetare, metalul era tezaurizat sub forma unor obiecte pe care le reîntâlnim şi ca obiecte de uz comun. De aceea avem lingouri în forme de elemente de bijuterii, peste tot în Europa. Brăţara aceasta totodată, cu siguranţă, a fost purtată. Dincolo de valoarea intrinsecă a unui obiect de tezaur, este un obiect care indică foarte bine evoluţiile sociale şi politice din spaţiul românesc. Aşadar este un act extraordinar să poţi să licitezi pentru o astfel de piesă”, a explicat prof. univ. dr. Carol Căpiţă, din cadrul Departamentului de Istorie Antică şi Arheologie al Facultăţii de Istorie Bucureşti – pentru canalul YouTube Artmark.