Cum a fost experiența drumeției de pe Transfăgărașan. Povești neștiute spuse pe potecile montane

La 50 de ani de la inaugurarea renumitului drum rutier construit în perioada regimului comunist, de la Cârțișoara și până la barajul Vidraru, echipa „Anii Drumeției” a lansat provocarea unei invitații pe potecile traseului montan, pornind pas cu pas, de la Bâlea Cascadă- spre Bâlea Lac. Însoțit de jurnaliști, ghidul Radu Zaharie a povestit, copleșit de emoție, trăirile și experiențele sale dobândite de-a lungul timpuluipe spectaculosul traseu din munții Făgăraș.

Drumeția a început cu prima oprire la cunoscuta intersecție „Cracii Doamnei”, numele provenind de la Valea Doamnei, care se varsă  în Olt. După traversarea satului Cârțișoara, am urcat până la cabana „Vama Cucului”, unde am aflat câteva detalii cu privire la construcția infrastructurii rutiere. Vama Cucului este o cabană cunoscută, fiind singura de dinainte de Revoluție și de unde a început epopeea șantierului.

Șantierele au început simultan, dar din direcții opuse, unul din nord, iar celălalt din sud. Un personaj cheieîn realizarea acestui proiect a fost Nicolae Mazilu, unul dintre generalii care au coordonat șantierul. Printre lucrători se numără 90% soldați care au muncit până la limita suportabilității umane, în condiții grele, convinși că vor lăsa ceva în urmă. Iată că, după jumate de secol ne imaginăm cum a fost posibil ca în patru ani, să se realizeze o astfel de infrastructură.

Aproape 800 de km de poteci în județul Sibiu

Pe parcursul drumeției am făcut câte un popas la fiecare 15-20 minute pentru odihnă, povești și gustări, iar ghizii ne-au vorbit despre traseu.

Sub bolovanii pe care drumeții calcă sunt puși lespezi pentru a consolida versantul. Lespezii sunt niște plăci poligonale de piatră naturală sau prelucrată, de dimensiuni mari. În județul Sibiu sunt aproape 800 km de poteci.

Alături de grup a fost prezent și Răzvan Morariu, un alt ghid care a vorbit despre pasiunea pentru munte: „Suntem moștenitorii unei pasiuni pentru munte și ne simțim datori față de el. Muntele îți poate oferi foarte multe dacă stai să îl asculți. Pasiunea se regăsește la toți cei care fac această activitate”.

Să ne păstrăm calmul dacă ne întâlnim cu ursul

Printre bolovani, brazi și povești, am dezbătut și subiectul urșilor care dă mari bătăi de cap salvamontiștilor,în ultima perioadă. Discuțiile sunt subiective. Marea majoritate a turiștilor nu sunt conștienți de consecințele hrănirii urșilor. Însă, ce facem atunci când ne întâlnim cu el în drumeție? Radu Zaharie ne-a spus că în nici un caz nu trebuie să urlăm, să aruncăm cu petarde sau să producem alte zgomote pentru a-l speria, deoarece animalul se va enerva și va riposta. Recomandarea ghidului este să ne păstrăm calmul, și să nu privim animalul în ochi și să ne îndepărtăm încet de el. Eventual să îi aruncăm ceva de mâncare.

„Trebuie să rămâi liniștit, cu fața către animal, astfel el te va evita. În cazul în care nu se întâmplă asta, te retragi fără agitație. Dacă ai vreun fruct sau sendviș îl lași în drum. Ursul niciodată nu o să fugă către tine”, a spus ghidul.

Povestea cutremurătoare a avalanșei de la Bâlea

Una dintre cele mai triste povești pe care le-am aflat pe parcursul drumeției a fost cea despre avalanșa din 17 aprilie 1977, când cei mai buni schiori de la vremea respectivă, alături de profesorul lor Richard Schuller, au fost omorâți de o avalanșă puternică. Șaisprezece copii și șapte adulți au fost victimele avalanșei de la Bâlea Lac din acel an.  După spusele ghidului, cadavrele au fost scoase de sub zăpadă după două zile și băgate în saci. În istoria documentată este cea mai mare avalanșă nespontană.

„I-am cunoscut pe toți cei care au murit, am fost la înmormântarea lor, aveam 7 ani. Pentru Sibiu, acel moment a fost o dramă. Părinții copiilor au fost ținuți jos la Bâlea Cascadă, nu aveau voie să vină sus din cauza Securității. I-au adus în saci de moară, a durat două zile până i-au scos de sub zăpadă”, a mărturisit Radu Zaharie. 

„Oamenii văd doar partea frumoasă și strălucitoare”

La finalul drumeției ghidul Radu Zaharie a transmis câteva cuvinte cu privire la excursie și a adăugat faptul că oameni trebuie să vadă și dincolo de ce se ascunde în spatele frumosului.

„Am fost foarte bucuros și onorat în același timp să am șansa să vă însoțesc astăzi în zona Bâlea pe acest traseu, pentru că pentru noi generează trăiri profunde și emoții mari. Locul este încărcat atât de istorie montană, cât și de istoria unor vremuri trăite înainte de Revoluție. Oamenii văd doar partea frumoasă și strălucitoare, dar poveștile care se ascund în spatele acestei realizări și felul în care s-a născut șoseaua nu sunt atât de vesele. Azi am încercat să punctăm niște mici adevăruri istorice”, a spus acesta.