Sărbători Naționale: primul și ultimul 23 August, la Sibiu

În termeni legali, Ziua Națională a României a apărut foarte târziu, mai exact în 1990, odată cu adoptarea Legii nr.10. Abia aceasta prevede explicit proclamarea unei “ZILE NAȚIONALE”, până atunci, fie că a fost vorba despre 24 Ianuarie (Unirea Principatelor), 10 Mai (Ziua Regalității și Ziua Independenței), 8 Iunie (Ziua Restaurației) sau 23 August (ziua „Marii Insurecții Armate Antifasciste și Antiimperialiste”), a fost vorba despre SĂRBĂTORI NAȚIONALE. În plus, evident, ideea de ZI NAȚIONALĂ nu putea apărea înaintea existenței unei națiuni.

Gazeta Sibiului din 1939, spre exemplu, își deschidea ediția dinaintea Sărbătorii Naționale de 10 Mai cu un articol în care este evocat “înţeleptul şi marele nostru conducător”, Carol al II-lea, iar câteva zile mai târziu, odată evenimentele petrecute, scria:

“Sărbătoarea Independenţei s’a prăznuit la Sibiu cu tot fastul ce se cuvine unei astfel de zile de mare însemnătate naţională. Întreg oraşul a fost pavoazat cu drapele naţionale încă de sâmbătă după masă” – Gazeta Sibiului, 14 mai 1939.

Și atunci, ca și acum, se organizau defilări, iar la cea din 1939 au participat reprezentanți în uniforme ai Frontului Renașterii Naționale, personal CFR, voluntari, pensionari, ofițeri și elevi ai Școlii Militare de Infanterie și ai Centrului de Instrucție al Cavaleriei.

23 August devine Sărbătoare Națională pe 18 august 1949, comuniștii interpretând istoria și proclamând ziua ca fiind a  „Marii Insurecții Armate Antifasciste și Antiimperialiste”.  A fost sărbătorită, practic, ca zi națională, de atunci și până în 1989. 

La Sibiu, în 1949, ziarul Comitetului Județean al Partidului Muncitoresc (precursorul PCR) dedică pe 23 august întreaga ediție acestei sărbători. Se întâmpla pentru prima oară, deci, când ziua era de sărbătoare. Aproape fiecare pagină cuprindea câte o lozincă sau un îndemn mobilizator de genul : “Muncitori, tehnicieni, funcţionari:  Desfăşuraţi cu avânt întrecerea socialistă pentru îndeplinirea și depăşirea Planului de Stat!” sau “Trăiască alianţa clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare în lupta împotriva dușmanilor poporului muncitor! “ sau “ Trăiască Partidul Muncitoresc Român, conducătorul și organizatorul luptei poporului muncitor din RPR pentru pace, bunăstare și socialism! “…

Câțiva ani mai târziu sărbătoarea capătă proporțiile cu care aveau să fie obișnuiți, până în 1989, românii. “Lupta Sibiului” relatează în 1952 că pe 23 August orașul a sărbătorit prin peste 40 de mii de “copii, femei și oameni ai muncii”, aceștia “exprimându-şi recunoştinţa fierbinte faţă de marea Uniune Sovietică, eliberatoarea noastră şi faţă de cel mai iubit prieten al poporului român, tovarăşul Stalin”. Steagurile flutură în vânt, fruntașii din întreprinderi trec prin fața tribunei oficiale, iar relatările din ziar fac referire la faptul că pentru unele fabrici, grație muncii neobosite și îndeplinirii planului înainte de termen, anul nu mai are 12 luni și nici cincinalul cinci ani, ci mai puțin. Muncitorii poartă caricaturi care “demască fără cruțare uneltirile imperialiștilor americani de a deslănțui un nou măcel mondial”, dar și portretele gigant ale lui Marx, Engels, Lenin și Stalin. Sunt reprezentate toate întreprinderile Sibiului, fiecare transmițând, cumva, realizările recente.

Tribuna oficială, amplasată în Piața Unirii

De perioada ceaușistă a comunismului din România și de sărbătorile de atunci mulți sibieni își aduc aminte și astăzi. Gazetele, locale sau naționale, închinau orice mare realizare zilei de 23 August cu mult înainte ca aceasta să vină, iar după, ecourile continuau câteva zile. Erau transmise urări ale oamenilor muncii, telegrame către liderii PCR, se scriau poezii și se făceau bilanțuri.

De regulă, tribuna oficială era amplasată în Piața Unirii, aproximativ în dreptul intrării în Parcul ASTRA, iar defilarea începea din Piața Republicii (Piața Mare) și străbătea str. Nicolae Bălcescu pentru a ajunge în fața liderilor locali. Sărbători se organizau și în orașele județului, în 1970 spre exemplu, Tribuna scria despre evenimentele de la Agnita, Cisnădie, Dumbrăveni, Copșa Mică sau Ocna Sibiului, iar pe prima pagină, pe lângă Sibiu, își făceau loc  activitățile de la Mediaș.

Ultimul 23 August, cel din 1989, a fost într-o miercuri. Nicu Ceaușescu era deja de doi ani prim secretar al Comitetului județean de partid, iar “victoria Revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă de la 23 August 1944” împlinea 45 de ani.

“În jurul orei 8, Piaţa Republicii era o mare de coloane umane, care alegorice, medalioane, drapele tricolore şi roşii, portrete ale secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi ale tovarăşei Elena Ceauşescu, lozinci însufleţitoare, chemări şi urări la adresa Patriei şi a Partidului, a clasei muncitoare, a păcii şi colaborării în lume. Carele alegorice şi pancartele conturau, în totalitatea lor, expresia sintetică a unui raport muncitoresc însufleţitor”- descria de la fața locului, redactorul Tribunei.

“Ora 9. În tribuna oficială urcă tovarăşul Nicu Ceauşescu, membru supleant al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., prim-secretar al Comitetului Judeţean Sibiu al P.C.R., însoţit de membrii secretariatului Comitetului judeţean de partid. Fanfara şi cei prezenţi intonează Imnul de Stat al Republicii Socialiste România. În acordurile fanfarelor reunite, se aude comanda de începere a defilării gărzilor patriotice care a deschis demonstraţia oamenilor muncii din municipiul Sibiu”- scrie Tribuna din 25 august 1989. Sunt pagini întregi care descriu “demonstrația oamenilor muncii”. Sunt evocate lozincile care răsunau pe traseu, performanțele tuturor celor care defilau, de la unități militare, întreprinderi, instituții de cultură, la  organizații de pionieri sau de tineret și echipe sportive. 

Tribuna scrie și despre fabricile care, deși era zi de sărbătoare și liberă oficial, asigurau “foc continuu”.  Fiindcă “planul” nu avea scuze. La “Geamuri Mediaș” instalațiile au funcționat din plin, la IMMN Copșa Mică se întrevedea chiar, pentru 23 August,  o depășire a sarcinilor zilnice la sortimentul zinc, la IACM s-a lucrat încă din zorii lui 24 august pentru terminarea a două școli (Vasile Aaron și Ștrand) și a locuințelor aflate în șantier în Turnișor și în zona Gării.

Petreceri după defilări

Probabil cei mai mulți dintre sibieni își aduc aminte (de data aceasta cu plăcere) de ceea ce urma defilărilor.

“Ca în fiecare an — de altfel se poate vorbi de o adevărată tradiţie în acest sens — numeroşi locuitori ai Sibiului şi turişti aflaţi în trecere prin municipiul reşedinţă de judeţ şi-au îndreptat paşii  spre locurile de agrement. Drumurile celor mai mulţi au dus, fireşte, spre Dumbrava Sibiului sau spre Muzeul Tehnicii Populare. Dumbrava, primitoare şi atrăgătoare de altfel că în fiecare zi, mai ales în sezonul estival, dar arborând de această dată pavoazul sărbătoresc, şi-a deschis larg „porţile", venindu-le în întimpinare cu surprize dintre cele mai plăcute”- scrie Tribuna din 25 august 1989. Ziarul laudă eforturile Oficiului Județean de Turism, ale întreprinderilor  I.C.S.A.P.,  I.C.S.M.I., I.C.S.L.F. şi AGROCOOP, dar și prestațiile ansamblurilor, formațiilor și artiștilor, mulți dintre aceștia laureați ai Festivalului Naţional „Cântarea României”.

Pe scene urcau inclusiv formații sindicale, studențești, de muzică ușoară, populară sau folk. Bunăoară, după 23 August 1989, sunt menționate formațiile „Sonic”, „Retro” şi „Panoramic”.

Demonstraţia oamenilor muncii consacrată Sărbătorii Naţionale avea să fie ultima “sub semnul unităţii de nezdruncinat în jurul partidului, al secretarului său general, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU”.

Nicolae Erem