Gl. Bg. Prof. univ. dr. ing. Ghiță Bârsan, reales vicepreședinte al Consiliului Național al Rectorilor

Consiliul Național al Rectorilor din România este o structură de interes național care asigură aplicarea în mod unitar a Legii Educației Naționale, autonomia universitară fiind și un organism consultativ național care derulează constant activități de cercetare, analiză și prospectare,  și ia decizii pentru soluționarea  problemele existente în învățământul superior românesc. ( n.n. cu ”toleranță zero față de hărțuire și abuz în mediul universitar”). Recent, a fost desemnată conducerea organismului pentru următorii cinci ani. La finele alegerilor CNRR, General de brigadă prof .univ. dr. ing. Ghiță Bârsan, rectorul/comandantul Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, ne-a oferit un interviu:

În urma realegerii dvs. în Consiliului National al Rectorilor, ne puteți devoala prioritățile CNRR în următorii cinci ani și cum vor fi reflectate/aplicate ele în Consorțiul Universităților Militare pe care le reprezentați?                                      Consiliul Național al Rectorilor (CNR) este cel mai înalt for care reunește instituțiile de învățământ superior din România, fiind, totodată, și partener de dialog principal al Ministerului Educației (ME) în ceea ce privește învățământul superior și cercetarea științifică universitară. Aș putea enumera câteva dintre activitățile la care CNR este implicat și mă gândesc aici la elaborarea Nomenclatorului domeniilor şi al programelor de studii universitare, domeniile și programele de studii universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, propus de ARACIS, care se stabilesc anual, prin hotărâre a guvernului, pentru programele de studii universitare de scurtă durată, studii universitare de licență și pentru domeniile de studii universitare de masterat/doctorat, hotărâre inițiată de ME înaintea datei de 31 martie a fiecărui an, la elaborarea Listei dublelor specializări permise care se aprobă prin ordin al ministrului educației, la propunerea ARACIS, cu consultarea Autorității Naționale pentru Calificări (ANC) şi CNR, la nominalizarea membrilor comisiilor consultative naționale (Comisia Naţională pentru Finanţarea Învăţământului Superior – CNFIS, Comisia Naţională de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare – CNATDCU, Comisia Națională de Etică a Managementului Universitar – CNEMU, Comisia Naţională de Statistică şi Prognoză a Învăţământului Superior – CNSPIS, Comisia Naţională a Bibliotecilor Universitare – CNBU), precum și la participarea CNR la discutarea priorităţilor anuale în domeniul asigurării calităţii educaţiei, inclusiv la discutarea Sistemului de indicatori elaborat de Ministerul Educaţiei pentru monitorizarea eficienţei manageriale, a echităţii şi a relevanţei învăţământului superior pentru piaţa muncii. În opinia mea CNR este mai mult decât un partener de discuție, acesta reprezintă o platformă de implementare a strategiile educaționale și de cercetare, precum și a bunelor practici din domeniul educațional. CNR identifică pârghii și mecanisme de implementare a prevederilor legislative, promovează rețelele universitare și bunele practici, stabilește priorități de acțiune și evidențiază excelența prin promovarea rezultatelor învățării și a cercetării științifice. Spre exemplu, la ultimul CNR de la Cluj-Napoca s-au discutat aspectele ce țin de priorităţile CNR, aspecte care țin atât de managementul educațional universitar, cât și de cele legate de organizarea de evenimente în care să celebrăm performanța tuturor membrilor comunităților noastre academice. Totodată s-a decis crearea unei structuri care să aibă ca obiective o abordare coerentă si unitară a politicilor de dezvoltare a studiilor doctorale, promovarea acestora în străinătate cu scopul atragerii de studenţi-doctoranzi internaţionali, încurajarea doctoratelor în cotutelă, precum şi consolidarea statutului titlului de doctor. De asemenea, s-a votat organizarea anuală a unei gale a performanţelor universităţilor româneşti, eveniment în care va fi premiată excelența în educația universitară cu accent pe studenţi și cadre didactice și cercetători științifici aflați la începutul carierei. Un alt aspect adus în discuție a fost cel legat de standardele minimale naționale necesare şi obligatorii pentru conferirea unor titluri didactice (conferențiar universitar şi profesor universitar), a atestatului de abilitare, precum şi a titlului de doctor, elaborate de Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU). Vor fi regândite și standardele minimale naționale necesare şi obligatorii pentru conferirea titlurilor de cercetător științific II și cercetător științific I, elaborate de Colegiul Consultativ pentru Cercetare, Dezvoltare si Inovare (CCCDI). CNR se va implica și în dialogul cu studenţii şi cu reprezentanții acestora din cadrul organizaţiilor studenţeşti. Vom susține evenimentul studențesc „Forumul studenților români de pretutindeni”, organizat de Federaţia Asociaţiilor Studenţilor în Medicină din România (FASMR) împreună cu Uniunea Studenţilor din România (USR) şi Liga Studenţilor Români din Străinătate (LSRS) şi totodată vom susţine Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR) în elaborarea „Strategiei privind reducerea abandonului universitar”. Nu în ultimul rând, atenția CNR va fi îndreptată și spre internaționalizarea proceselor educaționale. Pentru a îndeplini acest deziderat, ne-am propus participarea la o serie de evenimente internaționale de prestigiu, cum ar fi conferința European Association for International Education (EAIE) sau „Săptămâna mondială a francofoniei științifice”, precum și participarea la o serie de târguri educaționale relevante, cu scopul promovării ofertei educaționale a instituțiilor de învăţământ superior din România care să aibă ca rezultat creșterea numărului de studenţi internaţionali care să opteze pentru programe de studii universitare în cadrul instituțiilor de învățământ superior din România. Universitățile militare din România, chiar dacă au o subordonare dublă, la Ministerul Apărării Naționale (M.Ap.N.) și la ME, au aderat la CNR și funcționează la fel ca orice universitate civilă. Se supun acelorași criterii de acreditare și funcționare, dar cu câteva particularități legate de proveniența și selecția candidaților. Când spun asta mă refer la faptul că recrutarea candidaților este făcută în cadrul birourilor de informare – recrutare din fiecare reședință de județ, acolo unde se pot înscrie pentru a urma cursurile universităților militare toți cei care îndeplinesc anumite condiții, cele mai importante fiind următoarele: să aibă cetăţenie română şi domiciliul în România de cel puțin șase luni la data începerii anului de învăţământ, să fie absolvenți ai învăţământului liceal cu diplomă de bacalaureat sau să facă dovada promovării examenului de bacalaureat până la data concursului de admitere şi să aibă vârsta de cel mult 26 de ani sau 24 de ani pentru aviaţie – naviganţi, împliniți în anul organizării concursului de admitere. Decizia de a constitui Consorțiul universitar militar a apărut din dorința unanimă a reprezentanților universităților militare de a avea o abordare unitară a problematicilor din domeniul nostru de activitate, precum și de a coordona și integra activitățile academice și de cercetare din domeniul militar, promovarea excelenței în educație și formarea ofițerilor, precum și dezvoltarea cooperării internaționale în domeniul învățământului militar. Până în prezent, din consorțiu fac parte: Universitatea Națională de Apărare „Carol I” din București, Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, Academia Forțelor Aeriene „Henri Coandă” din Brașov, Academia Tehnică Militară „Ferdinand I” din București și Academia Navală „Mircea cel Bătrân” din Constanța.

Care va fi noul orizont managerial strategic pe care se focusează Consorţiul Universităţilor Militare în contextul evoluţiei şi tendinţelor generate de securitatea regională și cea euroatlantică?                                    

Modernizarea, adaptarea și perfecționarea cadrului conceptual, structural, acțional și funcțional al consorțiului, precum și ridicarea nivelului eficienței sistemului de formare profesională inițială și continuă, pentru a fi în măsură să genereze, absolvenți competenți, performanți și compatibili din toate punctele de vedere cu omologii din țările euroatlantice, nu pot fi realizate decât prin programe de studii universitare şi postuniversitare supuse periodic evaluărilor externe, prin stagii de pregătire în ţară sau în instituţii de învăţământ partenere din străinătate, prin mobilități ale cadrelor didactice, cercetătorilor științifici și ale studenților în interiorul consorțiului şi prin implicarea acestora în activitățile de cercetare multidisciplinară și interdisciplinară. Compatibilizarea deplină a învățământului militar românesc, atât cu învăţământul naţional, cât şi cu cel din spaţiul euroatlantic în acord cu specificul şi necesităţile rezultate din politicile şi acţiunile desfăşurate de România în cadrul NATO, se poate realiza prin îndeplinirea unor obiective strategice comune pentru toate instituțiile din consorțiu. Toate acestea se transpun în utilizarea eficientă a resurselor materiale, financiare și umane a instituțiilor partenere și reducerea substanțială a costurilor prin utilizarea în comun a infrastructurii didactice și de cercetare, asigurarea posibilității de a urma cursuri și specializări, pe baza acumulării și transferului de credite și susținerea centrelor de cercetare rezultate din conjugarea resurselor instituțiilor implicate, extinzând orizontul managerial strategic pe care se focusează Consorțiul Universităților Militare. 

În calitatea de vicepreședinte CNRR cum percepeți orizontul cooperării și parteneriatului internațional  pretabil consorțiilor universitare? 

Contextul internațional influențează cooperarea dintre instituțiile de învățământ în ceea ce privește mobilitățile de studii și predare în universitățile de pe teritoriul națiunilor cu un mediu de securitate instabil sau chiar de conflict. Cooperarea, națională și internațională, dintre universități poate fi un motor de dezvoltare al acestora. Schimbul de bune practici poate scurta procesul de implementare a unor soluții viabile la problemele care pot genera perturbări în procesul educațional. Spre exemplu, la nivelul Uniunii Europene, în anul 2008, a luat naștere un program denumit Inițiativa Europeană de Schimb a Tinerilor Ofițeri, program născut din necesitatea de a armoniza pregătirea cadeților din academiile militare din Uniunea Europeană. Programul susține și promovează activități precum: semestre internaționale, module și exerciții comune de pregătire militară, săptămâni internaționale dedicate studenților sau cadrelor didactice și instructorilor militari, concursuri sportive sau aplicativ-militare, tabere de instrucție, toate acestea având ca scop sa asigure o educație multidimensională a viitorilor lideri europeni. Astăzi, universitățile nu mai pot activa într-un spațiu limitat, accentuarea procesului de globalizare, dar și înființarea alianțelor europene au condus la creșterea importanței colaborării internaționale între universități și la crearea de comunități academice internaționale puternice. AFT este membru fondator al Forumului Internațional Militar – iMAF, forum care în prezent reunește 26 de universități europene militare.                                                                În plan local, parteneriatul cu Universitatea „Lucian Blaga” constituie un exemplu de bună practică atât în cadrul universităților din România, dar și pentru mediul internațional, două universități bine integrate în Spațiul European al Învățământului Superior, care au înțeles să își asume rolul pe care îl au și în cadrul comunității locale sibiene, fără a neglija misiunea regională, națională sau internațională asumată.  În ceea ce privește ultima parte a întrebării, da, reprezint universitățile militare în cadrul CNR, iar experiența dobândită în cei peste 30 de ani de cadru didactic alături de cea managerială poate contribui la promovarea bunelor practici universitare și la consolidarea platformei de partener al CNR cu alte organizații, inclusiv cu Ministerul Educaţiei sau Ministerul Cercetării.  

Considerați că universităţile militare pot transfera acel know-how necesar consorțiilor civile aflate (şi ele) într-un proces de adaptare la actualul cadru internațional?                                                                              

Transferul de know-how se realizează în ambele sensuri. Este de preferat, de fiecare dată, să adoptăm soluția care să genereze beneficii, în mod sigur și în timp scurt de la momentul implementării. În opinia mea, universitățile nu se află într-o competiție autentică, ele se reperează reciproc prin evaluările colegiale și interinstituționale, adoptă bunele practici ale domeniului și își potențează misiunea încredințată pentru un viitor durabil.