Citite, auzite: "Oamenii nu sunt mulţumiţi de prezentul lor"

Are dreptate poetul rus Aleksandr Puşkin, care con­tinuă: "Şi, neavând mari speranţe de viitor, îşi împodobesc trecutul ireversibil cu toate culorile imagina­ţiei lor". Mulţi spun: "Înainte era mai bine", uitând relele şi păstrând în memorie amintirile frumoase. * Zice că George Washington, primul preşedinte al State­lor Unite (1789-1797), era mare amator de… îngheţată, într-o vară cheltuind 200 de dolari (circa 5.000 în zilele noastre) pentru a-şi satisface această plăcere. Pro­babil că, atunci şi acolo, îngheţata era adevărată, nu apă, zahăr, arome şi coloranţi! * Apropo, am citit că, în 1945, Marina SUA a investit un milion de dolari în transformarea unei barje într-o fabrică plutitoare de în­gheţată, pentru aprovizionarea navelor militare din Pacific! Aceasta a funcţionat până la sfârşitul războiu­lui. Aş fi curios să ştiu dacă şi în prezent americanii sunt mari "lingăi" de îngheţată. * Sever Voinescu scrie în revista Dilema: "Nu mă miră deloc că partidele recrutează jurnalişti. Jurnalismul este, în România, un interes politic partizan. Mi-ar plăcea să aud că cei de la USR şi PNL merg la Antena 3 şi îi iau la întrebări pe realizatorii de acolo, tratându-i ca pe oponenţi politici". N-au curajul lui Mihai Răzvan Ungureanu, care l-a făcut de căcat pe Mihai Gâdea la propria-i emisiune. * Recent am aflat că prelatul greco-catolic Iuliu Hossu, pe vremea lui Ceauşescu, a fost invitat la Vatican pen­tru a fi avansat cardinal. Guvernul a fost de acord cu plecarea cu o condiţie: să nu se mai întoarcă! Episcopul Hossu a refuzat, rămânând în ţară, ca să le facă în ciu­dă comuniştilor. Au fost şi mai sunt încă români cu co­loană vertebrală nealterată de ploconeli. * Cred că a visat urât într-o noapte că dimineaţa, când ne-am întâlnit în bucătărie, nevasta mi-a zis, aşa, într-o doară, că dacă tot se vorbeşte de egalitatea de gen, ce-ar fi ca într-o lună să spele ea rufele, în alta, eu. Bineînţeles că m-am făcut că nu aud şi-a rămas ca înainte. Dar mi-am amintit că un bun prieten de-al meu, când mai ajungea noaptea târziu acasă, tiptil se dezbrăca în hol, intra în baie şi se apuca să spele rufe! Aia era… pe­deapsa pe care i-o stabilise consoarta. Astfel evita di­alogul şi întrebările cunoscute: unde ai fost, cu cine, de ce etc. * Unul dintre mulţii analişti politici iscaţi din neant după '89, inşi fără meserie ori care s-au ratat în cea pentru care s-au pregătit, Teodor Tiţă, îşi înche­ie pledoaria astfel: "Klaus Iohannis a venit la putere încercând să nu fie Băsescu. Ar fi o pierdere pentru noi toţi să continue transformat în Iliescu". Baliverne. Când îi aud pe demagogii vremurilor noi perorând despre "valorile europene", la care trebuie să ajungem să ne aliniem şi noi – vorba lui Goebbels – îmi vine să scot pisto­lul. Care-s acele valori la care noi n-am avut acces pâ­nă acum? Ce valori au… europenii şi ne lipsesc nouă, ca­re, maram, n-am fi tot europeni? Am fost, am văzut, m-am lă­murit, aşa că nu mă poate convinge nimeni că le suntem inferiori nemţilor (mai ales), englezilor, francezilor etc. N-avem autostrăzi, n-avem TGV cu sute de kilometri la oră, n-avem ordine şi disciplină? Amănunte neesenţiale de care se agaţă escrocii din politică. Românii mai au suflet, au minte, au răbdare, au omenie. Occidentul, ca să-l citez pe Emil Cioran: "O posibilitate fără viitor".