Citite, auzite: "Femeia nu este o mobilă din metal, ci o floare"

Aşa grăieşte scriitorul german Erich Maria Remarque (autorul romanelor: Nimic nou pe frontul de vest, Trei camarazi, Arcul de triumf, Obeliscul negru etc.) şi continuă: "Ea nu doreşte o viaţă activă. Ea are nevoie de cuvinte gingaşe şi calde. Mai bine să-i spui în fiecare zi câte ceva plăcut, decât să munceşti pentru ea, mereu ursuz, o viaţă întreagă". Nu zice rău, doar că, în materie de femei, nu poţi generaliza fără să greşeşti. * Nu sunt convins că aţi auzit de John Stuart Mill, rec­tor al Universităţii St. Andrews din Londra, filozof re­numit, care, într-un discurs rostit în 1867, atrăgea aten­ţia: "De nimic nu au nevoie mai mult oamenii răi ca să îşi atingă scopurile decât ca oamenii buni să privească pasivi şi să nu facă nimic". Cam aşa sunt mulţi români ai zilelor noastre. Mă refer la cei "buni". * Singurul membru al Casei Regale a Marii Britanii care a jucat tenis pe terenurile de la Wimbledon a fost prinţul Albert, duce de York, viitorul rege George al Vl-lea (tatăl Elisabethei a Il-a). În 1926, făcând pereche cu prietenul său Louis Greig, au pierdut rapid cu 6-1, 6-3, 6-2. Nici înaintea lui, nici după el vreun membru al familiei re­gale nu s-a mai dat în spectacol acolo. În schimb joacă polo călare. * De-o vreme, în România nu mai găseşti bucătari, ci numai "chef-i", nu mai dai de-un frizer, că toţi sunt "hairstylişti", la modă musai să-i zici "fashion", iar tradiţionalul pivnicer a devenit "somelier" etc. Culmea e că, nu o dată, aceştia din urmă sunt mult sub bucătarii, frizerii şi pivnicerii dinainte. * Marius Chivu, în revista Dilema, se vaită că elevii, tinerii, în ge­neral, nu citesc sau o fac foarte puţin "într-o ţară în care există 16.000 de biserici şi doar 6.000 de şcoli şi 160 de librării”. Şi, totuşi, există sumedenie de edi­turi, care publică, anual, sute de titluri, în mii de exemplare şi care, după cum se vede, supravieţuiesc. Înseamnă că vând, alde: Adevărul Holding, Albatros, Curtea Veche, Cartea Românească, Dacia, Humanitas, Historia, Kriterion, Meridiane, Paralela 45, Polirom, Salco, Vremea, Nemira etc. (Forbes România a monitorizat 73 de edituri în 2017 şi doar 18 au raportat pierderi la finele anului.) * Apropo, la Editura Schiller din Sibiu a apărut volumul "Între Hitler, Stalin şi Antonescu. Germanii din România în Waffen-SS" de Paul Milata, traducere de Nadia Badrus. Pentru mine nou este doar numărul saşilor şi şvabilor care s-au oferit voluntari pentru Waffen-SS: 63.000, în vreme ce, în armata română, au fost doar 27.000… Multora sfârşitul le-a fost acelaşi… * Mai ţineţi minte că, în 4 august 1919, armata română a ocupat Budapesta, pentru a da jos guvernul comunist condus de Bela Kun? Românii au părăsit capitala Ungariei în 14 noiembrie 1919. Ce ar fi să aniversăm aceste date… istorice?! Păi nu? Doar am contribuit decisiv la prăbuşirea Republicii Sovieti­ce Ungaria! * Ştiţi care sunt principalii premiaţi pe anul 2018 de Nicolae Manolescu: prietenii lui, de la Andrei Pleşu la Horia Roman Patapievici, de la Gabriela Adameşteanu la Radu F. Alexandru şi, bineînţeles, o "menţiune specială" i-a fost acordată omniprezentului Ion Caramitru, mereu în linia întâi de la revoluţie încoace, la 77 de ani mai vioi ca niciodată!