"O viaţă, un destin, o icoană" este cartea-omagiu despre preotul Zosim Oancea, fondatorul şi curatorul Muzeului de icoane din Sibiel. Semnatarele cărţii-album: Irina Nicolau, Ioana Popescu şi Raluca Alexandrescu spun într-un scurt preambul: "Muzeele nu cad din cer, le fac oamenii. Patima pentru obiecte îşi găseşte în muzeu expresia cea mai pură. Să le aduni întâi şi pe urmă să le arăţi. Oamenii care fac muzee ar trebui să meargă după moarte direct în RAl" Cu siguranţă, părintele Zosim Oancea a ajuns acolo. * Conform unui sondaj efectuat de Land O`Lakes, românii ar prefera carnea de pui tuturor celorlalte tipuri. N-am auzit de respectiva societate şi dacă într-adevăr a făcut respectivul sondaj, l-a fă­cut prin spitale, între bolnavi. La noi, de când mă ştiu, umblă vorba: Nici o floare nu-i ca varza, nici o pasăre ca porcul”. * Mugur Isărescu, guvernator pare-se pe viaţă a declarat că ”văzută dinăuntru, situaţia bugetului estei dezastruoasă”. ÎI asigur că, văzută din afară, e jalnică. * Tuşica Lucica, un fel de Tanţa Mierluşcă în gastrono­mie, ne recomandă cu căldură "supa olandeză de bere”, să­nătoasă şi hrănitoare: O jumătate de litru de bere neagră, o jumătate de litru de vin, patru gălbenuşuri de ou, o linguriţă de unt, o lingură de zahăr, nucşoară. Gălbenuşurile, untul şi zahărul se amestecă bine, berea şi vinul se încălzesc, după care se amestecă toate. Amestecul se fierbe, se condimentează  cu nucşoară şi se serveşte cu păine albă prăjită." Cei care se îndeamnă s-o mănânce, vor fi şi sătui şi…cu chef. * Traian Călin Uba, fost colaborator al revistei lui Gabriel Constantinescu, ne avertiza: "Politica americană marcată de o viscerală ură faţă de orice fel de naţio­nalism, nu exprimă o voinţă, o aspiraţie, un sentiment (sau resentiment) naţional, ci se defineşte ca o politică strict financiară, care îşi subordonează toate celelal­te politici, pretextând apărarea drepturilor omului şi a valorilor democratice numai în funcţie de dimensiuni­le profitului scontat”. Mi se pare normal la un neam de emigranţi, lipsiţi de problematica şi consistenţa istori­că a trecutului". Acolo nu-i un popor, e un fel de carcalete. * O epigramă din volumul "Mâncătorii" de Liviu loan, fostul nostru statornic colaborator: "Preţurile, de aseară /Au urcat şi urcă iară/Toate cresc, se-ntinde aţa/Se scurtează numai viaţa". * Un frumis omagiu îi aduce lui Emi nescu, Graţian Jucan, încheind: "Eminescu, cel trimis din zonele inefabile de sălăşluir a Fiinţei, şi-a ales limba română ca să poată spune lumii ceva despre frumuseţea originară. E numitorul comun al sufletului poetic al neamului românesc. E darul românilor făcut Universului, rostirea în limba stelelor şi a spaţiilor infinite, în limba Eminescu, în limba română”. * Un funcţonar egiptean de 60 de ani şi-a dat foc după ce chiar cu viaţa a eşuat în încercarea de a-şi face datoria conjugală din dormitor faţă de mult mai tânăra lui soţie. Şi cu asta ce-a rezovat: el la cimitir, ea îşi va găsi un soţ mai tânăr şi mai viril.