La Cârța există ultima „corabie” funcțională pe un râu din județul Sibiu

O altă poveste de colecție, cea a singurei plute funcționale din județul Sibiu a fost scoasă la lumină pe pagina de socializarea a președintei CJ Sibiu, Daniela Cîmpean. Trecerea Oltului cu pluta e o experiență aparte, atât pentru localnicii din Cârța, cât și pentru turiști, poveștile ce gravitează în jurul ambarcațiunii fiind de-a dreptul fascinante. 

„Pe lângă faimoasa abație cisterciană din localitate, edificată începând cu anul 1202, locuitorii din Cârța se pot mândri că au și singura plută aflată în funcțiune în județul Sibiu, căreia îi spun „corabie”.

La aproximativ 1 kilometru de centrul comunei, pe malul Oltului, se află o construcție metalică de aproximativ 12 metri lungime și 6 metri lățime. Ea este legată cu lanțuri metalice de un cablu gros din oțel, care traversează cursul apei, de la un mal, la celălalt, pe o distanță de aproximativ 50 de metri. 

Este singura „corabie” aflată în funcțiune pe un râu din județul Sibiu și este utilizată atât de sătenii care traversează râul spre malul drept, unde au terenuri agricole și fânețe, cât și de către turiștii veniți prin Programul Anii Drumeției, pentru turele de observare a faunei și florei de pe bazinul Oltului. 

„În anul 2000, după o perioadă ploioasă, apele Oltului au crescut foarte mult, iar cablul de care era legată corabia s-a rupt. Structura plutei a fost grav afectată, astfel încât am înlocuit-o cu alta, care funcționa în zona satului Colun”, spune Daniel Cândulețiu, primarul comunei Cârța.

„Noua” plută, construită în anul 1980 la Întreprinderea „Mecanica” Mârșa, a avut nevoie de reparații, iar comunitatea s-a mobilizat și a strâns banii necesari materialelor, majoritatea fondurilor provenind de la cârțenii stabiliți peste granițe. Astfel, a fost cumpărată tabla, iar primăria a achitat manopera. 

Până în anul 1974, cârțenii au  folosit o „corabie” din lemn, iar după acest an a fost realizată una mai trainică, din fier. „Era mai lată, putea transporta două tractoare cu remorci, puse una lângă cealaltă. Aici, pe malul drept al Oltului, sașii aveau în special culturi de viță de vie, iar corabia îi scutea de un ocol de aproape 10 kilometri, pentru că râul putea fi traversat doar prin comuna vecină, Arpașu de Jos. Acea corabie a funcționat până în anul 2000, iar rămășițele ei se află acum la 100 de metri în aval față de actuala corabie, pe malul drept”, mai spune Daniel Cândulețiu.

„Corabia” este propulsată doar de forța și priceperea celor care o utilizează: „Apuci zdravăn acest cablu de oțel, care a fost folosit cândva la telecabina de la Bâlea, și tragi”, spune primarul.

Puntea avansează ușor pe suprafața liniștită a apei, râul fiind aidoma unui lac adânc de 4,5 metri, întrucât segmentul din dreptul comunei este cuprins între barajele de la Colun și Arpașu de Jos.

Pentru perioadele când apele Oltului scădeau, cablul de oțel putea fi coborât prin acționarea unor scripeți fixați la capete. Astfel, cei care utilizau pluta ajungeau la cablu.

Despre momentul în care sătenii au început să utilizeze acest mijloc de traversare a Oltului nu există date certe, însă în muzeul Abației Cisterciene se află un document scris în 1852, întitulat „Mireasa la Olt”. „Este un cântec trist, despre o mireasă care își plânge mirele înecat în apele râului. La un moment dat se vorbește despre corabia de la Olt, care s-a scufundat, iar în apă a ajuns o femeie cu copilul său. În ajutor, le-a sărit tânărul mire, plâns acum de mireasa sa”, spune Michael Reger, preotul evanghelic din Cârța. 

„Cum să nu-mi plâng flăcăul drag,

Acolo jos stau toate bucuriile mele,

Acolo jos, în Oltul galben,

Acolo doarme mirele meu, palid și rece”

Aceste versuri, care surprind scufundarea corabiei și moartea tânărului salvator, au fost scrise de poetul sas Viktor Kästner, născut la 1826, în Cârța, unul dintre cei 6 copii ai pastorului evanghelic. Deși a murit la doar 30 de ani, Kästner a publicat o serie de poezii scrise atât în dialectul săsesc, cât și în limba literară germană, unele dintre acestea ajungând să fie preluate în cântece săsești. 

De asemenea, au existat cărți poștale și fotografii vechi în care „corabia” din lemn ajută sătenii să-și transporte fânul și recoltele spre sat.

Dacă ajungeți să vizitați abația cisterciană de la Cârța, acolo unde slujește părintele Michael Reger, fost handbalist de performanță cu o frumoasă poveste de viață, și unde bate mândrul clopot cumpărat după Primul Război Mondial  din ambiția și truda femeilor evanghelice, nu ratați traversarea Oltului cu „corabia” de fier, alăturându-vă astfel celor care, cu folos, aleg să fie duși, la propriu, cu pluta.

La Cârța, minunata așezare în care crestele Făgărașului se oglindesc în apele Oltului,  avem încă o dovadă că județul Sibiu are oameni și locuri de poveste!” se arată în postarea Danielei Cîmpean.