Cu cărţile pe faţă

Pe cei interesaţi, îi anunţ că am încetat "colaborarea" cu Pensiunea şi Terasa Frieda, după aproape 20 de ani. Se pare că e vorba de…nepotrivire de caracter în si­tuaţia actuală. E ticsit centrul Sibiului de localuri în care să-ţi toci pensia, aşa că e cazul să mai dăm şi la alţii în următorii 20/!/de ani. * Apropo de schimbări, de când există România, n-a avut decât cinci prim-miniştri născuţi pe meleaguri transilvane: dr. Petru Groza, Octavian Goga, Victor Ciorbea, Vasile Radu, Emil Boc şi, după opinia mea, n-au fost cei mai răi (în sensul compe­tenţei). Se pare că nici după recentele alegeri nu se schimbă situaţia, trebuind să alegem între un oltean şi un buzoian. * Am mai aflat ceva nou: cu un tiraj de 35 000 exemplare, "Sibiu 100"este săptămânalul lo­cal cu cel mai mare tiraj din România. Eu aş fi pariat că din Uniunea Europeană după cum zboară peste garduri în curţile oamenilor. Gratis! * După recentele alegeri, butonând la tv, am impresia că toată lumea e nemulţumi­tă, începând cu organizarea acestora, numărătoarea votu­rilor, paza axestora şi până la rezultate, supăraţi fiind, culmea, nu doar cei care au pierdut, ci şi unii dintre câştigători. Nu era mai bine pe vremea comuniştilor, când se ştiau dinainte rezultatele şi nu cârâia nimeni decât sub plapumă, în gând?! * La Filarmonica sibiană tot nu-i pace sub măslin şi-i mare păcat fiindcă instituţia a  vut un bun renume în ţară şi străinătate. Mai recent, gre­viştii taie frunză la câini cu pancarte pe piept, iar muzicienii serioşi cântă pe "cea mai frumoasă stradă" cu arome de mici şi frigărui, spectatorii venind cu scaune de acasă ori ascultând în picioare arii din opere, muzi­că medievală, simfonică, renascentistă. * Întrebat de ce majoritatea bucătarilor-şefi ai celor mai renumite localuri sunt bărbaţi ,Frederic Anton, renumit şef la resta­urantul "Pre Catelan " din Paris a declarat: "În afară de oarece înclinaţie pentru acestă meserie, trebuie să ai imaginaţie, viteză de reacţie, rezistenţă la presiune, calm. Este greu şi pentru un bărbat, dar pentru o femeie e in­fernal". Într-adevăr , dacă bine îmi amintesc, la cele trei restaurante reprezentative ale Sibiului tinereţii mele-Împăratul romanilor, Bulevard, Continental-bucătari-şefi erau bărbaţi: Nicula, Zeck, Hortopeţ, Nemeţi şi alţi câţiva ale căror nume le-am uitat. * O sintagmă umblă prin Ro­mânia contemporană: când un aploaiat al statului cu funcţii de răspundere, dovedindu-şi incompetenţa, ca să nu fie dat afară cu şuturi în cur, anunţă că "şi-a dat demisia de onoare". Ce onoare poate avea un prost, un hoţ sau un analfabet? * Mă bucur că mai văd fotbal de cali­tate, nu doar politicieni agramaţi, dar ceva tot mă deranjează: comentariile lui Mihai Mironică, un fel de Ilie Dobre 2 căruia îi place să se audă vorbind de altceva decât ce vedem pe ecran. Meciurile transmise de el le văd pe tăcute, ca surdo-muţii. * Un pensionar încă în pu­tere m-a rugat să le sugerez celor de la Primărie să încurajeze voluntariatul: "Sunt mulţi ca mine, fără obli­gaţii familiale, care ar putea sprijini unele acţiuni. Să nu-i mai zicem muncă voluntară sau ptriotică, dar umbând prin oraş, prin parcuri, prin Dumbrava, am putea şi semnala nereguli care le scapă inspectorilor salariaţi: maşini parcate aiurea, gunoaie aruncate unde se ni­mereşte, imobile abandonate, locuri de joacă pentru copii vandalizate etc. Ce părere aveţi? Eu sunt pentru, dar mai trebuie să fie şi cei care au pâinea şi cuţitul.