Cu cărţile pe faţă: "Prea mare ţi-e păcatul, iar cugetul prea slab"

Un poet sibian, creator al unei lirici originale, a fost Nicolaie Lazăr (20 IV 1942 – 11 XI 2020), nu foarte cunoscut în urbe fiind un om discret, familist, fără ve­leităţi de boemă. De altfel, declara cu modestie că "nu-şi arogă merite în afara strădaniei de câteva zile şi nopţi, risipite între bucurie şi suferinţă. Spre exemplul ficare, iată câteva versuri din placheta "Poveste cu dom­niţă sau Anul luminii" (Sibiu, 2004): "prea mare ţi-e păcatul/iar cugetul prea slab; /şi prea adâncă noaptea/de dincolo de prag e cer deasupra noastră/şi cer e dedesubt/ci noi rămânem pururi/cei fără început/nu ducem mai departe/ce nu-i încă iscat/şi nu-nchidem în urmă/ ce nu s-a fost urmat/vom fi şi de-azi nainte/străinii fără rost/ce-şi ţin întunecarea/cum dată le a fost". Frumos. * O carte-document interesantă şi deopotrivă, instructivă, este "Evreii din România în perioada comu­nistă 1944-1965" de Liviu Rotman. Edificatoare mi se par statisticile pe care ni le oferă autorul, desigur, dacă sunt exacte: în 1930 în PCR erau 18,1 la sută evrei, 26,6 la sută unguri, 22,7 la sută români, pentru ca în 1950, evrei să mai fie doar 3,5 la sută,11,3 la sută unguri şi 81,7 la sută români. Cu toate că numărul evre­ilor pecerişti a scăzut vizibil, în posturi-cheie au ră­mas destui: Ana Pauker, Iosif Chişinevschi, Gaston Marin, Mihail Florescu, Radu Mănescu, Leonte Răutu, Mihai Roller, M.H. Maxy, Matei Socor, Alfred  Mendelsohn, Ov. S. Crohmălniceanu, M. Breazu, Nicolae Goldenberg, Emil Calmanovici, Gh. Stoica, Sorin Toma etc. A venit, însă, un val de epurări şi Dej i-a cam rărit, unii primind funcţii subalterne, alţii luând drumul Israelului, alţii, cel al Sighetului, încât Ceauşescu a mai "moştenit" doar câţiva…* Un vo­lum atrăgător a publicat Vladimir Fedorovski, fost diplomat de carieră, rus stabilit în Franţa. Cartea este Istoria Kremlinului de la Ivan cel Groaznic la Vladi­mir Putin". Autorul scrie într-un loc despre "personajul" său: "Dacă Sankt Petersburg te face să visezi, Kremlinul te fasciuează prin trecutul său încărcat. Istoria lui este plină de orgii, de crime, comploturi. Dintotdeauna, în spatele acestor ziduri s-au întâmplat lucrurile cele mai rele, dar şi cele mai bunervisuri de mărire, de evadare, de aventură. Cu Vladimir Putin cercul s-a închis: A ajuns şeful Kremlinului/…/"înseamnă că are are ceva în cap. * La fel de captivantă este şi lectura volumului "Asasinatele politice în istoria României "de Paul Ştefănescu care mărturiseşte că a fost impresionat de numărul mare de asasinate violente ce au marcat trecutul poporului nostru, de la Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul, Şerban Cantacuzino, la Armand Călinescu, I.G. Duca, Ştefan Foriş, Lucreţiu Pătrăşcanu. (Cartea a apărut înintea uciderii soţilor Ceauşescu, care lipsesc din cu­prins). Citind cu sârg această carte, m-am convins încă o dată că istoria nu-i cu adevărat o ştiinţă, ea fiind, de fapt, un aliaj între real şi fabulaţie, între fapte şi întâmplări care au avut loc şi poveşti ori legende.