Pe fațada Colegiului Naţional „Gheorghe Lazăr” tronează „măștile” fondatorului învățământului în limba română

Ziua de 5 iunie, Ziua Națională a Învățătorului,  coincide cu ziua de naștere a Arhidiaconului Gheorghe Lazăr, fondatorul învățământului în limba română. Ce alt prilej mai bun de a sărbători decât admirând fațada Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr” și reliefurile feței fondatorului învățământului în limba română. 

Înfiinţată în anul 1692 de ordinul călugărilor iezuiţi, sub domnia împăratului Leopold I, unitatea de învăţământ cunoscută astăzi sub numele de Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr” a trecut de-a lungul timpului prin următoarele etape istorice. De la perioada de predare în limba latină (organizată de la 1780, sub împăratul Iosif al II-lea, după Norma Regia), la perioada cu predare în limba germană și ulterior cu predare în limba maghiară. Începând din 1919, şcoala trece la limba de predare română, primind denumirea de liceu, purtând numele marelui cărturar şi patriot român Gheorghe Lazăr. Se schimbă structura planului de învăţământ şi de şcolarizare până cînd liceul primește denumirea de Colegiul „Gheorghe Lazăr”, mai apoi de Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr”. 

Am aflat de la un cercetător interesat de ezoterism și antropologie că cele ”două măști” prezente pe fațada liceului ar indica trecutul și prezentul. Mai mul ne-a fost explicat că este o reprezentarea sculpturală similară cu cea a lui IANUS (sau Ianus bifrons) aflată la Vatican, una dintre cele mai vechi divinități din mitologia romană, zeu protector al Romei, ”zeul ușii”, al sărbătorilor și riturilor de trecere și al fenomenelor de tranziție. Această comparație a fost extinsă la rolul Arhidiaconului Gheorghe Lazăr, cel care a condus o adevărată campanie pentru a convinge decidenții că limba română nu este deloc prea săracă pentru a exprima concepte științifice. 

„Să nu uităm că a înființat în 1818, la București, prima instituție de învățământ superior cu predare în limba română, Academia de la (Mănăstirea) Sfântul Sava, sau Academia Domnească care era situată pe locul unde astăzi se înalță clădirea istorică a Universității din București” ne-a mai spus ghidul, amintind și de traduceri și de cărți scrise de întemeietorul Academiei Domnești, ori de efortul învătăîtorului de a preda matematică și filozofie în limba română. Acesta își doarme somnul de veci în curtea bisericii de lângă casa natală din Avrig, iar pe frontispiciul Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr” tronează reliefurile (măștile) feței sale, tronează trecutul și viitorul sub motto-ul „aequo animo” (n.n. din tot sufletul, cu toată dăruirea”).