Sibiul se află în plină febră a alegerilor. Ziarele vuiesc, acuzațiile curg, iar contracandidații aruncă votanților promisiuni. Nu, nu este vorba despre Sibiul de astăzi, ci despre Sibiul de acum 140 de ani, când, asemeni perioadei de acum, urbea și întreaga provincie erau așteptate la urne. Era anul 1884, când, în 14/26 aprilie, se înființase la Sibiu Tribuna, condusă de Ioan Slavici, un ziar ce avea să militeze pentru afirmarea politică a românilor transilvăneni şi pentru educaţie. 

La câteva luni distanță de momentul înființării, paginile cotidianului românesc abundau de informații despre alegerile care urmau să fie organizate în iunie 1884.

Răsfoind paginile cotidianului de acum 140 de ani, aflăm că oamenii erau ademeniți de judele român Ioan Maxim cu promisiunea construcției căii ferate la Săliște și a poștei la Poiana, pentru a-l alege deputat în Dietă pe Carol Schochterus.

 „Pentru Săliște – cale ferată, pentru Poiana – poștă. Iaca momeala electorală pusă de un jude, precum auzim, chiar jude cercual, va să zică de un om al justiției și de un notar care abia apucă să-și vadă pe fiul său postar. Suferi-va oare floarea mărginimei noastre a i se preţui inteligenţa într’atâta, ca se fie aplecată măcar un singur moment a şi crede în aceea, ce-şi permit nisce corteș (agent electoral n.r.) şi aşa de nedibaci a presenta drept preţ pentru alegerea sasului Carol Schochterus?!“”, sunt rândurile publicate de Tribuna în numărul din 12/24 iunie 1884.

Răspunsul din partea judelui acuzat de implicare în alegeri a venit la scurt timp și a fost publicat de Tribuna. Omul legii a respins categoric acuzațiile, printr-o epistolă :

„În Tribuna Nr. 38 cu datul din frunte mi-aţi dat onoarea, de a figura ca corteș pentru alegerea de deputat la dieta ţării, a unui domn Carl Schochterus, în cercul Cristianului. Cu această ocazie îmi atribue Tribuna – cu rea credinţă şi voinţă – însuşirea, că eu aş fi momit pe sălişteni cu promisia de: calea ferată prin Sălişte şi pe Poienari cu: înfiinţarea unei poşte în Poiană, numai să aleagă pe susnumitul domn în dietă. Cel ce v-a scris sau spus că eu aș fi uzat de aceste bazaconii spre a duce în eroare pe sălișteni – v-o spun românește și pe scurt – v-a mințit și eu resping cu dispreț de la mine astfel de clevetiri și minciuni, ce se pot strecura chiar și într’un jurnal de seriositatea Tribunei, dar pe născocitorul acestei minciuni îl declar – ori şi cine ar fi – de un clevetitor şi mincinos răutăcios“, a răspuns cel acuzat.

Sprijin pentru Carl Wolff

Alte articole referitoare la campania electorală sunt mai puțin acide. Spre exemplu, tot din Tribuna, din numărul publicat în 31 mai/12 iunie 1884, aflăm că fostul deputat al Sibiului, pe atunci din nou candidat, Carl Wolff, economist, jurnalist și politician, și-a prezentat oferta electorală alegătorilor sibieni în fața Hotelului Împăratul Romanilor.

„Cu deosebire discursul dlui Dr. Wolff, viu aplaudat, are un interes în mai multe priviri general, și merită a fi împărtășit și cetitorilor noștri cel puțin în extras”, scria Tribuna.

În discursul său, Carl Wolff a criticat taxele mari impuse de stat. „Dacă el (cetățeanul n.r.) cere o mai bună siguranţă publică, dacă el cere sporirea organelor poliţiale şi a judecătoriilor, dacă funcţionarii se plâng, că sunt rău plătiţi, li se dă răspunsul: lipsesc banii. Dacă cetăţeanul recurge la ajutorul diregătoriilor, el trebue să plătească serviciile lor cu timbre şi taxe ce trec toată măsura”, spunea Wolff.

„Onorabililor mei alegători! – Am răspuns la întrebarea, dacă în timpul celor din urmă trei ani, lucrurile s’au îndreptat ori nu, cu un nu hotărit. – Nu mă sfiesc a trage din aceasta conclusiunea, pre care trebue să o tragă tot omul onest: e hotărârea de a lupta mai departe, dacă trebue, până la ultima respirațiune”, este discursul susținut de candidatul sas în Dietă.

Alegeri democratice doar în discurs

Dincolo de disputele dintre candidați și de aprecierea de care aceștia se bucurau sau nu din partea redactorilor Tribunei, situația politică era una dificilă în Transilvania, iar alegerile erau departe de a reprezenta un proces democratic și deschis cetățenilor, cum este astăzi.

Dovadă stau și rândurile scrise de redactorii Tribunei într-un material publicat cu o zi înainte de alegeri.

„Mâne este clipa destinată pentru începutul alegerilor de deputaţi. Poporul suveran va fi chemat spre a-şi da verdictul său asupra politicei urmate de cabinetul actual în ultima perioadă de trei ani. Cât de frumos sună aceste cuvinte în teorie şi cât de departe sunt ele de realitate! Lăsând la o parte restricţiunile făcute prin legi speciale la principiul suveranităţii, câte mijloace nu se întrebuinţează în practica electorală, în scop de a se înăbuşi libera voinţă a alegătorilor! Ministrul de interne, pentru ochii lumii, adresează tuturor prefecţilor o ordonanţă, prin care provoacă de a căuta să încungiure libertatea în alegeri cu garanţiile cele mai puternice, şi organele administrative, judecătoreşti şi financiare, de când s’a deschis perioada electorală cutreieră oraşele şi satele, momind, corumpând şi ameninţând pe cetăţeni, numai şi numai spre a face să triumfe candidatul guvernamental”, scria Tribuna în 1/13 iunie 1884.