* Nu ştiu să existe o ţară cu mai mulţi moralişti decât Franţa. Unul arhicunoscut este Jean de la Bruyere: "Oamenii se suportă anevoios unii cu alţii şi sunt înclinaţi să nu se aprobe reciproc. Ei se arată atât de plini de ideile lor, încât nu mai au loc şi pentru opi­niile celor din jur. "Că are dreptate ne-o dovedesc politicienii noştri de mucava. * O poveste spune că în buzunarul halatului cu care era îmbrăcat Mihai Eminescu atunci când a murit la Sanatoriul de boli mintale al doctorului Suţu, s-a găsit o poezie care se încheia astfel: "Gonit de clipele/stării pe loc/până ce mor/ pleacă-te, îngere/la trista-mi plângere/plină de-amor/ Nu e păcat?/ca să se lepede/clipa cea repede/ce ni s-a dat?’’ Ar fi prea frumos ca să fie adevărat. Bietul poet era prea bolnav ca să mai scrie aşa, doar dacă erau nişte versuri mai vechi. * Cicero, în multele lui discursuri, fiind un orator renumit şi respectat, spunea că "nimic nu-i mai ruşinos decât să te războieşti cu acela cu care ai trăit în intimitate". Şi nu se referea doar la politicieni. Procesele de divorţ şi de împăr­ţirea bunurilor agonisite împreună sunt cele mai penibile şi degradante. * Scriitorul Elias Canetti, născut în Bulgaria, evreu sefard de limbă germană, trăitor în Austria, Anglia, Elveţia (unde a şi murit în 1994 la 89 de ani), zicea că "râsul este ultima formă de caniba­lism rămasă în om". N-am reuşit să înţeleg de ce evreii percep lumea diferit de ceilalţi. Ce legătură aţi vedea între râs şi canibalism? * Un oarecare psiholog occiden­tal scrie că "la români nivelul emoţiilor pozitive este mai scăzut, iar cel al emoţiilor negative mai cres­cut decât în ţările membre UE". Se înşeală amarnic, pen­tru că, de exemplu, o victorie de-a Simonei Halep îi face să delireze de bucurie, iar o înfrângere în faţa naţio­nalei de fotbal a Islandei îi duce în pragul sinucide­rii. Românii sunt sentimentali şi trăiesc toate eveni­mentele la cote cât se poate de înalte sau de joase. * Azi, mâine, şcolile noastre vor semăna cu puşcăriile, dacă reformatorii "învăţământului vor continua să facă gar­duri cu sârmă ghimpată, să planteze gardieni pe la porţi, să pună camere de supraveghere în clase şi în curţi. Aştept o lege prin care dascălii să aibă drept de port armă la ore. Ca în junglă! * Mi-a rămas în memorie o vorbă de-a hâtrului scriitor brăilean Fănuş Neagu: "Mă, noi ne-am apucat să semănăm străzile cu chiştoace şi aşteptăm să crească grâu. Frumoasă iniţiativă şi demnă de laudă". O zicea în urmă cu vreo 50 de ani, pe vremea comuniştilor. A rămas valabilă, mai ales că nu mai avem voie să fumăm în casă! * Ştiţi ce-i cerea tatălui studentul Mihail Kogălniceanu când se afla la studii în străinătate? O să râdeţi: "Mă rog, băbacă/!/ trimite-mi într-un săculeţ sâmburi de harbuz cu poşta, căci aici nu se ştie măcar ce-i harbuzul şi domnul abate m-a  rugat ca să-ţi scriu pentru aceasta. Numai să fie sâm­buri bine învăluiţi/!/şi când îi vei da la poştă să iei siguranţă". Pe vremuri, în tribuna fostului Stadion din Sub arini, şi noi mâncam seminţe de dovleac de la ţigance până făceam puşchea pe limbă. Erau bune, deşi unii mai simandicoşi ziceau că pirandele le sărează cu propriul pişat. N-am murit chiar dacă era aşa.