Expoziția "Tițian. Ecce Homo" la Iaşi

În perioada 10 mai-5 iunie 2024, Muzeul Municipal "Regina Maria" din Iași în colaborare cu Muzeul Național Brukenthal din Sibiu, cu sprijinul Ministerului Culturii și al Primăriei Municipiului Iași, organizează expoziția "Tițian. Ecce Homo". Expoziția va putea fi vizitată în perioada 10 mai-5 iunie 2024.

Lucrarea Ecce Homo sau Iată Omul realizată în anul 1560 de marele artist italian Tiziano Vecellio sau Tițian (1488/90-1576) va fi expusă la Iași. Lucrarea face parte din colecția Muzeului Național Brukenthal, singura instituție din România și din Estul Europei care are în colecție o lucrarea realizată de Tițian.

Tiziano Vecellio, cunoscut sub numele de Tițian, s-a născut în Pieve di Cadore, un mic sat din Alpi, fiul lui Gregorio Vecellio, un consilier bogat și căpitan al miliției venețiene din regiune. Data exactă a nașterii sale este incertă, totuși, savanții moderni o stabilesc de obicei între 1488 și 1490 pe baza Dialogului de pictură al lui Ludovico Dolce, care afirmă că, la vremea frescelor pierdute de la Fondaco dei Tedeschi, Tițian nu avea încă 20 de ani. În 1510, Tițian și-a lansat cariera independentă la Veneția. Tițian i-a inspirat pe un număr de artiști contemporani cu stilul său manierist, inclusiv Paris Bordone, Bonifazio Veronese și Polidoro da Lanciano, precum și nepotul său Marco Vecellio. De asemenea, s-a sugerat că și El Greco în ultimii săi ani, a utilizat vibrantul culorii lui Tițian. În 1590, teoreticianul artei Giovanni Lomazzo l-a numit pe Tizian „soarele în mijlocul stelelor mici nu numai printre italieni, ci toți pictorii lumii”, iar maeștri precum Rubens, Rembrandt și Tintoretto arată un respect deosebit față de Tițian în ceea ce privește compoziția, culoarea și pensulația. Această influență s-a extins până în secolul al XVII-lea, când Marco Boschini a scris în 1674, la aproape o sută de ani de la moartea lui Tițian, că: „Tițian a fost cu adevărat cel mai excelent dintre cei care pictau: pentru că lucrările lui au dat naștere întotdeauna la expresii ale vieții”. Artiștii s-au întors la Tițian în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Sir Joshua Reynolds  a fost atât de fascinat de opera sa, încât a răzuit straturi de vopsea de pe o pânză pe care o deținea pentru a descoperi procedeele și tehnicile lui Tițian, iar  neoclasicii Jean Auguste Dominique Ingres, cât și impresioniștii francezi, inclusiv Manet, s-au inspirat din lucrările lui Tițian. După cum scria Eugène Delacroix: „Tițian este unul dintre cei care sunt mai aproape de ingeniozitatea anticului […]. Cei care în Tițian nu văd că cei mai mari dintre coloriști sunt în mare eroare: este într-adevăr, dar în același timp este primul dintre decoratori”. 

Tițian a fost unul dintre cei mai mari pictori renascentiști.

A dominat arta venețiană cu o creativitate care a permis orașului să rivalizeze cu centrele artistice recunoscute anterior din Florența și Roma și a pictat unele dintre cele mai importante și eminente personalități ale vremii, inclusiv Carol al V-lea Sfântul Împărat Roman, Papa Paul al III-lea, Filip al II-lea al Spaniei și Henric al III-lea al Franței. Pe lângă portrete, el a pictat și o serie de subiecte religioase și mitologice. Pe parcursul unei cariere lungi și prolifice, opera sa s-a dezvoltat de la imaginile tradiționale renascentiste la pânze din ce în ce mai energice care au respins compozițiile echilibrate și le-au înlocuit cu asimetrie și subiecte dinamice.

A avut un impact uriaș asupra contemporanilor săi, iar pânzele sale pot fi văzute ca precursori ai dramei emoționale a artei baroce și influențând inovatorii de mai târziu. Tițian a fost cel mai faimos pentru utilizarea îndrăzneață a culorii și a reușit acest lucru prin căutarea pigmenților rari și folosindu-i în cea mai bogată și saturată formă a lor, precum și prin echilibrarea atentă a fiecărei culori cu cele alăturate ei. 
De asemenea, s-a concentrat asupra efectului luminii, asupra efectelor de iluminare care valorifică culoarea, inclusiv clarobscurul, pentru a sublinia nuanțele contrastante. Prin această focalizare, el a creat distincția între arta venețiană și cea florentină, artiștii renascentiști din Florența și Roma credeau că linia este primordială, stilul renascentist venețian a fost definit de culoare și condus de Tițian.

În lucrarea Ecce Homo, Tițian exploatează o temă rară în pictura italiană a secolului XVI-lea, fiindu-i comandată prima dată în anul 1543. Lucrarea Muzeului Național Brukenthal este similară versiunii din 1548 aflată la Muzeul Prado din Madrid, a versiunii din 1560 aflată la Galeria Națională a Irlandei din Dublin și a celei din 1564-1566 aflată la Galeria Uffizi din Florența. Există de asemenea o lucrare neterminată din seria Ecce Homo realizată de Tițian la Muzeul de Artă din Saint Louis Missouri, Statele Unite ale Americii.
În timpul lungii sale vieți, Titian a devenit unul dintre cei mai celebri artiști ai vremii sale, recunoscut și căutat de papi, regi și împărați. Calități precum pensulația sigură, modelajul sensibil, paleta atenuată și profunzimea emoțională caracterizează stilul târziu al lui Tițian, așa cum se vede aici.

Ioan 19:5: Deci a ieșit Iisus afară purtând cununa de spini și haina purpurie. Și le-a zis Pilat: „Iată Omul!”

Titlul acestei lucrări Ecce Homo care în latină înseamnă Iată Omul revendică cuvintele care conform Evangheliei după Ioan îi sunt atribuite lui Ponțiu Pilat, guvernatorul roman al Iudeii. Le-a pronunțat în timp ce îl prezenta pe Iisus biciuit și batjocorit de soldați, evreilor adunați în fața Palatului Pretorian. Urmând ordinele lui Pilat, arhiereii și cei adunați au invocat răstignirea, guvernatorul s-a spălat pe mâini pentru a înlătura orice responsabilitate și în cele din urmă L-a trimis pe Iisus spre crucificare.
În această imagine devoțională, Hristos este de obicei înfățișat bust cu capul plecat spre partea stângă, cu încheieturile mâinilor strâns legate cu o frânghie și cu atributele „regale” pe care soldații romani I le dădeau ca o formă de batjocură, ridiculizându-și pretenția de a fi „rege al evreilor”: coroana de spini, mantia purpurie și o trestie pe post de sceptru.
Tocmai în acest fel îl reprezintă Tițian în pânza aflată în Muzeul Național Brukenthal. Față de celelalte lucrări realizate cu această temă, doar lucrarea de la Sibiu ni-l prezintă pe Hristos stând drept, cu demnitate și cu ochii deschiși. Hristos era Om adevărat și Dumnezeu adevărat. 

Iisus este acum Omul durerilor proorocit de Isaia, omul urât la înfățișare, pe care toți îl îmbrâncesc și care va fi omorât pentru toți; este, însă, Fiul unic al lui Dumnezeu, care a luat chip de om și se va pogorî iarăși într-o zi în slava puterii și a soarelui nou, în mijlocul zvonului trâmbițelor. 

Iisus este omul prin excelență, omul care, asumând toată durerea din lume și-a transfigurat-o.

Tocmai în acest fel îl reprezintă Tițian în pânza aflată în Muzeul Național Brukenthal. Cea mai convingătoare caracteristică a lucrării este calitatea remarcabilă a execuției figurii care iese dintr-un fundal întunecat din spate și care se deschise și luminează fața lui Iisus. În toată acceptarea sa umilă și tăcută a suferinței se întrezărește Învierea. Tițian ne arată un Hristos viu și adevărat în care realismul se manifestă în mod explicit în picăturile de sânge care coboară de pe frunte. Acest Hristos nu ne privește în față, dar posedă o forță expresivă excepțională: reușește să ne comunice o cerere mută de a tolera suferințele pe care El le poartă pentru omenitate, El e Fiul lui Dumnezeu pătruns de sfințenie.