* Un ins ciudat, cu un destin asemenea, a fost Valeriu Anania (1921, Glăvile, Vâlcea-2011, Cluj), devenit Bartolomeu, fost scriitor, devenit mitropolit, fost "puţin” legionar", fost puşcăriaş, dar şi călugăr, a fost un fel de amba­sador bisericesc în America, fost arhimandrit, fost infor­mator al Securităţii (cu nume de cod "Apostol"), membru de onoare al Academiei Române…O biografie de poveste. În testamentul său zice: "Doresc să fiu înmormântat în groapă de pământ reavăn, având deasupra piatra pe care mi-am pregătit-o din timp. Să nu mi se acorde distincţii post-mortem de niciun fel. "De citit şi de luat aminte. *O  vorbă de-a fostului mare politician evreu Shimon Peresz (Szymon Perski (1923, Belarus-2016, Israel), vorbind ebrai­că, engleză, franceză, rusă, poloneză, fost ministru, prim-ministru, preşedinte al Israelului, sună cam aşa: "Cea mai mare contribuţie a evreilor în istorie e nemulţumirea. Noi credem că tot ceea ce există în lume poate fi schimbat. Şi noi, românii, credem la fel, doar că nu totdeauna schimbările aduc ceva bun. * Kurt Vonnegut a fost un cunoscut scriitor american, care a trăit 85 de ani, a avut două soţii, 8 copii şi o mulţi­me de premii. Cele mai citite cărţi au fost şi au rămas Abatorul cinci, Leagănul pisicii, Noaptea mamei…El me­dita, ajuns la o vârstă: "Se zice că, la bătrâneţe, prime­le semne care te trădează sunt picioarele şi vederea. Nu-i adevărat. Primul lucru care începe să scârţâie e parcarea laterală". Asta e valabilă pentru America, unde toţi şomerii au maşini cât mai lungi şi cât mai negre. La noi, semnele vin pe rând şi în ordine: îţi cade părul, îţi slăbeşte auzul, te lasă dinţii, apoi vederea, picioarele şi puterea. Vorba românului: Doamne, dacă-i iei omului putinţa, de ce nu-i iei şi dorinţa? Un popă cu darul be­ţiei m-a dumirit: "Ca să nu ne pară rău că o luăm pe dru­mul fără întoarcere." O fi! * Citeam biografia ultimului ţar al Rusiei, Nikolai al Il-lea Romanov, masacrat de bolşevici împreună cu soţia şi cei cinci copii. Mă întrebam cum de n-a găsit refugiu la nicio Casă Regală din Europa, deşi era înrudit cu mai toate inclusiv prin nevastă-sa, Alexandra, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii, supranumită "Bunica Europei". Au emigrat atunci mii de nobili ca să scape de teroare şi pe el nu l-a ajutat nimeni, doar mai avea adepţi în ar­mată şi între oamenii de rând care-l venerau pe "Tătucul Ţar". Incredibil. * De ani mulţi, Canada şi Danemarca îşi dispută o insuliţă stearpă, îngheţată, pustie, pier­dută undeva prin Groenlanda. Când vreun canadian se în­cumetă să meargă acolo, înfige drapelul cu frunza de arţar în gheaţă şi lasă o sticlă cu whisky. Dacă trece prin zonă vreun danez rătăcit, smulge steagul canadian, îl înlocuieşte cu al lui, roşu cu cruce albă, ia sticla de whisky şi lasă în loc una cu ceva poşircă de-a lor. Aşa război să tot faci! * Poetul Heinrich Heine spunea că "femeile fac istoria, deşi istoria nu reţine decât numele bărbaţilor." Greşea, fireşte, fiindcă e adevărat că sunt multe femeile care au avut un rol important în istorie, dar au şi rămas ca repere: Ekaterina a Il-a a Rusiei, Golda Meir în Israel, Margaret Tatscher în  Marea Britanie, Indira Gandhi în India, Isabel Martinez de Peron în Argentina, ca să nu mai vorbesc de cele cu influenţă nefastă. Femeile nu trebuie neglijate nici în politică, ci doar strunite.