*Traducere după cronicarul Gáspár Heltai, sec.XVI *
"...După aceea, a clădit la Hunedoara o cetate deosebit de frumoasă. Şi îşi aduse o femeie deosebit de frumoasă din neamul Geréb, Erzsébet (Elisabeta, n.a.), sora cea mare a marelui Szilágyi. Din căsătoria lor s-au zămislit doi băieţi. La Hunedoara l-a născut pe cel mare, pe László (Ladislau, n.a.), care pierise injust şi nemilos după aceea la Buda, în urma trădării domnilor, ceea ce vom spune mai pe urmă. După câţiva ani îl născuse pe cel mic, pe Mátyás (Matei, n.a., Matia, n.ed.), care, după aceea, a devenit maiestuosul rege al Ungariei. Şi l-a născut pe Matei la Cluj, în Ardeal, în timpul când în calendar se scria 1443 după naşterea Domnului nostru Isus Hristos, în ziua a douăzeci`i`aptea a postului, dimineaţa, la ora trei.Pentru că Elisabeta a fost pe vremea aceea la Cluj, venind din Szilágy (Sălaj, n.a.) stabilindu-se la un viticultor bogat, care locuia la Óvár (Cetatea veche, n.a.). Acolo rămase Matei  câţiva ani şi de acolo merse prima dată la şcoală (...).
Iar Iancu de Hunedoara devenise un om atât de renumit, că regele îi dăruise voivodatul Ardealului, titlu pe care îl purta până la moarte, despre ceea ce vom auzi mai încolo. Şi aşa de renumit i-a fost numele, încât peste tot a fost numit János vajda (voivodul Ioan , n.a.), şi cetaea Voievodatul Hunedoarei. Şi era stăpânul voivodatului cu multă laudaţiune, apărând ţara şi împotriva turcilor şi contra altor duşmani, precum vom auzi mai încolo"

Faptele vitejeşti ale lui Iancu de Hunedoara (1)

Regele Ladislau, auzind de omenia şi vitejia lui Iancu de Hunedoara, i-a dăruit Banatul Severinului şi Jupanatul Timişoarei. Şi pentru că voivodul Iancu era cuvios, iubea creştinismul şi patria sa, a angajat ofiţeri, cu toate că ştia grija pe care trebuia să poarte acestor ofiţeri. Pentru că mulţi domni maghiari nu se interesau nici de patria lor şi nici de creştinism, dar nici de comunitatea săracă şi se alungau între ei cu mare invidie.
În timpul acela, turcul, domnitorul Amurath, se supără pentru pierderea multor viteji turci la Belgrad (deoarece în şanţuri au pierit douăsprezece mii bărbaţi. În asedii pieriseră opt mii de bărbaţi de seamă). Pentru aceste cauze căuta cu orice preţ un pretext spre a se răzbuna pe maghiari. Pentru aceasta, a alergat din răsputeri în Ungaria, jefuind peste tot, pătrunzând lângă Dunăre până la Tisa, între Sava şi Drava, dar domnii maghiari, cu toate acestea, se alungau între ei, negândindu-se cu turcul, afară de Iancu de Hunedoara, care se purta vitejeşte ziua şi noaptea contra turcilor.
În timpul acela  un turc, cu numele de Izaci, stăpânea Serbia şi mare parte a Daciei. Acesta era un viteaz deosebit şi un om ambiţios.Din această cauză veni adesea aproape de Belgrad sau şi mai sus, şi jefui. Dar Iancu de Hunedoara nu putea privi  cu nepăsare aceste fapte, cum că voievodul Izaci jefuia ţara cu arme şi foc. Pentru această cauză aduna în taină popor, cavaleri şi darabonţi (infanterişti, n.a.) Îl chem[ la el şi pe Újlaki Miklós, fost de trei ori consecutiv voievodul Transilvaniei. (familia Újlaki juca un rol însemnat în istoria Transilvaniei şj Ungariei, n.a.) A trecut Dunărea şi îşi aşeză tabăra între Belgrad şi Szőnderő. Aflând voievodul Izaci toate acestea, merse minten împotriva lui Iancu de Hunedoara. Şi Iancu de Hunedoara îşi aşeza frumos şi în ordine poporul.  La cele două aripi aşeza husarii (cavaleria, n.a.), iar la mijloc infanteriştii. În spatele lor a aşezat arcaşii şi l[ncierii pentru ca aceştia să fie apărătorii celor două aripi şi a colosalei armate a infanteriştilor.
După acestea, a poruncit sunarea goarnelor pentru începerea luptei şi cele două armate        s-au ciocnit cu mare putere. Şi turcii au început să lupte cu cruzime contra husarilor din cele două aripi şi începură să-i împingă înapoi cu urlete mari, dar îndată ce armaşii începură, i-au împins înapoi. După ce luptaseră între ei cu putere şi pieriseră mulţi din ambele părţi, maghiarii păstrându-se puternic în rânduri, au spart armata turcilor. Izaci, văz]nd toate acestea, a început să-şi arate spatele şi să apuce calea către Szönderő. Turcii, văzând toate acestea, au început să alerge după el, iar Iancu de Hunedoara fugea după ei, tăind o mulţime dintr turci, alungându-i în  casa domnească din Szönderő. (Localitatea Szönderő/Smederevo din Serbia, a  jucat un rol însemnat în timpul luptelor cu turcii).  (va urma)