Nu-i așa cã unii dintre noi (inclusiv eu) am privit cu ceva invidie noile construcții „rezidențiale”, de la „frontiera” (fizic inexistentã) dintre Sibiu și Șelimbãr? Și ne-am zis „uite bã ce și-au tras ãștia pe aici, de unde or fi avut bani”, în timp ce ne numãram mãrunțișul rãmas dupã plata tuturor rahaturilor de dãri pe care ni le-au pus alți „ãștia” pe cap? Nu spuneți nu. Da, Sibiul s-a „rezidențializat”. Idem și Șelimbãrul. Vile-vile, blocuri de apartamente nu atât arãtoase pe exterior cât confortabile pe interior, locuri de parcare, cãi de acces „omenești”. Nu. Cãile de acees nu sunt omenești. Dacã în materie de „look”, zona de construcții s-ar vrea un fel de Beverly Hills (nu chiar, dar hai sã zicem cã sunã simpatic), cãile de acees, alei, strãzi, drumuri, sunt comparabile cu drumurile din județ care te duc spre satele  alea cu 15-20 de locuitori. Nu mi-a venit sã cred pânã nu am vãzut. Da, în zona rezidențialã a Șelimbãrului, din prelungirea cartierului Vasile Aaron, avem drumuri de care ar râde și drumul comunal Bruiu – Gherdeal. Un locuitor al zonei m-a plimbat pe acolo. Cu mașina lui (din nefericire pentru ea). „Target”-ul a fost Aleea Petru Rareș și strada Nicolae Brana. Ce sã spunem, strada din prelungirea Rampei Ștefan cel Mare ar putea fi oricând atracție turisticã, din cazza gropilor așezate ordonat, de la „podul” de peste Valea Sãpunului, așa de bine fãcut de la fiecare ploaie inundã carosabilul pânã la legãtura ei cu Brana. Pãi, închipuiți-vã un drum de țarã, care are pe laturi, pe de o parte, blocuri mici/vile mari, iar pe cealaltã Triajul. Asta e Aleea Petru Rareș. Strada Nicolae Brana e mai pitoreascã. O parte vile, o parte șanț cu papurã, pe mijloc gropi, pânã la momentul în care începe pavajul cu, evident, „biscuiți” (ceva tipic „Made în Șelimbãr”, biscuiți pe carosabil, ar putea fi iar o atracție turisticã asta). Oricum, de aici e mai omenesc. Nu știu de or fi șanse de reabilitare, oamenii spun cã li se promite, asta e bine, a promite e nobil, chiar am vãzut, pe la podul acela inundabil, un balot de, evident „biscuiți”). Am intrat și pe paginile web ale Primãriei din localitate, una îmi spune cã „acces  interzis” (www. primariaselimbar.ro), alta, http://www.e-primarii.ro/primaria-selimbar, e accesibilã, simpaticã, dar a înlemnit la nivelul anului 2007, iar multe linkuri sunt moarte.
O soluție pentru a scãpa de probleme (pe lângã, se pare, imposibila reabilitare a drumurilor din zonã) ar fi sã se punã indicatoare cu „fotografiatul interzis”, ca la obiectivele ce țin de siguranța naționalã. Nu de alta, dar astfel nu ar mai apãrea fotografii de genul pe care le vedeți aici. Apropo, stimați locuitori ai zonei, vã place unde locuiți?