Părintele Ioan, născut Măgina, judeţul Alba, fiul lui Iacub şi Anisia, şcoala la Măgina, liceul la Aiud, Teologia Ortodoxă la Cluj, şi specializarea la Atena, activitate la Alămor.
Preoteasa Aurica, născută 1904, Alămor, fiica preotului Simion şi Neaga, al optulea copil din cei 10, descendentă pe linie paternă a multor generaţii de preoţi pe o durată de 200 de ani neîntrerupţi.
Preotul Ioan Chiorean, unul din cei doi apostoli ai frumosului Alămor, a fost descendent al ciobanului Tulpa din Mărginimea Sibiului venit cu vite la munte, zona Aiud, localitatea Măgina, ajungând vicetribun în oastea lui Avram Iancu, a păstorit aproape o jumătate de secol, fiind un bun duhovnic şi un gospodar de excepţie.
Bărbat frumos la chip şi suflet, intelectual fără ascunzişuri, profund gânditor, radia superioritate sufletească, râvnă în săvârşirea cultului divin ortodox, înzestrat cu o voce plăcută, clară, caldă, cultivată, odihnitoare, pătrundea în suflete, vindeca rănile, orator, vorbea liber, cu substanţă, deschizând drumul spre Dumnezeu, cuvântul său avea putere.
Duhovnic bun, prietenul oamenilor, iubit pentru farmecul său personal, impunea respect, totdeauna vesel, a vibrat la vaierul durerii, doctor spiritual, apostol după rânduiala biblică, grijă şi respect pentru cele sfinte, biserica şi casa parohială erau curate, primitoare.
Viaţă activă pe plan gospodăresc, munca fizică lăudată de Dumnezeu, fiind o parte a existenţei noastre, îmbinarea cu cea spirituală devine lumina care desfiinţează întunericul şi nu invers, întunericul care omoară lumea, un exemplu viu, grăitor, a făcut sacrificiu curat izvorât din iubire, a fost suflet mistuit de pasiunea lucrului bine făcut printr-o riguroasă metodă de lucru, insuflând un plus de hărnicie, un supliment de interes pentru perfecţionare. Aşa se explică de ce pământul bisericii (iclejia) era cel mai bine lucrat, iar multele animale din curtea sa erau model chiar dincolo de Alămor.
Minte iscusită, omul înnoirilor, progresului, a înfiinţat asociaţii ţărăneşti de douăzeci de familii, procurând unelte moderne din Austria, iar ca preşedinte al comitetului şcolar, împreună cu corpul didactic şi fruntaşii satului a muncit la finalizarea lucrărilor monumentalei clădiri a şcolii, începută în 1929, iar pentru crezul său politic anticomunist a fost arestat în mai multe rânduri, a rămas stânca nezdruncinată în furtuna vremurilor, piatră de hotar, inimă mare dăruită lui Hristos, mistuit pe altarul sfânt al bisericii şi al neamului, în dânsul bătând cu putere o inimă de apostol şi un suflet de român.
Doamna preoteasă Aurica, învăţătoarea şi profesoara de Ştiinţele Naturale şi Anatomie, îşi începe cariera înainte de vreme în Alămor, întrerupând şcoala normală pregătitoare când, în urma plecării în armată a dascălului Florea şi întemniţării tatălui său, părintele Simion, în închisoarea ungurească din Szegedin, satul a rămas fără cei doi învăţători, aşa că i-a suplinit, oamenii numind-o domnişoara dăscăliţă a popii, după această perioadă continuându-şi studiile la Şcoala Civilă de Fete din Sibiu.
Ca învăţătoare şi profesoară a oferit lecţii de generoasă dăruire prin căldura orelor sale şi atmosfera lecţiilor predate, pregătire profesională, calităţi pedagogice, dascăl prin vocaţie, femeie energică, cultivată, cu mult discernământ şi înţelepciune, harnică, pricepută în toate, conştiinţă, claritate, legătură sufletească dascăl-elev, aşezată alături de icoana mamei, a lucrat pentru creşterea prestigiului şcolii româneşti, modelând sufletele cu multă măiestrie.
Fiinţă cu suflet mare, trimite pachete pe front cu sfetăre, mănuşi, fulare, înfiinţează la Alămor Cooperativa Sănătatea Neamului, având cabinet dentar, tratamente de urgenţă, sală de naşteri şi salon cu opt paturi, nelipsindu-i spiritul patriotic în legătură cu Basarabia, care a costat-o în 1952 o perioadă de concediere, fire dinamică, practică, elevii săi au respirat aerul curat al primăverii în grădina şcolii, în preajma dânsei învăţând metode performante de lucru în legumicultură; amintim şi succesul a 14 copii la examene de admitere reuşind datorită dânsei şi bunei pregătiri a corpului didactic la Sibiu, Blaj şi Sălişte.
Familia preotului Ioan Chiorean a fost o mare investiţie informaţională şi umană, nu intră în rândul simplelor amintiri, fiecare devenind un termen de referinţă, deschidere spre oameni, dând sentimentul liniştei sufleteşti, a înfruntat anii, mai întâi înfruntând viaţa, lăsând o operă de valoare spirituală, au trezit dragostea de credinţă în Dumnezeu, semeni, şi cultul pentru muncă, totdeauna au avut de împărtăşit tuturor ceva, lângă dânşii te simţeai acasă, modele demne de urmat, apostoli autentici ai credinţei şi culturii, închinători calzi ai idealurilor româneşti; în minunata familie s-au născut, crescut şi educat cei doi copii, Sorin şi Horaţiu, ajunşi în vârful învăţământului tehnic românesc, în mari şi importante funcţii de răspundere.
În intimitatea lor sufletească au fost aşezaţi şi fiii duhovniceşti din Alămor, dovadă că acum se odihnesc în cimitir alături de ei, după o existenţă plină închinată unei munci continue.
Îngenunchem cu pioşenie şi vărsăm o lacrimă în faţa acestor mari oameni care nu au murit, sunt vii, trăiesc alături de noi, le privim chipul frumos, le auzim mereu glasul încurajator, sfaturile înţelepte, ziditoare, le urmăm faptele acestor tinere suflete, dânşii sunt fântâni cu multe guri, la care nu ai decât să întinzi găleţi pentru a primi apa vie care ţâşneşte mereu înviorătoare şi neistovită, au rămas mentorii noştri, trăiesc şi vor trăi în vecii vecilor.
Mediaş, august 2010

Preot Ioan RAMF, fiu duhovnicesc al părintelui şi fost elev al doamnei