Fernard Braudel scrie: "În Germania, ţăranul şi săracul mor fără să fi luat în viaţa lor vreun fel de leacuri. La doctor nu se gândeşte nimeni, pe de o parte fiindcă e prea departe, pe de alta fiindcă e prea scump". E vorba de Evul Mediu, fireşte, pentru că acum bănuiesc că s-au mai civilizat. * Apropo, medicul elveţian Paracelsus (1493-1541) zicea: "Este rolul chimiei să producă medicamente pentru a trata bolile, căci funcţiile vitale sunt în mod fundamental de natură chimică" şi tot el: "Totul este otravă, nimic nu este otravă, doza este cea care face otrava." Iar Moliere, care nu era medic, a zis-o pe aia dreaptă: "Aproape toţi oamenii mor din cauza doctorilor, nu din cauza bolilor." Înţelegei ce vreţi! * Când a fost adus în România (cu paşaport fals) Carol de Hohenzollern, între primele lucruri pe care le-a făcut, a fost să-şi comande... haine: "uniforme militare brodate (pantalon şi ulancă de general). Sunt uniforme prusace. (...)" Mai târziu, şi-a chivernisit garderoba: nouă perechi de ghete şi trei costume de călărie, un chipiu alb cu cordon, caschete, chipiuri de vară, branşete cu panglici, pălării de soare, de pâslă, cravate, mănuşi, două costume de iarnă, două paltoane, tunici, o manta, un pardesiu, 14 uniforme etc. De izmene nu se pomeneşte, semn că le avea la venire... * Un ins sociolog (sau curios) a dat iama printre românii de 20-35 de ani, întrebându-i dacă se înrolează în armată, de bunăvoie, în caz de război. Cei mai mulţi au răspuns că nu. Pentru ei, patriotismul este un termen lipsit de conţinut, confundând ţara, pământul sfânt, cu cei care o spoliază. Sunt sigur că n-au cunoştinţă nici de istorie, nici de literatură: "(...) Oriunde intră plugul în pământ/dai de un scut şi-o patrie de oase/când fiecare suflet pe pământ/va fi cuprins de sfânta datorie/că patria începe-n trupul său/şi creşte-n ceilalţi în armonie" (loan Alexandru). * Groucho Marx (comicul, care n-are nicio legătură de sânge cu filozoful Karl Marx, care le-a pus gând rău capitaliştilor) le povestea unor amici: "Am vânat o femeie timp de doi ani, ca până la urmă să descopăr că avea aceleaşi gusturi ca mine. Amândoi ne dădeam în vânt după fete". Acum sunt la mare căutare femeile cu barbă şi bărbaţii cu silicon în ţâţe. * Am văzut un reportaj din fosta localitate minieră Aninoasa. Ghetourile negrilor din statele americane sudiste sunt cartiere de lux faţă de acest aşa-zis oraş românesc în ruină. Exploatarea a fost închisă în urmă cu câţiva ani, deşi primarul, susţinut de câţiva foşti ortaci, afirmă că ar mai fi cărbune de scos încă o sută de ani. Cine ştie, poate vine vreun american şi-o ia pe nimic. * Un amic mă întreba de ce nu particip la vernisaje şi lansări de cărţi, prilej de "socializare" şi de un oarece "Frühstück". I-am spus că prefer să se întrebe lumea de ce nu-s prezent decât să se mire că sunt. În plus, nu-mi place să mănânc şi să beau în picioare... * Inteligent şi speculativ, multă vreme l-am bănuit pe scriitorul francez Pascal Bruckner că e ovrei. Asta până recent, când i-a apărut volumul "Un bon fils" în care îşi povesteşte copilăria când se ruga în fiecare zi ca tatăl lui să moară, fiind "violent, pervers, rasist şi antisemit obsesiv." Cartea a apărut la doi ani după moartea tatălui. Înainte de aceasta, i-a spus că va scrie despre el, iar bătrânul i-a răspuns: "Nu mă interesează. N-am batistă la mine. Poţi să povesteşti ce vrei, îmi e egal." Orice, dar prost n-a fost moşul.