Faină şi iniţiativa aceasta de a avea în oraş treceri de pietoni semaforizate, cu buton pe care să apeşi atunci când vrei să treci dintr-o parte în cealaltă şi invers. Cel puţin teoretic. Ba chiar şi practic.
În plimbările mele de pieton, am „încercat” destule din aceste facilităţi (printre puţinele de altfel) pentru omul acela pe cale de dispariţie, care îşi mai foloseşte picioarele, nu maşina, spre a se deplasa. Unele, ce e drept, merg. Uite, cel de pe Iorga, de lângă şcoală. Apeşi, aştepţi olecuţă, apoi se face verde. La fel şi pe Rahova, între Mihai Viteazu şi Milea. Stai, apeşi, se face iute verde, treci.

Nu acelaşi lucru se petrece tot pe Rahova, la „zebra” care dă înspre piaţa cu acelaşi nume  (adică „Rahova”, nu „Zebra”!). Acolo e altfel. Te opreşti, apeşi pe butonul pe care se apasă, se luminează indicatorul cu „aşteptaţi” şi aştepţi. Şi aştepţi. Apoi iar aştepţi. Şi după ce mai aştepţi ceva, se face verde. În total, la trecerea aceasta, cu virgulă comandă „de pieton”, aştepţi la fel de mult (sau chiar mai mult) decât la una din aceea „normală” şi neîmbunătăţită. Cu alte cuvinte, singurula vantaj al acelui buton pe care apeşi e că apare anunţul acela cu „aşteptaţi”, de parcă tu ai fi boul lumii şi ai lua-o pe roşu, printre maşini, ca să ajungi la ştiri cu „accidentat pentru că a trecut neregulamentar strada”.
Deocamdată, considerăm că trecerea de pietoni de la Piaţa Rahova este, probabil, cea mai ciudată (şi enervantă) din Sibiu. Asta dacă nu îmi veţi spune şi despre altele.