Titu Popescu, despre Estetica urbană
Urbanitatea în termenii oricărei doctrine estetice presupune civism şi bună creştere, sinonime împletite în minimul coerent al decenţei lingvistice şi comportamentale a locuitorilor unei aşezări cu statut de urbe, cu alte cuvinte urbanitatea face eticheta, firma, cartea de vizită pentru oricare aşezare civilizată. Un barem ce face diferenţa între urban şi suburban, de la limbajul vorbit  până la stilul construcţiilor de tot felul, în şi între care cetăţenii vorbesc şi trăiesc, şi comunică unii altora emoţii, gânduri, intenţii, dorinţe. Este ordinea morală a civilităţii, între oameni pre pământ, la care face apel şi studiul esteticianului Titu Popescu: Estetica urbană (Cluj-Napoca: Ecou Transilan, 2013). Volumul autorului cândva sibian ca redactor al revistei TRANSILVANIA şi revenit la Cluj după exilul în Germania a apărut cu sprijinul Primăriei, al Consiliului local Cluj-Napoca şi al Fundaţiei Culturale Carpatica – al cărei preşedinte, arh. Ionel Vitoc, a onorat cu ani în urmă funcţia edilitară de arhitect-şef al Sibiului – constituind azi un discurs de specialitate integrat sprijinirii municipiului de pe Someş în candidatura la titlul de Capitală Culturală Europeană. Coperta şi ilustraţiile sunt semnate de Valeriu Teodorescu.
Despre urbea clujană este în primul rând vorba în pledoaria lui Titu Popescu, autorul precizând că lucrarea sa „nu este un tratat de estetică urbană“. Cartea se deschide, precum o punte arcuită între două oraşe contemporane româneşti şi vechi cetăţi transilvane, cu o frumoasă propunere: O axă spirituală: Cluj-Sibiu, utilizând citate din scrierile a doi condeieri găsiţi reprezentativi pentru municipiile coaxiate: Nicolae Balotă – universitar internaţional, doctor în literatură universală şi comparată, eseist, teoretician, critic şi istoric literar, ultimul în viaţă din membii Cercului Literar de la Sibiu, fost deţinut politic în comunism, azi cetăţean francez rezident la Nisa, grav acuzat pentru colaborarea cu Securitatea de Neculai Constantin Munteanu de la Radio Europa Liberă – pentru Cluj, şi N. I. Dobra – jurnalist, filolog fost profesor şi director de şcoală sătească în comunism – un „brend“ pentru actualitatea publicisticii de Sibiu. O balanţă comparatist înfăţişată cititorilor de Titu Popescu, numai în aparenţă înclinând către Cluj, întruc穰 dacă autorul Caietului albastru a mai publicat 25 de alte titluri şi a tradus c穰eva volume din literatura universală, fiind recompensat cu premii naţionale, challangerul său sibian este autorul a nu mai puţin de şapte culegeri din bogata sa carieră gazetărească la Tribuna sibiană, din care una repertoriază în regim de reportaj literar o vizită în Franţa, fiind şi multiplu premiat de forurile competente la nivel municipal şi judeţean.
Prolegomena descrie parcursul înţelegerii disciplinei esteticii de la definirea ei clasică prin Hegel, ca filosofie a artei, cu subramuri ulterior părăsite ori slab definite, cum sunt estetica vestimentară, respectiv ambientală, şi până la actuala creştere în importanţă a esteticii urbane, după ce până la mijlocul secolului XX, pe baza esteticii rurale au fost construite doctrinele (estetice) despre specificul naţional. Titu Popescu înţelege estetica urbană prin slujirea: „trăsăturilor primare de bine, frumos şi adevăr aflate în contopire şi influenţă reciprocă“ şi prin întâlnirea esteticului cu: „morala care dă o anumită culoare relaţiilor inter-umane şi pledează mereu pentru optimizarea lor, în beneficiul tuturor“. Altfel, estetica urbană are în vedere şi kitsch-ul ambiental, fie el edificat comunist înainte de 1989, fie democratic, după. O laudă artei construcţiilor prin Şcoala lui Walter Gropius de la Weimar, înfiinţată în 1919: „Bauhausul a însemnat o formă rezolută a pedagogiei vieţii în estetică“. Despre independenţa ontologică a artei, în trena ideologică a lui Croce, după care suveranitatea estetică a expresiei implică indiferenţa etică a impresiei (temei) şi presupune amendarea oricăror imixtiuni ale eticului în estetic. Or, abandonul în stare de graţie lăuntrică are un iz vetust – afirmă Titu Popescu – urmărind: „sinceritatea în artă şi comportament“ ca pe o revelare a dorinţei de frumos a eului originar, după formularea lui Liviu Rusu. Dimensiunea idealităţii morale a frumosului în stare să trezească sentimentul de apreciere face imposibilă distincţia croceană din teza nedusă până la capăt de esteticianul italian, cu precizarea că: „abaterea de la sinceritate poate inspira în artă subiecte dăinuitoare, de exemplu relaţia Francescăi de Rimini cu cumnatul ei Paolo Malatesta“. Pe vremuri, funcţiona Codul bunelor maniere. După 50 de ani de barbarie masificată, haos existenţial şi decădere morală impusă şi internalizată ideologic de un regim totalitar în România, Titu Popescu vine cu explicarea necesară, complex abordată din perspectivă istorică, filosofică, psihologică, artistică a nevoii de ordine interioară/mentală subânţeleasă izbândirii unei ordini comportamentale la nivelul societăţii, al relaţiilor intra- şi inter-umane. Adică armonia ontologică a existenţelor umane civilizate, urbanizate, evoluate nu doar tehnologic ci şi sufleteşte, la nivelul maximal al individualităţilor în oricare comunitate de vieţuire.
Prin Estetica urbană, Titu Popescu propune bazele teoretice morale a ceea ce am numi noul umanism de după filoxera comunismului practic, adică aplicat exterminator şi deformator, în Europa de Est. Sunt concluziile unui estetician pentru care matricea morală a convieţuirii urbane continuă şi împrospătează spiritualitatea caracteristică polisului platonician: „Căci metropolele care împânzesc harta mapamondului refac, în conştiinţa comentatorilor lor, structura de bază a spiritului uman, unde trăsăturile primare de bine, frumos şi adevăr se află în contopire şi influenţare reciprocă“.

* * *

Titu Popescu şi arhitectul Ionel Vitoc - ambii foşti sibieni stabiliţi în Cluj-Napoca – împărtăşesc şi susţin ideea acestuia din urmă, anume ca şi Clujul să acceadă la titlul de cetate a culturii europene, după ce Sibiu, aşa cum se ştie, a deţinut titlul în 2007, împreună cu Luxemburg, în timp ce Universitatea de la Sibiu este urmaşa mai tânără a bătrânei Universităţi clujene. Şi în acest sens, luni, 11 noiembrie 2013, cu începere de la ora 18, cititorii pasionaţi de frumos sunt invitaţi la Biblioteca ASTRA din Sibiu, Corpul A, vechea Sală Festivă, unde are loc lansarea volumului Estetica urbană, comentat de reprezentantul Editurii Ecou Transilvan, Nadia Baciu şi de redactorul şef al revistei STEAUA, poetul Adrian Popescu.
Arhitectul Ionel Vitoc, participant în Sibiu şi la simpozionul de specialitate „Luna arhitecţilor“, va dona Bibliotecii Judeţene ASTRA colecţia completă a revistei clujene ORAŞUL, al cărei director general şi fondator este, din 2006.

mihai  posada,
Brumar 2013,
Sibiu-pe-Cibin