A trebuit să vină un oltean din Mehedinţi, Laurian Stănchescu, să se posteze în faţa primăriei şi să dea o lecţie de românism autorităţilor locale, protestând faţă de atitudinea lor şi a autorităţilor centrale în privinţa instalării bustului lui Avram Iancu în parcul Astra.

Fac constatarea că cu câţiva ani în urmă primarul Klaus Iohannis nu onora manifestaţiile româneşti, iar preşedintele ţării, domnul Klaus Iohannis, nu cu mult timp în urmă a respins o propunere a Parlamentului, anume ca Avram Iancu să fie declarat erou al naţiunii române (pe motive „tehnice”). Dar la momentele de mare solemnitate încremeneşte cu mâna pe inimă.
Protestatarul era cât pe-aici să fie hâşâit din faţa primăriei, iar câţiva sibieni aflaţi în trecere, s-au căscat un timp la el şi şi-au văzut de drum.
Ca să mă exprim elegant, e un dezinteres total al autorităţilor sibiene, cât şi al titularilor Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale (de fapt, al distrugerii identităţii naţionale), fie ei de la U. D. M.R. , U. S. R. sau P. S. D, care s-au succedat în ultimii patru-cinci ani.

Chestiunea, devenită mai mult decât penibilă, s-ar putea rezolva extrem de simplu: autoritatea locală să instaleze bustul lui Avram Iancu în Parcul Astra, la locul cuvenit. Cine ar sancţiona sau cine l-ar da jos?
După discuţia mea cam din luna iunie cu doamna primar, în această chestiune, Domnia Sa spunându-mi că va găsi posibilităţile legale, acum, cu câteva zile în urmă, la mai bine de patru luni de la acea discuţie, au apărut în Parcul Astra „experţi”  de la primărie, cultură, urbanism;  s-au mişcat prin parc şi au luat mare decizie: bustul să fie aşezat în alt loc în parc, iar iniţiatorii realizării bustului să reia dosarul proiectului de la zero, cu alte aprobări, cu alte ştampile. Asta înseamnă că va trece şi anul Centenarului, 2018. Dar este vorba despre acelaşi bust, nu altul nou şi de aceeaşi locaţie.
Aceasta este farsa, absolut penibilă şi neromânească, şi mă duce gândul la faptul  că, în 1912, când s-au împlinit 100 de ani de la naşterea lui George Bariţiu, dascălul românilor ardeleni vreme de şase decenii, Astra, românii, sibienii, l-au omagiat ridicându-i superbul bust din parc. Cerând şi atunci aprobarea primarului, un sas, acesta le-a dat-o cu condiţia ca acesta să fie instalat mai dosnic, mai după gard. Aşa că l-au instalat după gard, în curtea fostei Şcoli Civile de Fete a ASTREI. Dar atunci Sibiul, Transilvania era sub stăpânirea Ungariei. Abia după Unirea din 1918, românii l-au mutat în locul actual.

    În 1940, când aproape jumătate din Transilvania ne-a fost răpită de Ungaria horthistă, unul din primele lucruri făcute de români a fost să mute superba statuie ecvestră a lui Avram Iancu de pe aleea centrală din Târgu Mureş, pentru a nu fi distrusă, aruncată în aer de ungurii de mai departe sau de mai aproape; au dus-o la Câmpeni, în zona rămasă liberă a Transilvaniei. După revenirea părţii răpite în cadrul României, în Târgu Mureş, pe Aleea Trandafirilor, a fost instalată o altă statuie ecvestră a lui Iancu. În treacăt fie spus, în 1990 a fost profanată de maghiarii localnici.

 Exasperat de atâtea umblături, ştampilări, dosare, principalul iniţiator al bustului lui Iancu din Sibiu, prof. univ. dr. Pamfil Matei, preşedintele Filialei Societăţii „Avram Iancu” a vrut la un moment dat să-l aşeze pe un soclu improvizat, tot în holul Bibliotecii Astra, la 2-3 metri mai la stânga sau la dreapta, dar pentru a fi văzut. Eu i-am spus că va fi pentru totdeauna, aşa că a renunţat, nu acolo îi e locul!
În altă ordine de idei, stau şi mă minunez cum în capul (sau în buzunarele) autorităţilor din Alba Iulia a fost acceptată instalarea bustului ilustrului necunoscut, Miklos Bretan, tocmai în Piaţa Iuliu Maniu şi în apropierea imediată a bustului lui Lucian Blaga. De acum, românii vor merge de 1 Decembrie la Alba Iulia să îl omagieze pe Miklos Bretan?! Noi, sibienii, suntem favorizaţi, îl avem pe al nostru.
P. S. Eu unul m-am săturat de atâta aşteptare, aşa că voi face cunoscută „minunea” sibiană la nivelul ţării.

Dr. Mihai RACOVIŢAN