Dacă pentru unii dintre sibieni, faptul că produsele de la magazinul Fiscului nu au adaos comercial reprezintă o afacere, pentru alţii, adevărata afacere este să cumpere cu factură, de la Fisc, maşini, apartamente, terenuri ori case. Preţul este avantajos, iar dacă la prima strigare nu vine decât o singură persoană, licitaţia se reia şi scade şi preţul.
Marfa confiscată e valorificată
Imediat ce un organ al statului confiscă marfa, ea trebuie valorificată. Din Comisia de Evaluare face parte președintele, care este șeful adjunct al Administrației, doi membri de la Valorificarea bunurilor din cadrul Administraţiei, un membru de la OPC, iar al cincilea membru este deţinătorul.
Apartamente, case, terenuri
În urma unor sentinţe penale sau civile, Fiscul sibian scoate la licitaţie case, apartamente, terenuri ori maşini. Licitaţiile se anunţă în presă, pe site sau la avizierul Fiscului.
Potrivit reprezentantului Fiscului, la astfel de licitaţii, unde bunurile sunt valoroase, oamenii de obicei s-au obişnuit să stea până la a doua sau până a treia licitaţie. În urma celor trei licitaţii întotdeauna se vinde bunul, dar sunt şi situaţii în care la a treia licitaţie, când se presupune că preţul a scăzut mai mult de jumătate, în final, preţul plătit să fie mai mare decât cel iniţial.
Pas de cinci la sută
Licitaţiile sunt cu strigare la Fisc, pasul fiind de 5%. Atunci când e vorba de licitaţii de la Executare silită, licitaţiile sunt în plic. În aceea ce priveşte aceste din urmă licitaţii, acestea se fac în cazul contribuabililor care au datorii la fisc. La Valorificarea Bunurilor, licitaţia e cu strigare.
La pasul 1, se stabileşte preţul cu Comisia de Evaluare. În cazul bunurilor imobile, evaluarea lor se face de experţi evaluatori, iar reprezentanţii Administraţiei Finanţelor Publice doar avizează preţul. Se face un raport de evaluare, de care se ia la cunoştinţă. În cadrul AFP Sibiu există un evaluator, A.N.E.V.A.R., care face preţurile. Dacă e doar, se apelează la evaluatori din afara instituţiei. Cu acest raport finalizat, se programează licitaţiile. Comisia de licitaţie este formată din trei membri ai AFP, unul fiind jurist, iar ceilalţi doi nu pot fi de la Valorificarea Bunurilor, pentru că legea nu le permite.
Legea obligă ca la prima licitaţie să fie doi participanţi. Dacă e doar unul, licitaţia nu poate avea loc. Urmează a doua licitaţie, unde se poate reduce preţul până la 50 la sută. La această a doua licitaţie, poate fi un singur participant care să ofere preţul cerut şi atunci licitaţia este finalizată. Dacă nu se prezintă nimeni nici la a doua strigare, se organizează a treia licitaţie, unde preţul poate fi redus până la maxim 75 la sută, dar, de obicei scade la jumătate. În principiu, spun reprezentanţii AFP, totul depinde de bun.
Treizeci de zile între licitaţii
Imediat ce pot fi vândute la licitaţie, bunurile de valoare mare îşi găsesc cumpărător. Stau mult până când ajung la Fisc, pentru că, iniţial, ele sunt puse sub sechestru de deţinător şi pot fi redate celui implicat într-un proces. Doar în urma unei sentinţe definitive şi irevocabile, bunurile pot fi vândute.
Între cele trei momente ale licitaţiei e o perioadă de 30 de zile.
Legea spune că în termen de 5 zile de la emiterea facturii, cel care a câştigat bunul, trebuie să îl achite şi banii să intre în contul ANAF.
Până la finalul săptămânii trevcute, AFP Sibiu avea de pregătit licitaţii pentru o garsonieră în Mediaş şi pentru terenuri la Şura Mare, Rusciori.