O viață trăită la cel mai înalt grad de intensitate, astfel poate fi caracterizat printr-o propoziție traseul vieții biologice a celui care a fost Înalt Preasfinția Sa, dr. Antonie Plămădeală, mitropolitul Ardealului, Crișanei și Maramureșului cu sediul la Sibiu. Tânărul Leonida Plămădeală, pe numele de mirean, s-a născut la 17 noiembrie 1926 în localitatea Stolniceni din Basarabia (astăzi satul Stolniceni, raionul Hâncești, Republica Moldova). Peste ani, amintindu-și de Basarabia lui dragă menționa: „Ce înseamnă pentru mine Basarabia? Ce pot să însemne pentru cineva mama, tata, locul unde a văzut lumina zilei. Sigur că de acel loc este legat pentru toată viața, pentru întreaga existență. Locul nu este ceva întâmplător, el înseamnă soarele sub care te-ai născut, pământul, râurile, vântul, tot ceea ce alcătuiește ființa noastră omenească...”.

 

Vicisitudinile vieții sale au început pe când era elev la Seminarul Teologic din Chișinău, trebuind să se refugieze cu familia în Oltenia în vara anului 1944. „Noi basarabenii, toți, am plecat în 1944 cu gândul sigur de a ne întoarce. Nici unul dintre noi n-a plecat cu sentimentul că va rămâne definitiv. Ne-am lăsat casele pline cu covoare, cu icoane, podurile cu grâu și sâsâiacele cu porumb. Am lăsat casele în grija vecinilor cu porunca să le apere, pentru că ne vom întoarce...” astfel descrie peste ani starea de spirit și speranțele miilor de familii basarabene care s-au refugiat peste Prut în anul 1944.

În Țară și-a continuat studiile la Seminarul Nifon din București pe care l-a absolvit în 1945, înscriindu-se la Facultatea de Teologie. Drama sa existențială a început odată cu studenția, editând clandestin ziarul „Ecoul Basarabiei” și participând la marea manifestație din 8 decembrie 1945 - eveniment politic anticomunist și pro-monarhist care a avut loc în Piața Palatului din București cu ocazia aniversării zilei de nume a regelui Mihai al României. În acea zi tânărului Leonida Plămădeală a fost arestat înscenându-i-se un proces de judecată și în februarie 1949 a fost condamnat la șapte ani de temniță.

A izbutit să se ascundă în mai multe locuri, la Prislop, la Crasna din Gorj, la Mănăstirea Antim din București, la Mănăstirea Slatina din Nordul Moldovei, la Rarău, fiind prins și întemnițat abia în 1954.

După ce a fost eliberat din închisoare, intrând sub incidența unui decret de grațiere, în 1959 a fost dat afară din monahism, fiind angajat ca muncitor la Fabrica de Mase Plastice din București, unde a lucrat timp de nouă ani.

Pe numele de mirean Leonida Plămădeală a primit numele de Antonie odată cu tunderea în monahism în anul 1948, la Mănăstirea Prislop. Prin grija Patriarhului Justinian Marina, ÎPS Antonie Plămădeală a fost adus mai întâi secretar-șef al Facultății de Teologie, apoi l-a trimis să-și facă doctoratul în teologie la Oxford.

La 10 ianuarie 1982, episcopul de Buzău, Antonie Plămădeală a fost ales episcop al Sibiului și mitropolit al Ardealului, Crișanei și Maramureșului cu sediul la Sibiu, funcții pe care le-a deținut până la moarte.

Crezul întegii sale activități a fost Unitatea românilor, oriunde s-ar afla. „România are o singură inimă și inima aceasta bate pentru tot trupul și sufletul românesc, pretutindeni pe vatra strămoșească locuită de români. Nici un român, oriunde s-ar găsi, nu poate gândi decât românește, chiar dacă din pricini de care sunt alții vinovați, și-ar fi pierdut graiul. Graiul inimii, graiul sângelui e întotdeauna acela al ființei lui originare” susținea cu demnitate.

Fundamentala construcție ideatică pe care ÎPS Antonie Plămădeală o realizează este rezidirea din temelie a Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, lucrare începută în anul 1985. La Mănăstire s-au făcut reparații capitale și s-a restaurat pictura din Biserică. Incinta în stil brâncovinesc a fost ridicată din temelie, aceasta are formă de patrulater și este compusă din nouă corpuri masive de clădiri cu două nivele - unul spre Nord și altul spre Sud. Trei foișoare sculptate în piatră împodobesc incinte în exterior și în interior. Corpul de clădiri așezat pe latura de Nord cuprinde între altele, la parter - o trapeză încăpătoare, bucătărie și chilii, la etaj - casa brâncovenească, o bibliotecă, un arhondaric, iar la mansardă - Muzeul, unde sunt expuse icoane vechi pe sticlă, lemn și obiecte de patrimoniu, colecționate de ÎPS Antonie pe parcursul întregii vieți.

Ierarhul basarabean și-a pus scopul să facă din acest lăcaș sfânt un locaș de liniște și mântuire și un centru de spiritualitate ortodoxă, și de cultură națională.

În cuvântarea rostită de ÎPS Antonie la sfințirea Mănăstirii Sâmbăra de Sus în 15 august 1993 a menționat, inclusiv, următoarele: „... E o lucrare a Providenței divine. Am rezidit această Mănăstire în vremuri grele, fără aprobarea de a rezidi mănăstirea, cu riscuri și cu mare teamă. A fost o lucrare de curaj și îndrăzneală ... Mănăstirea Brâncoveanu revine stâlp, mărturie și candelă aprinsă care să lumineze Ortodoxia din Transilvania în continuare, cu aceeași putere ca și în vremea Brâncoveanului ...”.

În noaptea de 29 august 2005, când se sărbătorește Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, ÎPS dr. Antonie Plămădeală, Mitropolit al Ardealului, Crișanei și Maramureșului, s-a stins din viață. După toate serviciile de parastase, oficiate de Catedrala Mitropolitană din orașul Sibiu, cortegiul funerar a înconjurat biserica Mănăstitii Brâncoveanu unde a fost înhumat ÎPS Antonie Plămădeală.

Conferențiar universitar,

doctor în istorie

Mariana S. ȚĂRANU

Foto: Mitropolitul Antonie Plămădeală (1926-2005), preluat din ziarul „Lumina”.