Se ştie că familia regală a României era, în momentul în care principele Carol de Hohen­zollern-Sigmaringen a acceptat tronul, printre cele mai sărace familii domnitoare din Europa. Elisabeta de Wied s-a căsătorit cu domnitorul Carol I al României în 1869, în acel an venind în România. În 1881 ea a devenit prima regină a României, după ce marile puteri şi Poarta Otomană au recunoscut regatul, în urma Războiului de Independenţă de la 1877-1878.

Cunoscând situaţia financiară a casei regale, Elisabeta şi-a adus propria contribuţie la completarea veniturilor. Cine mai ştie astăzi că regina României apărea în reclame publicitare pentru o companie producătoare de maşini de scris, Elisabeta pozând în faţa unui model de maşină de scris?
Adoptând ca pseudonim “Cântecul pădurii – Carmen Sylva”, Elisabeta încerca să construiască o carieră într-un domeniu de care era îndrăgostită: lumea artelor şi în principal a literaturii.
Continuăm reproducerea articolului din Tribuna nr. 39 - 19 februarie (3 martie) 1885, articol ce preia o ştire despre Carmen Syilva din presa rusă:
«“Printre celelalte opere ale sale, cele care au atras mai cu seamă atenţiunea sunt: “Pelech-Maerchen”, povesti graţioase, instructive şi pline de poesie, cari arată pe deplin bogata fantasie a autorului lor; Jehova, în care sunt date suferinţele Jidovului rătecitor căutând, găsind şi respingând pe adeveratul Dumnezeu; scrisori şi novele “Aus Zwei Welten”, fină analisă a inimei omenesci, plină de humor, de spirit şi de adunc sentiment.
Desinând frumoasele tabele ale naturei, Carmen Sylva îşi arată tot-de-odată şi puterea minţii şi spiritului seu filosofic, trăgend din viaţă conclusiuni practice. Rîsul şi mânia, glumele şi dreapta judecată sunt în acele conclusiuni instalate cu multă delicateţă, ca nisce fluturi strălucitori în fundul tabelor sale; ele produc asupra cetitorului o impresiune fărmecătoare.
Şi în urmă, pentru a nu remâne datoare faţă cu noua patriă, Carmen Sylva trimite la locul nascerii sale o carte, care cuprinde mărgă­ritarele poesiei române, traduse în nemţesce sub acest titlu: Dichtungen. În ele găsim când cânturi de eroism, de iubire şi de dureri, când imnuri selbatice, cari respiră setea sângelui şi provoacă la luptă.”»
Imaginea primei regine a României pentru cititorii din Transilvania şi Bucovina, a fost construită de cotidianul Tribuna prin multe articole. Prin întreaga activitate regina Elisa­beta – Carmen Sylva, reuşea să câştige simpa­tii în în întreaga Europă şi toate păturile sociale, 
Am selectat un articol din Tribuna anului 1885 (nr. 55 din 9/21 martie), apărut în Foiţa Tribunei, articol purtând chiar titlul pseudonimului  literar: <<Carmen Sylva>>.
Ziarul “La Bilancia” din Fiume, aduce în N-rul seu 52 din 5 Martie a.c. sub titlul “Prelegeri la gimnasiul reg.u.” un interesant articol, pre care-l lăsăm se urmeze:
Miercuri în 22 februarie, un public numeros asista la a opta conferenţă a ciclului al 2-lea de prelegeri de seara, în care profesorul Vincenţiu Nicoară ceti o disertaţie asupra poetei Carmen Sylva.
Prelectorul introdu-se prelegerea s’a prin observaţiunea că, azi mai mult ca ori-când, poesia şi-a aflat adăpost în palaturile regale: căci poeţi sunt Oscar, regele Suediei, Alfons, regele Spaniei, Ludovic I, regele Portugaliei şi Ioan (Filalete), regele Saxoniei, traducătorul “Divinei Comedii” a lui Dante; poet, principele Nicolae de Muntenegro şi nefericitul archiduce Maximilian, poet în fine regina Elisabeta de România, sub pseudonimul “Carmen Sylva”. Pentru ce Augusta poetă şi-a ales acest pseudonim, ni-o spune ea însăşi în cântecul pus în fruntea copiosului volum de poesii lirice, intitulat “Meine Ruh”:

Carmen, das Lied und Sylva, der Wald.
Von selbst gesungen das Waldlied schallt.
Und wenn ich im Wald geboren wär
Dann sang ich die Lieder schon längst nicht mehr.

Den Vögeln hab ich sie abgelauscht,
Der Wald hat alles mir zugerauscht.
Vom Herzen that ich den Schlag dazu,
Mich singen der Wald und das Lied zur Ruh!

Titlul acestui volum nu este decât o traducere din “Monrepos”, numele roman­ticului castel de vară al principilor de Wied, situat pe terenul drept al Renului, la gura rîuleţului Wied, în mijlocul pădurilor seculare, unde regina Elisabeta se născu şi unde’şi petrecu tinereţile sale. Pădurea, cu tot farmecul poetic al ei, este aceea, care îi inspira cântecele. Şi în România Regina Elisabeta îşi are al seu “Monrepos” şi a sa pădure, nese­catul isvor de poesie şi de farmec. La poalele Carpaţilor, în mijlocul pădurilor maiestuoase de brazi, aproape de încântătorul părău Peleş, la Sinaia, se ridică castelul “Peleş”, locul de predilecţiune al Poetei Carmen Syilva.  De aici scria ea mamei sale: “Cât de mult am dorit pădurea! Am povestit-o ieri Peleşului, şi el murmura cu cascadele sale de apă, ce se rostogoliau şi umblau preste pietri, frunzele de fag tremurau şi şoptiau, şi fulgii de soare sburau înspre mine. Toţi îmi promiseră nouă cântări şi-mi ziseră, că dacă vor fi eterne şi nesecate, vor sci cântările mele”». (va urma)

Marius HALMAGHI