Mii de vizitatori, sute de comercianţi şi produse din lut nenumărate. Albe, negre, viu colorate, "cântăreţe" – dacă vorbim despre fluiere – şi aşa mai departe. Un du–te–vino continuu a fost în Piaţa Mare din centrul Sibiului, unde, timp de două zile, Târgul Olarilor şi–a desfăşurat cea de–a 47–a ediţie. Nici în Piaţa Mică nu a fost mai puţină forfotă, aici desfăşurându–se Zilele Culturii Rome.
În razele arzătoare ale soarelui, sub pălării sau sub umbrele, cu ochelari şi cu evantai. Aşa şi-au aşteptat cei peste 200 de meşteri olari clienţii şi curioşii să des­copere câteva dintre tainele acestei arte. Sâmbătă şi duminică, oraşul de pe Cibin a reiterat atmosfera secolului al XVII-lea, când, în centrul oraşului, se adunau ne­gustori şi artişti să etaleze ce au mai de preţ. Astăzi, comercianţii vin din Horezu, Corund, Baia Mare, Oboga, Glogova, Marginea, Obârşa, Rădăuţi şi Braniştea. Dar nu toţi. Sunt şi care au trecut hotarele să ajungă în Sibiu, din Republica Moldova, Un­garia şi Bulgaria. Iar sibienii şi turiştii veniţi în oraş nu şi-au lăsat oaspeţii fără vizite. Aşa că s-au înghesuit să cumpere oale, ulcele, căni, farfurii ori vase decorative potrivite pentru propria locuinţă. Sau pentru un ca­dou destinat celor dragi.

Produsele, la încercat!

De cum intri pe strada Ni­colae Bălcescu, dinspre Bu­levardul Victoriei, e agitaţie. Şi nu e muzică. Nu e festival. Sau concursuri. Aşa cum a fost în ultima vreme în centrul istoric. Ci e artă. "Sunt mulţi care au venit de peste tot, mami. Să arate că ei lucrează şi fac ceva frumos, mami", spune o femeie ţinându-şi de mână copilaşul. Şi aşa e. În Piaţa Mare, negustorii îşi aşteaptă clienţii aşa cum ştiu ei mai bine. Fie îmbrăcaţi în straie de sărbătoare, fie cu produsele aşezate pe preşuri tradiţionale, fie cântând la instrumentele din lut, fie protejându-se de soare sub umbrele sau pălării. Dar cu bună dispoziţie. Toţi comer­cianţii se arată încântaţi de fiecare vizită. "Veniţi şi în­cercaţi dacă doriţi să cum­păraţi. Punem şi apă", spune una dintre negustoare, în­tinzând o cană de lut.

Inspiraţia nu ţine cont de vârstă

La fel şi cu instrumentele muzicale. Tot pe încercate merge. Printre chicotelile oamenilor, în surdină, se aude şi fluierul. Creat sub diferite forme, mai colorat sau mai simplu, cu aspect mai sofisticat ori ba, fluierul pare să fie o atracţie destul de mare în această ediţie a Târgului Olarilor. Asta pentru că prichindeii se arată foarte interesaţi de cântatul la un asemenea instrument, iar o rugăminte către mamă aduce şi achiziţionarea unui astfel de "cântec". Iar dacă adulţii s-au putut delecta cu dife­ritele produse din lut, pentru care au scos din buzunar între un leu - un breloc - şi sute de lei, în funcţie de com­plexitatea şi dimensiunea vasului - , micuţii s-au putut alătura şi atelierului de olărit, organizat de Magic Hand's Studio, cu participarea artis­tului plastic Andrei Pandea. Zeci de copii s-au îndemnat, sub motto-ul "Inspiraţia nu vine, inspiraţia e în noi". De pildă, duminică, spre orele prânzului, mesele atelierului erau pline. Figurine, per­sonaje fictive sau din desene animate au prins parcă viaţă în mâinile micilor artişti. "Fac un om", ne-a destăinuit şi Andrei, un copil de nici cinci ani, care mânuieşte lutul pentru prima dată, spune el.

Din tată-n fiu

Cei care au trecut prin Pia­ţa Mare, în acest weekend, au putut vedea şi roata tra­diţională a olarului. Ion Răte­zeanu, din Găle­şoaia, judeţul Gorj, a adus o roată veche de peste o sută de ani şi, timp de două zile, în centrul Sibiului, a lucrat obiecte din lut. La fel ca Dan Sorin Bucur. Bărbatul vine din judeţul Cluj şi, împreună cu Gabriel, mi­cuţul de opt anişori, execută pe loc obiecte personalizate, începând de la trei lei. "E roata cu care venim la târguri. Nu e foarte bătrână, e mo­dernă. Se folosesc rulmenţi şi mult metal", mărturiseşte Dan Bucur. Bărbatul a învăţat meseria pe băncile Şcolii de Artă din Cluj, urmând să se dezvolte singur. "Dacă lucrez o zi întreagă pot să fac şi 200 de căni", ne destăinuie acesta. În această artă, greu este şi decoratul. Căci necesită migală, răbdare şi - mai ales - dragoste pentru această meserie. Iar pasiu­nea pentru oale şi ulcele i-a fost transmisă şi lui Gabriel, fiul care l-a însoţit în expediţia din oraşul de pe Cibin. Cu­minte, tăcut şi cu un zâmbet discret, micuţul ţine în mână o pensulă. Deocamdată modelează din lut animăluţe şi îi place să deseneze foarte mult. Căci asta face mereu. Nici la şcoală, româna sau matematica nu se compară cu pasiunea-i pentru desen. Nu ştie dacă vrea să ajungă ca tatăl său, însă acum tot ce îşi doreşte este să îşi termine ograda din lut.

Sărbătoare în doliu

Iar dacă în Piaţa Mare lutul a fost stăpân... ^n Piaţa Mică au fost Zilele Culturii Rome, unde au fost prezenţi şi regii Cioabă, Dorin şi Daniel. Aici, peste 100 de meşteşugari romi, veniţi din toată ţara le-au arătat localnicilor, dar şi turiştilor, cum se lucrează cazanele din aramă, cum se ţes hainele ţigăneşti sau cum creează bijuteriile din argint. De altfel, bijuteriile au fost la mare căutare, deoarece, femeile, care cunoşteau arta tocmelii, lăsau la preţ imediat ce vedeau că cineva e inte­resat de brăţările, cerceii sau inelele create de soţii lor. Aşa se întâmpla la unul dintre standuri, unde femeia romă oferea, la alegere, un inel sau o pereche de cercei celor care cumpărau de la ea, o brăţară sau un lănţişor. La final, toată lumea a fost fericită: romii şi-au vândut creaţiile, iar româncele au plecat acasă cu bijuteria dorită, dar şi cu sentimentul că au făcut o afacere bună.
Anul acesta, nu a mai fost organizată parada portului popular şi nici muzica nu s-a auzit la sărbătoarea ţiganilor. Spre deosebire de paran­gheliile de la Costeşti, la Sibiu romii au fost în doliu după decesul lui Florin Cioabă, autointitulatul rege al romilor. Fiii săi au venit în Piaţa Mică, în haine negre şi au stat, sâmbătă, împreună cu câţiva prieteni de familie la o terasă. Au luat prânzul împreună şi au băut limonadă, fără alcool, acesta fiind interzis la bap­tişti. Totodată, pentru a con­tinua ceea ce a realizat Florin Cioabă, în numele lui au fost oferite copiilor rechizite, iar Dorin Cioabă i-a încurajat să meargă la şcoală.