Miercuri 10 august 2022, Sala Oglinzilor din cadrul Forumului Democrat German din Sibiu a devenit neîncăpătoare cu prilejul lansării noului volum semnat de dr. Irmgard Sedler, Skoro damoi! Speranță și disperare. Deportarea sașilor din Transilvania în lagărele sovietice de muncă, 1945-1949, Ed. Honterus, 2022. Evenimentul a fost organizat de Muzeul Național Brukenthal, Muzeul Transilvănean din Gundelheim, Asociația culturală Octavian Smigelschi și Forumul Democrat al Germanilor.

În deschiderea evenimentului au luat cuvântul domnul dr. Benjamin Jozsa, directorul editurii Honterus care a subliniat importanța acestei traduceri și bucuria de a fi tipărită și în limba română. Domnul Alexandru Constantin Chituță, inițiatorul tipăririi acestei cărți și în limba română a declarat: ”Sunt bucuros că iată după ce am prezentat volumul tipărit în limba germană aici la Sibiu s-a dorit ca acesta sa fie tradus și în limba română. Este o carte specială. Nu este doar o carte memorialistică, un catalog de expoziție, o carte istorică, este o carte scrisă în urma unei cercetări de peste 40 de ani, cercetare începută în anii 80 la Sibiu și continuată în Germania. Este o carte scrisă și cu sufletul și cu lacrimi pentru că o parte din membrii familiei Sedler au fost deportați în zona Donbasului. Amintirile păstrate și adunate în această carte sunt valoare iar fotografiile și obiectele ce însoțesc textul sunt purtătoare de semnificații și au rolul de a lega trecutul de prezent. În același timp sunt obiecte memoriale care transferă amintiri din generație în generație. Volumul este prezentat acum la Sibiu iar săptămâna viitoare acest volum va fi prezentat și la Bistrița.”

În continuare doamna dr. Irmgard Sedler, autoarea volumului afirmă: ”Esențial este faptul că flash-urile asupra acestui fenomen foarte complex surprins în cartea de față – deportarea etnicilor germani în Uniunea Sovietică 1945-1949 – pornește întotdeauna de la obiect. Volumul cuprinde cercetarea de arhivă, interviuri, scrisori din lagăre, fotografii care ilustrează viața de zi cu zi în lagăr, foametea, lipsa de îmbrăcăminte, lucrurul în mină, moartea dar și contactele cu populația civilă rusească, transportul forțat al bolnavilor în zona sovietică din Germania și de acolo trecerea de multe ori frauduloasă a graniței a celor care doreau să se întoarcă acasă. M-am folosit de fotografie ca fiind interpusă între realitatea de acolo și conștiința celui care rămâne. ”

Au mai luat cuvântul: prof. univ. dr. Zeno Pinter, dr. Răzvan Pop, managerul Bibliotecii Județene ASTRA, dl. dr. Alexiu Tatu, directorul Athivelor Naționale Sibiu, dl. dr. Vasile Ciobanu, dl.Onuc Nemeș Vintilă și traducator Ruxandra Stănescu.

"Skoro damoi" este afirmația mereu repetată despre iminenta întoarcere acasă a celor deportați din Transilvania în lagărele de muncă rusești ce a fost inițial condensată în comunitățile de lagăre din Donbass, Urali și Siberia într-o cifră de speranță mobilizatoare și de susținere a vieții, pentru ca mai apoi, când a fost demascată ca zvon propagandistic despre întoarcerea acasă, să se transforme într-o expresie a dezamăgirii, resemnării și chiar a disperării. Cu acest titlu din sfera emoționalului, expoziția se referă doar la un singur aspect principal în contextul celor trei niveluri importante de prezentare – evenimentul deportării trăit subiectiv, așa cum este el confruntat de vizitator din jurnalele originale, din reconstituirea în memorie în interviuri, din numeroasele scrisori și fotografii din lagăre în procesarea muzeală. Faptele istorice formează linia directoare la un al doilea nivel de prezentare. Acestea sunt evenimentele cronologice legate de deportarea bărbaților și femeilor transilvăneni sași în lagărele de muncă din Uniunea Sovietică, ca urmare a consecințelor celui de-al Doilea Război Mondial. Acestea sunt integrate în condițiile economice și politice ale vieții din societatea rusă postbelică, care, la rândul ei, a fost marcată de distrugerile cauzate de invazia germană, de epurările staliniste și de proasta gestionare bolșevică, cu foamete și represalii masive. Adunarea și deportarea forțată a sașilor transilvăneni în Uniunea Sovietică în perioada 1945-1949 a făcut parte din măsurile de reparații de război mult mai ample ale Rusiei, care au vizat întreaga populație de etnie germană din cele cinci state est-europene care au intrat sub controlul militar rusesc după cel de-al Doilea Război Mondial.

Editat în condiții grafice excelente, cele peste 300 pagini ce cuprind texte, mărturii, memorii, fotografii, ilustrează coșmarul deportării în regiunile miniere din Bazinul Doneț, Urali și Siberia de Vest începând cu 13 ianuarie, a peste 70.000 de cetățeni români de etnie germană, din care peste 30.000 sași transilvăneni dintre care aproximativ 12% au murit de foame și epuizare. Din punctul de vedere al celor deportați, recrutarea care a avut loc în cele din urmă cu numeroase atacuri și experiențe umane la limită,  a devenit un moment cheie al deportării, care cu greu a putut fi depășit din punctul de vedere al trăirii dramatice. Pentru mulți dintre deportați și copii lor, momentul în care și-au văzut mama smulsă din mijlocul lor a rămas până în prezent momentul esențial și declanșator emoțional al amintirilor. Această amintire adesea ghidează fluxul narațiunii. Acest lucru este des menționat în interviurile cu cei afectați, în jurnalele și amintirile deportaților. 

Povara emoțională că nu ne-am luat rămas bun de la copiii și părinții noștri cum menționa M.E. din Nocrich, transformă imaginea tăcută din amintire într-un simbol al doliului și al pierderii.