Romulus Cândea (1886-1973), un savant avrigean, cu o biografie incitantă, s-a născut în 7/19 octombrie 1886, ca fiu al protopopului ortodox din localitate și nepot al scriitorului ardelean Ion Cândea din București, cunoscut sub pseudonimul „De sub Surul”.

După ciclul primar absolvit în localitatea natală, urmează studii gimnaziale la Liceul evanghelic din Sibiu (azi „Colegiul Național Samuel von Brukenthal”) între anii 1897-1906.  Într-o publicație sibiană a vremii sunt oferite informații privind examenul de maturitate desfășurat în zilele de  21-25 mai 1906 în fața Comisiei de evaluare al cărei președinte era  vicarul Friedrich Teutsch și a Comisarului imperial Emil Rombauer. Materiile examinate au fost:  la proba scrisă – Limba germană, Limba latină, Istorie, Matematică, Limba greacă , iar la proba orală –  Limba ebraică. Printre cei 23 de candidați cu rezultate excelente, sunt clasați  și Albrich Hermann, Albert Bielz, Romulus Cândea, Gerhard Csaki, Daniel Czekelius, Hans Herbert ș.a („Evanghelischen Gymnasiums”, Hermannstadt, 1906, p. 62).

Studiile superioare le parcurge la Facultatea de Teologie a Universității „Franz Josif” din Cernăuți (1905-1909), locul unde, după trei ani, în 1912, susține un doctorat în teologie. „Tribuna” informa cititorii săi cu privire la acest eveniment: „Dl. Romulus Cândea, originar din Avrig, a prestat cu succes foarte bun rigurosul al II-lea în teologie. Promovarea de doctor însă se amână, pentru dl. Cândea, la sfatul profesorilor universitari de aici, și își va înainta rugările pentru a fi promovat, „sub auspiciis Imperatoris” ( anul 15, 1911, nr. 77 din 5 aprilie, p 7). Doctoratul în teologie „sub auspiciis imperatores” se acorda numai acelui candidat care a absolvit toate clasele primare și secundare- cu mențiunea „eminent”, avrigeanul  fiind primul ardelean care dobândește această distincție la Universitatea din Cernăuți. „ La promoția d-lui Cândea, Majestatea Sa Monarhul va fi reprezentat prin guvernatorul Bucovinei, contele Rudolf de Meran, care va preda absolventului Cândea, inelul de aur dăruit din partea Majestății Sale”, menționa publicația brașoveană „Gazeta Transilvaniei” (anul 75, 1912, nr.125 din 8 iunie, p. 3). Ziarul „Opinia” din Iași, transmite aceleași știri îmbucurătoare pentru noi românii, descriind astfel ceremonia zilei: „Guvernatorul Bucovinei, dr. Rudolf de Meran, însoțit de căpitanul districtului, dr. Graf de Ezdorf își fac apariția fiind întâmpinați de Rectorul Universității, dr. Constantin Loghin și secretarul acesteia”.

În discursul Rectorului sunt subliniate calitățile de excepție ale candidatului. Urmează cuvântarea  lui Romulus Cândea, care abordează tema: Influența culturii grecești asupra bisericii române. Decanul Facultății de Teologie,  Vasile Tarnawski elogiază în luarea sa de cuvânt calitățile distinsului  absolvent „îndemnându-l să se devoteze mai departe științei care i-a deschis larg porțile ei” (anul 9, 1912, nr.1629 din 1 iulie, p. 2). Evaluări pozitive întâlnim și în paginile  ziarului „Adevărul” (București,  anul 25, 1912, nr.8188 din 29 iunie, p. 5)  dar și în „Gazeta Transilvaniei” cea care consemna: „Tânărul care a făcut până acuma onoare unui neam întreg,  ne va ferici și pe viitor cu sârguința sa plină de roade (anul 75, 1912, nr.154 din 13 iulie, p. 2).

 Începând cu 1910, îl întâlnim la studii de specializare la Universitatea din Berlin (1910-1911), continuate  la Universitatea din Leipzig unde îl are ca dascăl pe celebrul  istoric Karl Gotthard Lamprecht (1856-1915).  În această cetate universitară dobândește un nou doctorat  în filozofie. La revenirea în țară funcționează ca profesor la Institutul Teologic-Pedagogic din Sibiu (1915-1919). În calitatea sa de profesor seminarial,  Romulus Cândea este semnatarul petiției generate de Mitropolitul Vasile Mangra (1850-1918) prin care se solicitau drepturi egale ale românilor cu celelalte națiuni ale țării, document înaintat Prim ministrului ungar  István Tisza   („Gazeta Transilvaniei” anul 80, 1917, nr. 14 din 7 februarie, p. 1). În următorii ani, 1919-1922, continuă activitatea didactică  în cadrul Facultății de Teologie din Cernăuți unde susține cursuri de Istoria bisericească. Într-unul din numerele publicației „Patria”, care apărea la Cluj prin grija lui Ion Agârbiceanu, este inserată știrea potrivit căreia, în urma vacantării catedrei de Istoria bisericească, prin retragerea lui Eusebiu Popovici, aceasta este preluată de către Romulus Cândea: „Lecția de inaugurare s-a făcut într-o solemnitate deosebită, de față fiind și ministrul Ion I.Nistor și un public numeros” („Patria”, anul I, 1919, nr.15 din 4 martie, p. 2). 

 Se transferă la Facultatea de Litere și Filosofie a aceleiași universități, unde  (între 1922-1940) a fost titularul cursurilor de Istorie universală, Istoriografie și Științe auxiliare ale istoriei. Ocupă fotoliile  de decan și rector ale universității bucovinene. Sunt ani de muncă intensă, cu timp alocat pregătirii și prezentării conferințelor pe diverse teme. În publicația „Glasul Bucovinei”, fondată de Sextil Pușcariu, organ al partidului democrat al unirii, se consemnau următoarele: „Societatea academică „Junimea” organizează duminică 20 aprilie a.c. a patra șezătoare  literară în sala „Armoniei” (Palatul național) unde dl. prof.univ. dr. Romulus Cândea va ține o conferință despre Napoleon I și Țările române. Grație măiestriei expunerii a conferențiarului, auditoriul a văzut cu ochii minții, fazele de glorie și declin ale acțiunii de titan desfășurate în Europa de Napoleon” ( anul V, nr.957 și 958 din 2 și 5 aprilie). Alte conferințe susținute în acești ani: Caracterul național al bisericii noastre, Organizația bisericească în viitoarea constituție,  Chestiunea Rhinului acum o sută de ani și astăzi sunt amintite de aceeași publicație. Cazul Romulus Cândea nu este singular, el făcând parte din acel lot de profesori universitari, care cuprindea pe Eugeniu Botezat, Traian Brăileanu și Vasile Gherasim, dascăl în  învățământul primar,  prezenți la întrunirile Asociației corpului didactic primar român din Cernăuți. Următoarele conferințe: Viața și opera lui Dimitrie Onciul, Naționalism și Biserica creștină, Ideea națională și războiul mondial, Chipuri și icoane din trecut ș.a. au  fost susținute la Cernăuți, Bacău, Roman și în alte localități din nordul geografic al țării noastre.

Este numit în comisii de promovare didactică, astfel: „Ministerul Instrucțiunii a numit pe d-nii profesori Cândea și Marmeliuc, de la Universitatea din Cernăuți, în comisia pentru ridicarea la rangul de profesor titular a d-lui agregat A. Morariu, la catedra de literatură română modernă și folclor de la Facultatea de Litere din Cernăuți” („Lupta”. anul VI, 1927, nr. 1770 din 19 octombrie, p. 2).

În postura de profesor universitar, continuă activitatea didactică și la Universitatea din Cluj- Sibiu (1940-1947) în cadrul Facultății de Litere și Filosofie.

A fost contemporan cu o serie de personalități  Vasile Mangra, Nicolae Bălan, I.G.Duca, Lucian Borcia, Ioan Fruma, Petru Groza ș.a.

A fost membru fondator al Institutului de Istorie și Limbă al Universității din Cernăuți;  membru laic în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Cernăuțiului, ales pe locul rezervat mirenilor din orașul Siret ( „Universul”, anul 43, 1925, nr. 263 din 14 noiembrie, p. 6.); membru în Congresul Național Bisericesc; deputat și senator în Parlamentul României Mari, din partea Universității din Cernăuți.  

În conformitate cu Legea pentru înființarea Institutului de studii bizantine, în urma solicitării istoricului Nicolae Iorga, Ministerul Instrucțiunii Publice a desemnat în Consiliul de conducere al institutului, pe lângă Nicolae Iorga, Demostene Russo, Gheorghe Brătianu, Orest Tafrali, Ilie Minea, Alexandru Lapedatu, Nicolae Bănescu, Barbu Teodorescu, Constantin Marinescu și pe cei trei istorici din Cernăuți, Ion Nistor, Romulus Cândea și Vasile Grecu (Vezi: „Viitorul”, București, anul XIX, 1926, nr. 5488 din 19 iunie, p. 4 și „Rampa”, București, anul XI, 1926 nr. 2593 din 21 iunie, p. 2). A fost ales membru în Comisia pentru reforma învățământului teologic de toate gradele, alături de mitropolitul Pimen al Moldovei, arhiepiscopul Gurie al Chișinăului, episcopii Vartolomeu al Râmnicului, Ioan Stroie al armatei și Nae Ionescu („Diminiața”, București, anul 22, 1926, nr.7030 din 25 iunie, p. 10).

Ca istoric a fost preocupat de istoria bisericească, istoria catolicismului în Moldova secolului al XVI-lea, istoria Bisericii Ortodoxe din Bucovina, situația bisericii românești din Transilvania în timpul primului Război Mondial, viața și activitatea unor personalități românești din secolele XIX-XX. Bogata și diversificata sa preocupare, rezultatele merituoase obținute  (a publicat volume, broșuri, studii și articole de istorie), are drept urmare recunoașterea Academiei Române care îl desemnează în anul 1929 membru corespondent.

 Între primele studii publicate, în „Revista Teologică” se numără și cel intitulat  Femeia la evreii greci („Telegraful Român”, anul 55, 1907, nr. 98 din 6 septembrie, p. 403).

au donat următorii studenți universitari din Cernăuți: Avram Imbroaie, Ioan Felea, Ioan Mardan, Ioan Broșu, Silviu Dragomir, Nicolae Popovici, Romulus Cândea, Ștefan Cioroian, Constantin Papuc și Andrei Blaga, câte 10 coroane, total 100 coroane” („Telegraful Român”, anul 58, 1910, nr.1 din 5 ianuarie, p. 3).

Un moment de cumpănă din viața lui Cândea s-a petrecut în anul 1926. Prin mașinațiuni, minciuni și rea credință, Romulus Cândea este debarcat de la conducerea Universității din Cernăuți. Neadevărurile din raportul Ministrului Instrucțiunii au fost colportate de ministrul Petre P.Negulescu („Viitorul”, anul XIX, 1926, nr. 5501 din 4 iulie, p. 2). Împotriva deciziei de revocare, Cândea a făcut acțiune în contencios, demersul fiind respins. Un alt recurs este înaintat Curții de Casație, susținând că „… îndatorirea  de a se motiva raportul de revocare nu privește numai simpla anunțare de „fapte grave” ci implică o amănunțită și completă motivare a însăși temeiniciei și gravității acestor fapte – ceea ce nu se făcuse în raport” („Universul”, anul 45, 1927, nr. 128 din 7 iunie, p. 2).

Din punct de vedere politic, Romulus Cândea se orientează înspre Partidul Liberal.  Aceeași publicație bucureșteană inserează în coloanele sale discursul pronunțat de Cândea la accederea în rândurile membrilor de partid liberali ( anul 45, 1927, nr. 67 din 23 martie, p. 3). În această calitate ocupă fotoliul de deputat în Parlamentul României, fiind, în aceeași ipostază, ales  Primar al municipiului Cernăuți. Cu acest statut, la care se adaugă și cea de vicepreședinte al P.N.L., rostește o cuvântare de comemorare prilejuită de decesul lui Ion I.C.Brătianu („Glasul Bucovinei”, anul X, 1927, nr. 2538 din 26 noiembrie, p. 3).

La Congresul Uniunii Femeilor Române, desfășurat la Cernăuți,  Cândea are prilejul de a propune ca”… să se înființeze echipe volante din rândul doamnelor române, ca să aibe contact continuu cu satele, pentru a le lumina în toate direcțiile, inclusiv a analfabetismului” („Viitorul”, anul XX, 1928, nr. 6071 din 12 septembrie, p. 3).

În același an, în sala festivă a Teatrului Național din Cernăuți s-a desfășurat un festival literar dedicat scriitorului Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, prezent la această acțiune. Participarea a fost imensă, sala fiind plină până la ultimul loc. Romulus Cândea a susținut o conferință despre viața și opera scriitorului sărbătorit. La această activitate a participat și Ion Nistor – ministrul Lucrărilor Publice, generalul Florescu, comandantul Diviziei a VII de la Iași, ș.a. Referitor la intervenția lui Cândea, ziarul „Cuvântul” făcea următoarea remarcă: „…printr-o frumoasă cuvântare ce ține încordată atenția auditorilor timp de aproape două ore, se arată un  perfect cunoscător al scrierilor autorilor români contemporani, și relevă în mod magistral valoarea lucrărilor domnului Brătescu-Voinești” (anul IV, 1928, nr. 1024 din 22 februarie, p. 3). 

La Congresul liberal desfășurat la Botoșani, cu participare a delegaților din nordul Moldovei și Bucovina, în prezența conducerii partidului în frunte cu I.G. Duca, Romulus Cândea  dezvoltă o frumoasă cuvântare. Este anul în care este ales Membru corespondent al Academiei Române și reprezentant al acestei instituții în Consiliul de Administrație al Teatrului Național din Cernăuți („Dreptatea”, anul IV, 1930, nr. 849 din 9 august, p. 2.)

La malul Mării Negre, în Constanța, s-a constituit societatea „Pro Eminescu” care-și propunea un ciclu de conferințe dedicate poetului. Prima îi aparține lui Romulus Cândea care prezintă tema „Propovăduitorii ideii naționale”. De la malul mării, se întoarce în orașul studiilor gimnaziale, Sibiul lui drag, unde, la  Prefectură susține  o conferință  despre evenimentele intervalului de timp 1848-1918. Știrea este furnizată de cotidianul german „Siebenbürgisch-deutsches Tageblatt”, care, printre altele, amintește că vorbitorul a fost absolvent al Gimnaziului german sibian, promoția 1906.

Din seria de conferințe susținute de Cândea în acești ani reținem cele  de mare audiență la public: Drepturile noastre istorice asupra pământului românesc, Unirea românilor, o necesitate istorică, Ce datorăm Unirii! și Problema administrativă în legătură cu viața de stat și comună.

A făcut parte din numeroase comisii de doctorat,  menționăm în acest context, doar un singur exemplu, utilizând informația furnizată de „Glasul Bucovinei”: „La Universitatea din Cernăuți s-a susținut examenul de doctorat al istoricului Ilie Corfus, în fața comisiei formată din profesorii Ion I. Nistor, Ion Bacinski, Romulus Cândea, Dimitrie Marmeliuc și Vasile Grecu, cu titlul Corespondența inedită asupra relațiilor lui Mihai Viteazul și Polonia.” ( anul XVIII, 1935, nr.4492 din  6 februarie, p. 1).

La 1 ianuarie 1939 apare la Cernăuți publicația „Suceava. Ziar al ținutului Suceava” , până la 28 iunie 1940. Aceasta beneficia de un sumar bogat și interesant la rubricile „Artistică și literară”, „Educație și școală”, „Sanitară”, „Sportivă”, „Pagina străjerilor și arcașilor”, „Oglinda vieții locale”, funcția de director având-o Romulus Cândea, urmat de la 1 iunie de Leon Țopa.

Dintre lucrările apărute sub semnătura sa, menționă: Românii și rutenii în Biserica gr.ort.din Bucovina. Spicuiri din istoria românilor bucovineni (1909), Catolicismul în Moldova în secolul al XVI-lea ( 1917), Concordate. Un capitol de istorie politică  (1921), Andrei Șaguna  (1923), Patriarhul Miron Cristea, (1925), Biserica ardeleană în anii 1916-1918 (1926), Reforma învățământului universitar  (1935), Un luptător bucovinean-Alecu Hurmuzaki (1941) ș.a. Sunt doar câteva titluri situate la intersecția  temei național românească și cea identitar-ortodoxă.

Marginalizat de regimul comunist, a decedat după o îndelungată suferință și a fost   înhumat în 29 ianuarie 1973 în cimitirul din Avrig.

                                                                            Lucian Giura