Tot mai des vedem tineri îmbrăcați în port popular (mai ales la cununia religioasă). Dacă înainte de 1989 portul popular era asociat mai ales cu marile festivaluri organizate de stat, după Revoluție lucrurile au început să se schimbe.

Treptat, costumul tradițional și-a recăpătat locul firesc în viața de zi cu zi, așa cum era odinioară, înainte ca regimul comunist să-l transforme într-un simbol propagandistic. Astăzi, suntem martorii unei noi etape: nu cu mult timp în urmă, marea casa de modă Louis Vuitton s-a inspirat din modelul cămășii tradiționale din Mărginimea Sibiului pentru colecția sa din 2024, un fapt care a împărțit românii în două categorii: cei care s-au bucurat și cei care s-au simțit „furați”.

Chiar și Constantin G. Stere a făcut o vizită în Săliște și a spus că portul ţăranilor din Sălişte era cea mai convingătoare imagine a continuităţii, a tradiţiei, a rezistenţei identităţii româneşti: „Toate fetele sunt în port ţărănesc: o catrinţă, două şorturi negre lungi, înseninate jos cu două dungi discrete de cusătură aurite, în crăpăturile catrinţei se vede fustă albă ca zăpada, crohmolită; o cămaşă albă, cu cusături tot negre – o simfonie în alb şi negru; în cap – o broboadă de mătasă, totdeauna de o culoare discretă – viorie, vişinie, vânătă, închise, sau albă, foarte elegant legată, lăsând descoperite fruntea şi părul înălţat din faţă; în picioare – păpucei cocheţi, peste ciorapi negri sau albi”, potrivit lucrării scrise de Virgil Alexandru Chera, Orașul Sălişte – „Mărgăritarul Ardealului”.

Portul popular românesc are origini ce pot fi urmărite încă din secolele IX–X, însă cele mai numeroase dovezi documentare apar abia din secolul al XIV-lea. Cea mai veche reprezentare cunoscută a costumului tradițional autentic se regăsește în Cronica Pictată de la Viena din 1358, care ilustrează bătălia de la Posada dintre regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, și voievodul Țării Românești, Basarab I. Aici sunt înfățișați bărbați purtând cămăși lungi, strânse în talie cu brâu sau centură, ițari, opinci și căciuli din lână.

Ziua Naţională a Portului Tradiţional din România, instituită prin Legea nr. 102/2015, este celebrată în fiecare an în a doua duminică a lunii mai. Astfel, în acest an, sărbătorim Ziua Naţională a Portului Tradiţional în data de 11 mai.

Mai jos vă prezentăm caracteristicile costumului tradițional din Mărginimea Sibiului. Pentru a afla aceste date am stat de vorbă cu profesor doctor Rodica Popa Comăniciu, Palatul Copiilor Sibiu, muzica populara, care a scris cartea „Evoluția obiceiurilor populare tradiționale. Sărbătorile de peste un an în Mărginimea Sibiului”.

Portul femeiesc din Săliște

Găteala capului are mai multe componente care sunt utilizate în funcție de evenimente.

Cârpa (năframă, păstură) este piesa cea mai obișnuită ce se poartă în copilărie, la tinerețe şi bătrâneţe, cu deosebiri de mărime. Înainte, în conformitate cu unele păreri, aceste cârpe aveau un model colorat pe margine, care s-a pierdut, rămânând doar cârpa neagră, împrejur terminându-se cu ciucuri mari, lungi, înnodaţi.

Podoabele – cele mai obişnuite la fete şi mirese au fost mărgelele colorate şi salbele de “sfanţi”, făcute din monede care circulau, de aramă, argint sau aur. S-au mai purtat apoi cercei şi mărgele cumpărate din şatră.

Ia este împodobită cu broderii pe beată (guler), pe piept şi mâneci, toată broderia fiind de culoare neagră.

Cătrinţele sau şurţăle de culoare neagră sunt în număr de două pentru faţă şi spate. Şurţul din faţă se deosebeşte de cel din spate prin prezenţa ciucurilor în partea de jos. Ornamentaţia este şi ea în funcţie de avuţia proprietăresei, mai bogată sau mai săracă. Brâul în trecut era ţesut din lână vopsită bleumarin, astăzi este de asemenea ţesut, dar în culorile tricolore.

În trecut femeile purtau opinci care uneori prezentau şi ornamente.

Foto: Port Săliște. Sursa: Arhiva Rodica Popa Comăniciu 1996

Portul bărbătesc din Săliște

Pălăria sălişteană de fetru are o calotă semisferică, cu boruri foarte mici.

Căciula de astrahan ţuguiată, vârful este aplecat spre partea dreaptă, iar în zilele de sărbătoare partea stângă a căciuli este împodobită – doar de către feciori – cu pene de păun, flori artizanale albe şi o bucăţică de tricolor.

Cămaşa lucrată din acelaşi material – giulgiu – ca şi iile femeieşti, se impune printr-un croi special caracterizat prin existenţa unor clini aşezaţi sub gura cămăşii în faţă şi în jurul gurii cămăşii. Mânecile largi au tivitura împodobită cu cusături negre, uneori şi cu galben.

Foto: Port Săliște. Sursa: Rodica Popa Comănicu 1995

În partea stângă -sus- în dreptul inimii, se află un buzunăraş de ceas. Cioarecii sunt făcuţi dintr-o pănură albă, mai subţire, cu un croi specific – strânşi pe picior. În perioada interbelică s-au generalizat pantalonii din pânză albă cu croi asemănător celor de la oraş. Brâul era folosit de către cei mici sau de oamenii mai puţin înstăriţi.

Jina

În localitatea Jina, costumul populat femeiesc este compus asemănător cu cel din Săliște, diferența fiind făcută de fusta foarte strânsă pe corp și încrețită foarte mărunt și cheptarul spintecat care se încheie în față având răscroiala în față mult mai mare. Vara, femeile din Jina au împrumutat de la săliștence pahiolul.

Foto: Port popular de iarnă pentru fecior si fată Jina. Sursa: Rodica Popa Comăniciu, 2018

Tilișca

În localitatea Tilișca fetele poartă costumul asemănător cu cel de Săliște, cu cârpă neagră sau pahiol, cu cheptar negru sau spintecat, diferența făcându-se doar prin broderia aplicată pe cusătura iei. Băieții sunt aproape la fel cu cei din Săliște, doar că la tilișcani apare iarna la costumul popular cizma cu tureac înalt. Și ornamentațiile din căciulie de iarnă sunt diferite față de Săliște. Și ei au cheptar înfundat sau vestă neagră, cămașă călcată mărunt, și la fel ca la Rod poartă iarna rocul negru.

Foto: Port popular de iarnă Tilișca. Sursa: Rodica Popa Comăniciu, 2016

Foto: Port popular de vară, Rod. Sursa: Rodica Popa Comăniciu, 2016

Localitățile Galeș, Vale, Sibiel, Fântânele și Săcel aparținând administrativ de orașul Săliște, costumul popular este identic, diferența este dată de traista purtată de fete, de culoarea acesteia sau de modelul cusut pe ea.

Orlat

Costumul popular al fetelor din comuna Orlat este asemănător cu cel de Săliște, cel cu cheptar negru, cu fusta până la jumătatea gambei încrețită la 2 cm, șurțe și vesta neagră însoțită  de baticul negru. Diferența foarte mare este dată de către costumul bărbătesc, orlățenii fiind singurii din Mărginime care au păstrat opinca la costumul popular. Peste cioarecii din lână, băieții poartă zurgălăi, bâta de călușer, vesta neagră peste cămașa încrețită doar la spate iar pe cap, pălăria este ornamentată frumos cu mărgele si pene de păun. Sub cămașă la mâneci poartă mânecuțe sau manșete din lână, croșetate de obicei în culorile tricolorului. Nu poartă iarna căciulă de astrahan și nici rocul de stofă.

Foto: Port popular de iarnă din Orlat. Sursa: Arhiva Primăriei comunei Orlat, 2016.

Gura Râului

Costumul popular din Gura Râului fiind foarte aproape de Orlat, localitățile fiind unite, costumele sunt aproape identice la feciori, dar totuși există o diferență majoră pentru a-i putea deosebi, în ceea ce privește încălțămintea. Feciorii din Gura Râului poartă vara pantof cu baretă și iarna gheată scurtă, restul este asemănător cu cel din Orlat. Fete din Orlat pun la baticul negru un mic semn distinctiv, un rând de mărgele albe sau flori foarte mici. Vara, la costumul popular se poartă un comănac de paie peste cârpa neagră.

Foto: Port popular de iarnă, Gura Râului. Sursa: Rodica Popa Comăniciu, 2017

Sadu

În Sadu costumul popular bărbătesc diferă puțin față de cel prezentat până acum. Băieții nu au cheptar înfundat, ci poartă vestă albă de miel brodată frumos și deschisă pe mijloc. Au pantalonii de bumbac alb mai lărguți de care sunt legați în partea de jos câțiva zurgălăi, mai puțini ca la Orlat și Gura Râului. Peste cămașa încrețită foarte mărunt ei se încing cu un șerpar la care se pun batiste cusute manual. Fetele cu fusta la jumătatea pulpei o încrețesc foarte mărunt, ca la Jina și Poiana, doar că este mult mai largă. Peste fustă au șurțe negre, iar peste ie au cheptar alb de miel, bogat ornamentată închis în față. Mâneca iei este prinsă cu un fir roșu de lână sau cu o panglică de aceeași culoare și pe cap poartă cârpă neagră.

Foto: Port popular Sadu. Sursa:  Valentin Ivan, 2018

Foto: Port popular de iarnă pentru fată și fecior din Poiana Sibiului. Sursa: Rodica Popa Comăniciu, 2018

Râu Sadului

În Râu Sadului, băieții au costumul identic cu cel al sădenilor, diferența făcându-se doar la vestă. Râurenii au doar vestă neagră de postav și nu poartă la șerpar batiste cusute, iar junii poartă și ei zurgălăi. Fetele se diferențiază și ele doar prin vesta neagră pe care o poartă. În Râu Sadului șurțele fetelor sunt din postav negru ca peste tot în Mărginime, dar sun brodate cu spărtură.

Foto: Port popular Râu Sadului . Sursa: Arhiva  Primăria Râu Sadului, 2018

Tălmăcel

Costumul popular bărbătesc în Tălmăcel seamănă cu cel din Râu Sadului, doar vesta din postav negru este înlocuită cu vestă de piele neagră peste care se pune un tricolor în diagonală, bogat ornamentat cu ornamente regăsite și în căciula de astrahan de pe cap. Fetele au costumul popular cu vestă neagră, la fel ca cel din Râu Sadului sau ca cel din Rășinari.

Boița

La Boița costumul popular bărbătesc este format din pantaloni de bumbac alb, cămașă neîncrețită (foarte rar se mai încrețește), vestă neagră, la brâu șerpar negru, pe cap poartă pălării e sau căciulă din blană de miel. Fetele au costumul cu vestă neagră, cu fusta încrețită la 1cm, șurțe negre cu broderie spartă, majoritatea având și cheptar negru. Tot la costumul fetelor, în vechime exista un cheptar de miel asemănător cu cel bărbătesc și anume înfundat, cusut pe roșu. Din păcate, ca și în localitatea Tălmăcel, acest pieptar este regăsit doar în câteva case.

Foto: Port popular. Sursa: Arhiva Parohiei Boița, 2021

Cei născuți și crescuți în Mărginimea Sibiului învață ,,să citească” semnele distinctive ale costumelor populare încă de la cele mai mici vârste. Predominația culorilor alb negru din portul mărginenilor îi dă o unicitate care se răsfrânge asupra întregii zone. Regăsit și în satele învecinate, care nu aparțin Mărginimii, portul popular este dus mai departe de tinerii care se regăsesc în el și-n obiceiurile pe care caută să le perpetueze chiar și în timpurile numite de un cioban într-o zi de târg ,,de iuțală”.