Am încheiat, cu greu și cu o încărcătură emoțională considerabilă, un capitol important pentru România: alegerile locale, parlamentare și prezidențiale. Dar dacă am crezut că urmează liniștea… ne-am înșelat. Urmează, foarte probabil, un capitol și mai greu.
Ne-am putea bucura de o majoritate parlamentară stabilă, un guvern cu oameni politici competenți și, de ce nu, trei ani și jumătate de predictibilitate. Ar fi nu doar frumos, ci absolut necesar. Pentru că traversăm o perioadă economică fără precedent: deficit bugetar uriaș, blocaje în accesarea fondurilor PNRR, inflație încă mare, prețuri crescute la energie și gaze – cu o nouă majorare anunțată de la 1 iulie – și o lipsă acută de surse de finanțare avantajoase pentru stat.
Ministerul Finanțelor se zbate între cheltuieli mult prea mari și venituri bugetate… optimiste. Iar în fundal, războiul și incertitudinea economică europeană pun și mai multă presiune. Cine a contribuit la această situație, va trebui, într-un final, să contribuie și la rezolvarea ei. Sau măcar așa ar fi normal.
Ce este însă cu adevărat frustrant e că se vorbește tot mai mult despre creșteri de taxe și impozite, dar prea puțin – sau deloc – despre reforme reale în administrațiile publice și locale, în companiile de stat sufocate de sinecuri și pierderi cronice.
Așteptați-vă la două momente critice: unul imediat, cel târziu până pe 1 septembrie, și un al doilea la 1 ianuarie 2026. Fie că vorbim de o creștere a TVA – poate chiar o aliniere generală la cota maximă –, de impozit progresiv în locul cotei unice, de majorări pe impozit pe profit și/sau dividende, nimic nu mai surprinde.
Statul pare să bifeze metodic fiecare linie din nomenclatorul taxelor europene, ca și cum ar colecționa biruri. Noul slogan fiscal? „Colecție nouă, în fiecare an!”
Din ianuarie, aproape sigur vom avea parte de majorări ale taxelor locale, pe proprietăți și mașini. Este un jalon clar asumat în PNRR. Așadar, pregătiți-vă buzunarele pentru 2026.
Și atunci… ne mai desparte ceva de „taxa pe supraviețuire”? Sau poate de o taxă pe umbră – că dacă te expui la soare, s-ar putea să scapi de ea.
Mă bucur, totuși, să văd reacția fermă a confederațiilor patronale împotriva acestor măsuri. E mult prea mult. Antreprenorii sunt sufocați de taxe, de creșteri de costuri operaționale fără acoperire în venituri. Sper că și sindicatele vor înțelege că suntem toți în aceeași barcă. Fără mediul antreprenorial, nu vor mai exista nici drepturi de apărat. Poate doar pentru bugetari – dar și aceia trăiesc, indirect, din economia reală.
Eu, unul, vreau să zâmbesc, să fiu pozitiv. Vreau să mă simt respectat în țara mea, nu captiv taxelor și impozitelor. Sper doar că nu am dat idei statului roman… cine știe, poate urmează și „taxa pe zâmbet – râzi, dar plătești”.
Ciprian FARAON,mba
ciprian.faraon@infobiz.eu
președinte Centrul INFOBiz
