Într-o zi de mijloc de mai care debutează cu temperatură de 6 grade şi ploaie, este greu de crezut că publicul, sibian sau nu, chiar pasionat de istorie sau alte ştiinţe, să aibă curajul de a ieşi din casă pentru a vizita muzee şi biblioteci. Totuşi, având în vedere că vremea s-a mai domolit, ba chiar, culmea, a mai apărut şi soarele, Noaptea Muzeelor a avut public destul de consistent. Cel puţin la Biblioteca ASTRA şi la Casa Teutsch, unde am fost şi eu prezent.
La Biblioteca ASTRA am vizitat sediul vechi, care pentru generaţia noastră însemna însăşi Biblioteca, cu tot ce avea ea interesant: cărţi la raft şi în depozit, fişiere în format fizic cu fişele lor şi bucuria unei lecturi mai altfel decât a cărţilor din biblioteca proprie. Aici se mai adaugă sala de lectură, cu scaunele de epocă şi lămpile acelea de o eleganţă cuma cum nu mai găseşti. Acum locul se numeşte Palatul ASTRA şi e depozitarul istoriei acestei instituţii esenţiale pentru cultura şi istoria românilor transilvăneni.
Au fost libere la vizitare cabinetul de colecţii speciale, cabinetul “Andrei Oţetea”, Muzeul Asociaţiunii, Sala Festivă (fosta Sală de lectură) sau spaţiile expoziţionale.
Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
În parc, ceva mai târziu, Răzvan Pop, directorul bibliotecii, ghida un grup de vizitatori prin istoria fortificaţiilor sibiene şi, fizic, prin Parcul ASTRA şi centrul Sibiului vechi.
Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Programul de la ASTRA a fost mai bogat în evenimente, dar nu le-am bifat pe toate; mă grăbeam să ajung la cel de-al doilea obiectiv interesant al zilei: Casa Teutsch
Casa Teutsch, unul dintre cele mai interesante locuri de vizitat din Sibiu
A fost deschis şi la Casa Teutsch de Noaptea Muzeelor. Punctul de atracţie: Muzeul Bisericii Evanghelice. Probabil sunteţi obişnuiţi cu Casa Teutsch, fosta Casă de Cultură a Studenţilor, acolo e o curte cu un loc de joacă şi de relaxare simpatic şi celebra cafenea-librărie “Erasmus”.
Multe le ştiam, dar muzeul a fost o surpriză pentru mine. Ştiam câte ceva despre el dar nu îl vizitasem. După o mică documentare foto prin librărie (pentru viitoarele articole despre Casa de Cultură a Studenţilor şi discoteca ei) am vizitat muzeul de la etaj.
Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Cine crede că “scapă” uşor cu vizitarea muzeului, se înşală. Muzeul este bogat în exponate şi are o diversitate uluitoare de elemente ale istoriei naţiunii săseşti din Transilvania, care nu te face să îl parcurgi în viteză.
Spre bucuria mea, am “prins” şi turul ghidat oferit vizitatorilor de către dr. Gudrun Ittu.
Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Exponatele sunt foarte variate şi interesante: obiecte de cult (chiar şi un altar!), piese de mobilier, imagini, machete, hărţi, obiecte de îmbrăcăminte, instrumente muzicale, documente, fotografii, lucrări de artă, toate ilustrând o istorie de secole a unei etnii care şi-a lăsat amprenta în toată zona de sud (şi parţial est) a Transilvaniei.
Cea mai veche piesă a muzeului, deschis în anul 2007, este o cruce de secol XII, descoperită la Cisnădie la începutul secolului XX. Povestea ei o spune dr. Gerhild Rudolf, directorul Casei Teutsch:
În plus, se mai puteau vizita expoziţiile “Peisaje de suflet” de Barbara Niedermaier şi „Andreanum 800 de ani – lege și constituție la sașii transilvăneni”.
Ci această ocazie a fost marcată şi trecerea muzeului la orarul de vară: de la începutul lui mai până la finele lui octombrie, exceptând sărbătorile legale și bisericești), Muzeul Bisericii Evanghelice C.A. din România poate fi vizitat luni până sâmbătă, între orele 10 şi 17.
Chiar dacă este un obiectiv turistic bine promovat în zona de limbă germană, cei care promovează turismul sibian sau ignoră, sau minimizează importanţa acestui muzeu, care, sincer, are ce oferi mai multe decât unul şi acelaşi Podul Minciunilor ori terasele cu ceafă la grătar şi bere de pe centru. Poate se face ceva în privinţa asta
Sămbătă, Noaptea Muzeelor a “mers”, în ciuda vremii ostile. Cel puţin la Biblioteca ASTRA şi Casa Teutsch. Locuri demne de vizitat şi dacă nu este Noaptea Muzeelor.
Printre legumele și fructele de sezon, luna mai aduce în Piața Cibin, rubarba, o legumă cu tradiție și gust aparte, care este pe placul sibienilor. Cu origini săsești și multiple beneficii pentru sănătate, rubarba este din nou la mare căutare în rândul localnicilor, care fac din ea compot, dulceață, prăjituri sau o congelează.
Chiar dacă pare neobișnuită pentru alte regiuni ale țării, rubarba a devenit în zona Sibiului o legumă preferată, datorită influențelor săsești și a vitaminelor sale. În piață, prețul rubarbărului fiind aproximativ 10 lei legătura.
Lucica, o comerciantă venită din Oltenia, spune că localnicii preferă să prepare compot de rubarbă, considerându-l o variantă mai sănătoasă. „Sibienii încă mai cumpără rubarbă și fac dulceață de căpșuni și rubarbă pentru că are foarte multe vitamine. Acum e perioada lui, până la Rusalii. Unii îl congelează ca să îl aibă tot anul. Este o legumă care se mănâncă în zona Sibiului pentru că are rădăcini săsești și e sănătoasă. Aceasta merge foarte bine în combinație cu căpșunii”, explică ea.
„Moștenim plăcerea de a mânca rubarbă”
Printre cumpărători se afla și Bianca, o sibiancă grăbită, încărcată cu sacoșe. Într-o mână ținea plasa, iar în cealaltă, o legătură de rubarbă. Întrebată cum o va prepara, aceasta ne-a răspuns: „Îmi place foarte mult plăcinta cu rubarbă, am o rețetă săsească și mai fac, când apar căpșunii, dulceață de căpșuni combinată cu rubarbă. Având în vedere că în zona noastră au fost mulți sași, cred că de acolo moștenim plăcerea de a mânca rubarbă.”
Printre altele am aflat și cum puteam prepara simplu și ușor un desert delicios cu rubarăr. În ceea ce privește rețeta de compot, aceasta este simplă, dar gustoasă.
Se pune apa la clocotit, iar rubarba se taie mărunt și se adaugă în apa fierbinte. Se pune un pic de zahăr, iar unii, precum autoarea rețetei, adaugă și esență de rom pentru un plus de savoare. Când vine vorba de deserturi, se poate prepara un pandișpan în care rubarba se adaugă la fel ca orice alt fruct.
Foto: Răzvan NEGRU
