Înţeleg acum că, de dragul alegerilor, s-a dat liber la orice discriminare şi chiar la rasisme, pentru că scopul scuză mijloacele şi nu are dreptate cel care are, ci cel care urlă mai intens.
Dar, dacă analizezi situaţia aşa cum se cuvine, realizezi că de fapt discriminările fac legea în România aşa-zisă europeană. Asta în ciuda măsurilor, campaniilor, aflărilor în treabă şi a societăţii civile care în slujba politicii şi a cerinţelor finanţatorilor.
Nu fac acum o listă, neagră, albă sau colorată, cu mostre de discriminare în patria toleranţei, multiculturalităţii, opănmaindului. O las pe altă dată. Ci redau doar un fapt întâmplător, cum ar spune românul corporatist, “random”. Discriminarea şi bullyingul pe considerente de vârstă. OK; există de când luema, e conflictul dintre generaţii, e dispreţ contra dispreţ, uneori ură contra ură, dar când e şi scris, atunci e altă poveste.
La pariu că veţi spune iar că e un detaliu mic şi că ce bă nu sunt alte subiecte. Dar detaliile mici fac un întreg mare. Uite, în autobuz, stând pe unul dintre locurile speciale bătrânilor (termenul de “senior” îl consider o porcărie făţarnică) nu atât din cauza vârstei cât că bătrânii stăteau pe locul “meu”, remarc un “graffiti” fix lângă butonul acela (funcţional sau nu, nu mai contează) de deschidere specială a uşilor (pe care toţi îl porneau involuntar, că se apăsau de el). “BOŞOROGULE”.
Cine a scris e în mod mai mult ca sigur, un puber de clasele V-VIII sau licean de până în a X-a, că ei sunt tot timpul cu mâzgăleala la ei şi lasă urme vizibile pe unde trec. Da, ştiu un gest urât, lipsă de respct, anii ăia inexistenţi de educaţie “de-acasă”, lipsă de interes din partea lui “Noi dascîlii” care nu le fac educaţie, dar detaliul e altul. Ştiţi care?
Ăla care a scris stătea fix pe locul “boşorogului”. Adică beneficia. Profita să stea cu fundul comod, fix pe locul dispreţuit de el. E ca sustenabilii ăştia care îţi promovează energie verde iar ei se dau cu avionul sau te acuză că foloseşti plastic în timp ce beau apă la pet..Adică o făţărnicie. Iar când eşti făţarnic de mic, când eşti mare numa te joci, vorba aia. Bă boşorogule. Şi mai spuneţi că România are speranţe…
