Sărbătoarea Învierii, ca orice sărbătoare a creştinătăţii, este, în desfăşurarea ei, aceeaşi. Nu e ceva diferit de la an la an, nu se adaugă, nu se taie şi nu se schimbă nimic. E la fel. Şi totuşi, bisericile sunt pline, curţile bisericilor sunt şi ele neîncăpătoare, oamenii vin în număr mare, deşi au fost şi anul trecut şi anii trecuţi. Orice alt eveniment ca să-i spunem aşa, lumesc, nu poate rezista atâta în timp. Devine cunoscut, previzibil, se pierde, publicul e tot mai puţin.
foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Dar aici, nu. În biserică, nu. De Paşti, nu. De alte sărbători, nu. Sărbătorile creştinătăţii funcţionează după alte criterii pe care nu le poţi încadra în grilele omeneşti ale sistemului. Nu sunt spectacol, ci ceva infinit mai mult. Un spectacol poate deveni expirat. Ceea ce se petrece în biserici, comuniunea omului cu Dumnezeu, nu va expira vreodată. Este ceea ce e greu de înţeles pentru judecătorii de ocazie ai bisericii şi ai credincioşilor, care nu au călcat nici în biserici, nici nu au stat printre credincioşi.
foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Aici, în biserică, vii să trăieşti, nu doar să vezi. (bun, unii mai vin şi doar ca să vadă sau să fie văzuţi). Pentru că unde poţi trăi marea minune a Învierii Domnului, decât în Casa Domnului?
Aceasta au ales ca în fiecare an, locuitorii cartierului Hipodrom: ca la miezul nopţii să fie prezenţi, în număr mare, la biserica cu hramurile Înălţarea Domnului şi Sfântul Ierarh Nicolae, pentru a spune, cu toţii, cu bucurie, “Adevărat a Înviat!”, la vestea (aceeaşi dar mereu nouă) că “Hristos a Înviat”, rostită de preot. Erau bătrâni, adulţi, tineri, adolescenţi, copii. Singuri, cu familia sau în grupuri de prieteni. Cu candele aprinse cu Lumină primită după îndemnul “Veniţi de primiţi Lumină”, primele cuvinte cu care începe slujba (canonul) Învierii Domnului.
foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Despre mersul a ceea ce generic este numită “Slujba de Înviere” am tot scris. Dar poţi scrie, pentru că nu se compară cu ceea ce este/a fost acolo, în biserică, iar aceasta nu se poate pune în cuvinte. Da, a fost Canonul Învierii Domnului, urmat de Sfânta Liturghie.. Oficiată de un sobor de preoţi printre care i-am recunoscut pe Vasile Popa, Nicolae Bobeş şi Cristinel Husarciuc. La sfârşit, s-a citit Pastorala. S-au împărţit Paşti. Peste 6.500 de cutii. Date de data aceasta fără înghesuială, îmbulzeală şi nervi ai unor nerăbdători. Câtă lume a fost prezentă? Multă. Câteva mii. Ca în fiecare an dealtfel, la cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii.
De remarcat şi absenţa (sau rărirea) inevitabilelor pe vremuri grupuleţe de şmecheri de diverse vârste, care pe vremuri veneau la biserică de Înviere doar pentru a se băga în seamă şi a tulbura calmul celor credincioşi. Acum şi-or fi găsit alte activităţi, în alte locuri. Nici maşinile care să dea muzica la maxim sa să ambalele motoarele fix când treceau pe lângă biserică, nu au fost prezente.
foto: Dumitru CHISELIŢĂ
În noaptea de 19 spre 20 aprilie a răsunat “Hristos a Înviat”, din nou, la biserica de pe Mihai Viteazu. Şi în Sibiu. Şi în judeţ, în România, în Europa, în lume, oriunde sunt creştini. Pentru că, spre bucuria tuturor, am serbat anul acesta cu toţii (sau o mare majoritate) odată. Aşa cum ar fi normal.
Mii de sibieni au participat la slujba de Înviere, la bisericile din centrul orașului și din cartiere. Dacă romano-catolicii și evanghelicii au luat parte la slujbă mai devreme, credincioșii ortodocși au mers la biserică, în jurul orei 23.00.
Punctul central a fost, ca de obicei, Catedrala Mitropolitană, dar credincioșii au mers în număr mare și la bisericile din cartierele Sibiului.
Spre deosebire de alți ani, tinerii au venit în număr mare să ia Lumina Sfântă. Coloanele de credincioși, purtând lumânări și candele în mâini au înconjurat biserica, rostind într-un glas „Hristos a Înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, Și celor din morminte, viață dăruindu-le!”.
Nu au fost înregistrate incidente, echipaje de poliție și jandarmi asigurând ordinea în preajma lăcașurilor de cult.
Fostul președinte al României, Klaus Iohannis a participat, ca de obicei, la Slujba de Înviere având, și de această dată, un mesaj pentru români, cărora le-a urat să aibă parte de Sărbători cu liniște, bucurii și sănătate.
Foto: Răzvan NEGRU
Cisnădioara devine, de la un an la altul, „acasă” pentru tot mai mulți sibieni și nu numai, oamenii alegând să se stabilească aici pentru peisajul de basm și liniștea locului.
Totodată, cartierul Cisnădiei s-a dezvoltat din punct de vedere turistic, atrăgând tot mai mulți oaspeți, indiferent de sezon.
În Noaptea de Înviere, Biserica cu hramul Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia din Cisnădioara devine neîncăpătoare, localnicii și turiștii umplând lăcașul de cult și zona din afara acestuia. Lor li se adaugă foarte mulți sibieni care, de ani buni, preferă la participe la slujba de Înviere, la Cisnădioara. Așa s-a întâmplat și în acest an, când localnicii împreună cu turiștii veniți din toată țara și din străinătate, alături de sibieni au luat Lumina Sfântă de la preotul paroh, Radu Tănase, omul care a reușit, în timp, să transforme biserica de aici într-un loc în care oamenii revin cu drag.
„Venim de câțiva ani aici la Cisnădioara, la Slujba de Înviere. Pentru noi, e un loc special, cu o încărcătură pozitivă, un loc în care ne găsim liniștea și de unde plecăm împăcați cu noi înșine și cu lumea. Poate faptul că vin oameni din toate colțurile țării contribuie la acel sentiment frumos de comuniune adevărată. Ne simțim și noi turiști, la doi pași de casă, și e un sentiment plăcut” spune Marius, un sibian care vine în fiecare an cu familia la Cisnădioara, pentru Slujba de Înviere.
Trecerea pe sub Sfântul Epitaf la slujba Prohodului din Vinerea Mare, biserica cu hramurile Înălţarea Domnului şi Sfântul Ierarh Nicolae (biserica de pe Mihai Viteazu)
