Citesc – chiar la noi în ziar – că mai multe autobuze, majoritatea de pe traseele profesionale pentru Platforma Vest dar şi obişnuitul (şi probabil cu cea mai lungă “tură”) 11, vor trebui să facă, vreme de câteva zile, rută ocolitoare din cauza “lucrărilor desfășurate la intersecția străzilor Alba Iulia cu Europa Unită”. Adică se vor sări nişte staţii şi se va ocoli faţă de parcursul normal .
Astfel, autobuzele de pe traseele 11, 112, 116, 117 și 118, vor veni de la capătul de linie “Con tinental” nu pe traseul “întors” tradiţional, prin staţiile Continental şi pe străzile Monaco – Europa Unită – Şoseaua Alba Iulia – Aeroport – Vamă – Simpa – Metro, ci, din Europa Unită, spre străzile Florian Rieger, Turda, şos. Alba Iulia – Metro. Şi de acolo normal, până la celălalt capăt de linie. S-a mai anunţat că din acest motiv vor fi opriri suplimentare în stațiile Siemens, Turda 1, Ambient 2 și Brandl 1.
Având în vedere că o “tulburare” în traseul autobuzelor aduce şi o tulburare în program şi chiar dificultăţi pe traseu, ne-am luat nu atât inima în dinţi cât răbdarea, ca să vedem dacă este la fel ca în vremea când 12-le ocolea prin jumătate de oraş (vechi) din cauza lucrărilor de la Podul Gării. Nu a fost chiar aşa. Doar că detaliul interesant este că, de la un anumit punct, ca să iei autobuzul de “întors”, ai de ales între a urca de la una din staţiile “dus”, pentru că altfel va trebui să mergi pe jos binişor. Asta, OK, doar dacă ai treabă în zona aceea.
Centrul, mai dificil de parcurs decât zona lucrărilor
Am impresia că la Sibiu, oricâte lucruri ar fi, nu pot deranja mai mult traficul decât o face “normalitatea” unei ore de vârf. Clienţii din trafic, ca de obicei: maşinile “proprietate”, care umplu carosabilul de totdeauna te întrebi ce serviciu au conducătorii lor de îi lasă să se plimbe aşa la ora aia, că nu toţi or fi curieri ori delegaţi. La care se adaugă deja tradiţionalele vehicule de şantier, care evadează spre zona haotică de blocuri din Şelimbăr.
Nebunia începe încă de la primul giratoriu dintre Rahovei şi Mihai Viteazu, când un viteaz cu volan taie calea autobuzului care frânează brusc, spre bucuria călătorilor, noroc că nu erau mulţi şi stăteau pe scaune. Apoi, la modul tranca-fleanca devenit tradiţional în zonă, trecem porţiunea de Mihai Viteazu până la giratoriul cu Iorga, unde scăpăm ieftin, că părinţii din capătul celălalt al oraşului care-şi duc copii la superşcoala cu acelaşi nume ca strada ajunseseră acasă. De aici, destul de lejer, pe Luptei (unde nu a fost nicio luptă) şi Milea, unde traficul este tolerabil. E ora 12.13. Traficul continuă în acelaşi ritm în intersecţia cu Dumbrăvii, dar aici e iar delir auto de zici că e protest pe roţi. La Casa Modei, una şi aceeaşi poveste cu maşinile parcare la grămadă. Deja crezi că asta e regula în zonă.
Ajungi la concluzia că traseul până în centru e mai dificil de parcurs decât o zonă unde sunt lucrări care afecteză o bandă de mers.
Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Primele “gâtuiri”, primele şantiere
Primele mici probleme apar odată cu şantierul de pe alba Iulia, de la blocurile din Turnişor, imediat după ce treci de pasajul pe sub podul de cale ferată. Coadă, aşteptări la giratoriul de la Kaufland, deplasare în stilul acela – mers-oprit-mers-oprit, ca pe Valea Oltului când se întorc sibienii acasă. Pe stânga, utilaje la lucru sau odihnă, grămezi de nisip, parapeţi, lucrători şi cam tot ce te poate convinge că aici e muncă în toi. Contrastul atmosferei e dat de un BMW parcat pe o denivelare, în plin spaţiu lucrativ. Dar, până la Bielz totul trece. Autobuzul revine la viteza obişnuită de croazieră. Pe lângă vamă cobor, ca să admir decorul şi să văd cu e cu cursele “întors”. E ora 12.42. De pe Luptei până aici – o jumătate de oră. Nicio cursă “întors” pe această porţiune.
Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Cum să te duci ca să te întorci
Vrei să simţi cum e când eşti izolat undeva la capătul oraşului (de fapt eşti chiar dincolo de oraş, aici nimic nu seamănă cu Sibiul pe care-l ştii), fără siguranţa că poţi pleca de acolo în timp util? Hai în staţia de vizavi de Vamă. Dacă mai adaugi şi aproape certitudinea că norii care se adună pentru a îţi oferi o furtună demnă de un cod de furtuni plus nesiguranţa că autobuzul “tău” va veni la timp, deja simţi că trăieşti şi altceva decât inerţia urbană. E cam 13:20 şi te gândeşti cum să faci drumul “întors”.
Ai două variante. Una, să mergi pe jos de aici până la Metro, unde e staţia de “intrare” a lui 11 pe şos. Alba Iulia. Dar situaţia meteo din teren nu încuraja aşa ceva. Mai rămânea ideea de taxi sau rideshare (costisitor) sau tot autobuzul, cu escală la capătul de linie de la Continental apoi întoarcere pe traseul “nou”. Un fel de te duci pentru ca să te întorci. Sună cam alandala dar altfel nu pot defini situaţia.
Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Cam pe la 13.23 urc în autobuz. Strada Europa Unită e într-adevăr blocată. A început să se sape, iar două buldoexcavatoare deja au intrat în acţiune. Mergem mai departe, întărindu-se acel sentiment că nu mai eşti legat prin nimic de Sibiu. Aici chiar nu mai e Sibiu, e orice altceva, mai ales câmp şi o insulă de hale, care, dacă ar avea şi ceva locuinţe pentru angajaţi, magazin, şcoală şi dispensar, ar fi deja un orăşel.
Staţia de la Continental este probabil cea mai frumoasă staţie de autobuz ce o are Tursibul, cle puţin dintre cele văzute până acum. Spaţioasă, poţi să stai la umbră sau de ploaie liniştit, şi mai ales nu este fauna tardiţională de care te loveşti prin centru. E şi normal, alte categorii sociale decât cei care muncesc în zonă, nu vezi. Nu tu homeleşi în gaşcă, nu tu puberi care să se auto-bage în seamă, nu tu trotinetişti sau biciclişti care să treacă printre cei care aşteaptă, nu tu “seniori” semigrăbiţi care să meargă doar o staţie.
Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
11-le pleacă pe la 13.35, pe un traseu care la un moment dat, pe dreapta te duce le lângă alte hale şi de-a lungul unui gard interminabil din tablă. Undeva pe Turda, apare unul dintre monumentele agro-industriei socialiste: “turnul” unui fost siloz, acum simplu suport pentru antene de mobil.
Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Facem dreapta şi, după ce trece peste o cale ferată uitată şi de timp şi de poveştile cu transporturi metropolitane, ajungi la punctul “Metro”. Este în jur de 13.45. Ruta ocolitoare nu a depăşit zece minute şi.
Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
De aici traseul porneşte pe ruta tradiţională. Ceva îmbulzeală, ca de obicei, când ieşi din Banatului spre Victoriei, prin Piaţa Unirii şi la trecerea de pe Milea spre Rahovei, unde un van din faţă are reflexe cam leneşe ori are un alt leneş în faţa lui. Şi gata, periplul s-a terminat
Morala ar fi că, în afară de disconfortul de a nu avea autobuz în trei staţii de unde nu se prea ia autobuzul (exceptând cea de la Aria-Simpa, unde de regulă e mai populat) traseul autobuzelor “afectate” de lucrările de pe Europa Unită nu are prea mult de suferit. Mai ales că, cică, oficial, chestia ţine doar până marţi
Înţeleg acum că, de dragul alegerilor, s-a dat liber la orice discriminare şi chiar la rasisme, pentru că scopul scuză mijloacele şi nu are dreptate cel care are, ci cel care urlă mai intens.
Dar, dacă analizezi situaţia aşa cum se cuvine, realizezi că de fapt discriminările fac legea în România aşa-zisă europeană. Asta în ciuda măsurilor, campaniilor, aflărilor în treabă şi a societăţii civile care în slujba politicii şi a cerinţelor finanţatorilor.
Nu fac acum o listă, neagră, albă sau colorată, cu mostre de discriminare în patria toleranţei, multiculturalităţii, opănmaindului. O las pe altă dată. Ci redau doar un fapt întâmplător, cum ar spune românul corporatist, “random”. Discriminarea şi bullyingul pe considerente de vârstă. OK; există de când luema, e conflictul dintre generaţii, e dispreţ contra dispreţ, uneori ură contra ură, dar când e şi scris, atunci e altă poveste.
La pariu că veţi spune iar că e un detaliu mic şi că ce bă nu sunt alte subiecte. Dar detaliile mici fac un întreg mare. Uite, în autobuz, stând pe unul dintre locurile speciale bătrânilor (termenul de “senior” îl consider o porcărie făţarnică) nu atât din cauza vârstei cât că bătrânii stăteau pe locul “meu”, remarc un “graffiti” fix lângă butonul acela (funcţional sau nu, nu mai contează) de deschidere specială a uşilor (pe care toţi îl porneau involuntar, că se apăsau de el). “BOŞOROGULE”.
Cine a scris e în mod mai mult ca sigur, un puber de clasele V-VIII sau licean de până în a X-a, că ei sunt tot timpul cu mâzgăleala la ei şi lasă urme vizibile pe unde trec. Da, ştiu un gest urât, lipsă de respct, anii ăia inexistenţi de educaţie “de-acasă”, lipsă de interes din partea lui “Noi dascîlii” care nu le fac educaţie, dar detaliul e altul. Ştiţi care?
Ăla care a scris stătea fix pe locul “boşorogului”. Adică beneficia. Profita să stea cu fundul comod, fix pe locul dispreţuit de el. E ca sustenabilii ăştia care îţi promovează energie verde iar ei se dau cu avionul sau te acuză că foloseşti plastic în timp ce beau apă la pet..Adică o făţărnicie. Iar când eşti făţarnic de mic, când eşti mare numa te joci, vorba aia. Bă boşorogule. Şi mai spuneţi că România are speranţe…
Chiar nu mai poţi cu autobuzele astea, ce şmechere pot fi ele să năpădească fix când omul şi-a găsit, în Sibiul ăsta înghesuit, un loc de parcare fix la botul pieţei agroalimentare. Adică vii, găseşti liber, opreşti, îţi vezi de cumpărăturile alea zise şi shopping şi haţ, vine măgăoaia cu tupeu, te mai şi claxonează, deşi tu ai fost primul aici. Păi nu-i aşa?
Nu-i. Este imposibil ca într-o tură de autobuz (sau traseu, în limbajul oficial) să nu găseşti pe câte unul parcat fix în staţie. Ba că numa o ţâră să-şi ia ceva de la chioşc, ba că e piaţă, ba că flori roze şi garoafe, ba că aştept să coboare cineva că vine imediat, pretexte sunt destule.
Ideea însă e aceeaşi. Ăla nu e loc unde să parchezi tu. E locul unde vine şi implicit pleacă autobuzul. Scrie şi pe asfalt: BUS. “BUS”, nu “maşina mea”. Deci e locul lui, nu al tău. Numai că la România şi la normal Sibiu, fiecare participant la trafic se crede suveran şi are drepturi în detrimentul celorlalţi, iar atunci când îşi ia amendă este din cauză că ăia sunt corupţi şi că nimeni nu vede cum se fură în ţara asta, dar o amărâtă de parcare şi aia nevoită, da.
A, dacă ne acuzaţi ce ne repetăm cu faze din astea, explicaţia e simplă: ele se repetă. Şi dacă se repetă, asta e, nu poţi sta de-o parte şi să priveşti. Sau poţi, dar ţi-e jenă să taci. Oricum, mare tupeu să vii să staţionezi cu autobuzul în parcarea omului…
Au început lucrările pe strada Vulcan și ca urmare în perioada 5 – 14 mai, autobuzele de pe traseele 8, 14, 17 și E4 vor circula deviat.
Portrivit unui anunț al Tursib SA, autobuzele vor circula pe un traseu deviat, după cum urmează: „Traseul 8 – Zăvoi – Sembraz: Zăvoi – Str. Gh. Asachi – Piața Iancu de Hunedoara – Str. E. A. Bieltz – șos. Alba Iulia – Str. Malului – Str. Cibinului – Str. Viitorului – Str. Emil Racoviță – Str. Viitorului – str. Vadului – Str. Heinrich Heine – Calea Gușteriței – str. Strungului – Str. Henri Coandă – Sembraz.
Traseul 14 – Reșița – Valea Aurie: Cartier Reșița – str. Viitorului – str. Heinrich Heine – Calea Gușteriței – str. Strungului – str. H. Coandă – str. Semaforului – str. Rahovei – B-dul M. Viteazu – str. N. Iorga – Calea Cisnădiei – str. Siretului – Calea Dumbrăvii – str. Ludoș – Calea Poplăcii – str. Valea Aurie – str. Poiana – str. Ludoș – Valea Aurie 2.
Traseul 17 – Reșița – Ștrand II: Cartier Reșița – str. Viitorului – str. Heinrich Heine – Calea Gușteriței -B-dul Coposu – Piața Unirii – str. A. Șaguna – șos. A. Iulia – str. V. Cârlova – str. Maramureșului – str. D. Cantemir – str. Săcel – staţia „Săcel 1”.
Traseul E4 – Gușterița – Col. O. Goga – Sc. Regina Maria: Dus: Carpenului 1- str. Podului – str. Mr. O. Niță – str. Podului – Calea Gușteriței – str. Viitorului – str. Heinrich Heine – Calea Gușteriței – str. Strungului – str. H. Coandă – str. Ștefan cel Mare – str. Bâlea – str. H. Oberth – pe sub podul gării – Gară – str. G-ral Magheru – str. Constituției – B-dul C. Coposu – str. A. Șaguna – șos. A Iulia – str. V. Cârlova – str. Transilvaniei – b-dul Victoriei – str. Av. Ilie Măcelaru – Str. Emil Cioran.
Întors: str. A. Șaguna – șos. A. Iulia – str. V. Cârlova – str. Transilvaniei – b-dul Victoriei – str. Av. Ilie Măcelaru – Str. Emil Cioran – B-dul C. Coposu – pe sub podul gării – Gară – str. G-ral Magheru – str. Constituției – str. H. Oberth -str. Bâlea – str. Ștefan cel Mare – str. H. Coandă – str. Principalele Unite – str. Oțelarilor – str. Macaralei – Calea Gușteriței – str. Viitorului – str. Heinrich Heine – Calea Gușteriței – str. Podului – Carpenului.
Având în vedere aceste modificări autobuzele nu vor mai ajunge în stația Alecu Russo 1”.
Sursa foto: facebook Tursib SA
Nu am fost niciodată adeptul zicătorii aceleia cu “cei şapte ani de acasă” care era oricum o tâmpenie, că acasă stăteai până la trei (ani) apoi erai vărsat la grădiniţă. Nu am fost nici fan al supunerii cu orice preţ la regulile societăţii actuale sau mai vechi, iar codul manierelor elegante îl consider şi acum o lectură umoristică şi atât.
Dar ideea de a arunca chestii pe jos când le poţi arunca unde le e locul nu mi s-a părut niciodată una OK. Nici la nervi, nici de chestie, nici de revoltă împotriva sistemului, nici de te da mare prin parcare. Şi nu numai că mi s-a părut mie, dar nici nu e OK să arunci chestii pe jos. Prin ceea ce faci, tu strici peisajul, care peisaj nu este terenul proprietate personală al tatălui tău (ca să nu zic altcumva, despre moşia lui tac-tu) şi care oricum e vai de steaua lui, mai ales pe la noi, prin mediul urban.
Cu scuze (sau fără) dar o mare şi copleşitoare parte din generaţia asta “nouă” este praf în materie de comportament în public. Ca prezenţă, limbaj şi ca manifestări şi orice altceva. Nu facem acum un studiu despre cauze şi efecte, dar nu e vorba doar de clasicul conflict între generaţii. Uite un exemplu.
În staţie la autobuz (că tot se comentează că nu mă dau cu maşină, bicicletă, trotinetă, avion low sau high cost). Nu contează care staţie, una dintre ele. Printre cei care aşteaptă, avem şi doi gimnaziali sau proaspeţii liceeni. Evident, stând în poziţia clasică, cea cu nasu-n smartfone şi dialoguri fragmentare. La un moment dat, unul desface o doză de “tea” (adică ceai). O bea, apoi o depune la piciorul băncii, pentru că cel mai apropiat coş de gunoi se afla ehei, la 10 metri.
Aştept să văd urmarea. Mă gândeam că, poate, vreunul dintre ei se va gândi să ducă doza aia la coş, că deja îi incomoda. Nimic. Doza, uşoară, cade, din diverse motive, lovindu-se uşor de călcâiul unuia dintre feciori. Reacţia? Nulă. Vine autobuzul. Băieţii-floarea vieţii se ridică, doza se încurcă în picioarele aceluiaşi “unuia dintre ei”. El se uită absent la ea ca la o goangă urâtă şi urcă în autobuz. Doza a rămas, rostogolindu-se pe asfalt, fix cât să se încurce în picioarele călătorilor.
Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Cum am zis, nu sunt fiert pe ordine cu orice preţ nici nu am pată pe tânăra generaţie când nu am motiv. Dar chestia asta arată un lucru: la generaţia “totul mi se cuvine 2”, urmaşa generaţiei “totul mi se cuvine 1”, pur şi simplu i se rupe. Are orice, e servită cu orice, nimeni nu-i cere socoteală, are doar drepturi şi nicio obligaţie şi tot ce îi reproşezi este ba hărţuire, ba discriminare, ba bullying ba “da’ ce p**a mea mai vor şi ăşta”. Iar dacă i se rupe, e cineva răspunzător de asta şi trebuiesc luate ceva măsuri ca să nu i se mai rupă. Ei?
Da ştiu, nu mai sunt subiecte, nu mai am de cine să mă iau. Atunci să nu vă mai aud cu mamă câtă civilizaţie zace la Sibiu şi ce super-educaţie se bagă prin şcolile şi liceele de elită. Că nu de alta, dar realitatea se vede de cum ieşi pe uşă.
Cei care obișnuiesc să călătoarească cu mijloacele de transport în comun ale Tursib, trebuie să știe că în zilele de 1 și 2 mai autobuzele vor circula după un alt program decât cel obișunit.
„01 mai – Program trasee principale, secundare și turistice 1, 2 ,3, 5, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 22 – Program de sâmbătă; Program trasee profesionale 111, 112, 113, 114, 115, 116, 117, 118, 211, 213, 214, 215, 217 – Program de sâmbătă; Program trasee elevi E1, E2, E3, E4, E5, E6, E7, E8 – Nu circulă; Program agenții – Închise.
02 mai – Program trasee principale, secundare și turistice 1, 2 ,3, 5, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 22 – Program de sâmbătă; Program de sâmbătă pe traseele 111, 113, 114, 115, 211, 213, 214, 215, 217; Program de luni – vineri pe traseele 112, 116, 117, 118; Program trasee elevi E1, E2, E3, E4, E5, E6, E7, E8 – Nu circulă; Program agenții – Închise.
În perioada în care agențiile Tursib vor fi închise, călătorii pot achiziționa titluri de călătorie de la automatele stradale, din aplicația mobilă SibiuBus, din aplicația mobilă 24Pay, online de pe site-ul Tursib, de la aparatele contactless din autobuze sau de la colaboratori (Simpa și Alpacom)”, au transmis reprezentanții Tursib SA.
Sunt curios care staţie de autobuz din Sibiu NU este folosită ca loc de parcare pentru cei care se lasă ispitiţi de atâta loc liber unde nu stă vreo maşină. Poate pe undeva pe la periferia periferiilor, prin fundul Lazaretului sau al Turnişorului, pe platformele industriale est-vest. Că în zona asta mai urbană este imposibil ca să nu găseşti, la un moment dat, vreo maşină parcată fix pe unde nu e de parcat: în staţia de autobuz.
Adică înţelegi, lumea aşteaptă să vină 5-ul, 1, 2 sau 11-le, şi se trezeşte cu ditamai proprietatea privată pe roţi, care efectriv nu poate fi parcată cu 15 metri mai încolo pentru că deja e departe, e de mers pe jos ca de la Sibiu până la Bucureşti Nord. Bineînţeles că toţi au urgenţe: să aştepte pe cineva; să lase pe cineva şi să mai discute impresii vreo 20 de minute; să cumpere ceva de la piaţă; să coboare iute la farmacie care, paradoxal, e pe lângă o cafenea, aşa că de ce nu?; Să se nimerească staţia lângă o terasă sau o pizzerie; că sunt cu maşină de ride-sharing şi am drepturi infinite. Sau numai aşa, că era liber şi e liber. Mai sunt şi cei puşi pe aroganţe, de tipul “la valoarea şi banii mei îmi permit orice”.
A, mai sunt tupeişti care îi claxonează, de obicei şoferi de autobuz propabil invidioşi că ce maşină belea le-a ieşit în cale. Mai sunt şi pedeştri care se miră că uite câtă îndrăzneală, că ce-ar fi dacă s-ar pune ei în mijlocul drumului.
Ideea e simplă: nu parchezi în staţia de autobuz, nici nu staţionezi cât ai chef. Hai că toţi am făcut nu de multe ori o oprire scurtă prin ele, cât de un “bine, mersi, salut”. Dar una e să opreşti să laşi/iei pe cineva, alta e să stai pentru că aşa ai tu chef. Da ştiu, nu mai sunt alte probleme în Sibiu, ar trebui ca staţiile de autobuz să devină parcări, ar trebui autobuze în care să te urci cu maşina. Şi staţia de autobuz tot parcare e, dacă vrei tu asta. Până nu te prinde.
Tursib informează că începând din 18 aprilie, remorca pentru transportul bicicletelor se va ataşa autocarului care execută curse pe traseul 22, Sibiu – Păltiniş.
Îmbarcarea şi debarcarea bicicletelor se face la capetele de linie, respectiv în Sibiu în staţia “Gară” şi în Păltiniş în staţia “Păltiniș”. Remorca poate transporta până la 16 biciclete, în funcţie de modelul şi dimensiunile acestora, inclusiv biciclete electrice.
Biletul pentru transportul unei biciclete este de 11 lei şi se poate achiziționa de la agențiile Tursib, din aplicația mobilă SibiuBus, de pe portalul Tursib, de la automatele stradale din stații cu excepția automatelor de pe linia verde, sau de la automatul din autocar.
Autocarele de pe traseul 22 circulă zilnic astfel: din Gară, la orele 7, 11, li 16, iar din Păltiniș la orele 9, 13:30 şi 17:30.
Tursib mai precizează că rezervările prealabile nu sunt posibile iar locurile pentru biciclete sunt oferite în funcție de disponibilitatea acestora la momentul îmbarcării.
“Fă o pauză de la agitația orașului și bucură-te de natură într-un mod eco-friendly!”, mai transmite societatea sibiană de transport.
„Vă informăm că, în noaptea 19 – 20 aprilie 2025, cu ocazia oficierii slujbei de Înviere, se va prelungi programul autobuzelor de pe linia 13 astfel: din stația “Muzeul Astra” vor fi următoarele semicurse suplimentare: 23:00, 23:30, 02:30, 03:00, 03:30, 04:00; din stația “Gară” vor fi următoarele semicurse suplimentare: 22:30, 23:00, 23:30, 00:00, 03:00, 03:30”, se arată într-un comunicat transmis de reprezentanții Tursib SA.
